"În viața fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să știi să te accepți. Este momentul în care ești ceea ce ești și totodată ceea ce vei fi."

"Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc. Între aceste insule sunt vapoare, avioane, telefoane, radio - ce vrei. Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda și pot dispărea pentru totdeauna."

"În mine s-a instalat această boală respingătoare numită iubire și nu se poate compara cu nici o boală a trupului - și eu sunt atât de mărginită, atât de degenerată și, pe deasupra, am și încercat să te învăț și pe tine ..."

"Dacă m-aș ruga lui Dumnezeu, l-aș ruga să nu mi se arate niciodată. Dacă s-ar arăta, aș ști că nu este Dumnezeu, că este un mincinos."

"Într-o zi îmi spusese: "Când mă iubești (nu când faci dragoste cu mine), e ca și cum Dumnezeu mă iartă de toate greșelile și neroziile mele." Iar eu consideram această remarcă drept o manevră abilă, un soi de șantaj sentimental pentru a mă convinge că ea avea nevoie de mine, iar eu aveam oarecare responsabilitate față de ea. Într-un fel, moartea ei era un ultim șantaj a cărui victimă eram eu. Numai că în asemenea cazuri, cel șantajat se simte eliberat, pe când eu mă simțeam vinovat. Era ca și când în momentul în care îți dorești mai mult să fii curat, te trezești cufundat într-o mocirlă puturoasă. Deși eliberat pentru viitor, mă simțeam, de fapt, și mai strâns înlănțuit de trecut."

"Ideea că ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie să o păstrăm în noi dacă vrem să trăim în societate. Dar eu am expulzat-o demult, cel puțin cât trăiesc aici. Tu vrei să fii iubit? Eu mă mulțumesc pur și simplu să "fiu", să exist. Poate că într-o zi ai să-nțelegi și tu ce înseamnă asta. Și ai să zâmbești. Un zâmbet aprobator, un zâmbet sarcastic."

"Cu cât înțelegi mai bine ce este libertatea, cu atât o pierzi mai mult."

" (...) "a zâmbi" nu înseamnă atât să alegi o atitudine în fața vieții, cât să recunoști și să exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabilă a vieții pe care nu putem nici măcar să încercăm să o evităm, ea fiind insăși existența umană. Când mă sfătuia să "învăț să zâmbesc", se referea la ceva mult mai subtil decât obișnuitul și simplistul "zâmbește și îndură". Voia, de fapt, să spună: Învață să fii crud, învață să fii neîndurător, învață să supraviețuiești."