- Mai, Sache! Tot nu te-ai plictisit in Rai? intreaba Dumnezeu.
- Un pic, Doamne. Rutina ma deprima, nu scap nicicum de ea.
- Dar de bataie ce zici? insista Cel de Sus.
- Ce sa zic, Doamne, parca Tu nu vezi. Se bat sfintii ca nebunii. Nici una, nici alta se iau la harta. Am incasat-o si eu de cateva ori, dar nu m-am lasat. Dau bine cu dreapta.
- Te-as trimite pe Pamant..., sovaie Dumnezeu.
- Dar cu ce-am gresit, Doamne?
- N-ai gresit. Vino sa-ti arat ceva la televizor.

De fapt, Dumnezeu n-are televizor, are un ecran plat, alb-negru, cu diagonala de cincizeci de centimetri, prin care ii urmareste pe pacatosii de pe Pamant. Ma intind prin stanga Domnului si privesc la imaginile sterse. Sunt barbati, femei, copii care se plimba prin paduri, fac baie in oceane si mari, mananca fructe.
- Doamne, jos parca-i si mai plictisitor, mormai eu.
- Nu-i asa, Sache. Acolo sunt alte avantaje, ma ispiteste Cel de Sus.
- Ce avantaje, ca nu vad nici unul... Si ce misiune imi dai, Doamne? intreb resemnat.
- Sa duci bataia pe Pamant.
- Bataia? Adica, singura noastra distractie o trimiti jos, la vegetarienii aia?
- Sache, e hotararea Mea, se supara Dumnezeu. Mergi la Rudy la magazie, ia ‘bataia’ si du-te repede la lift.
- Si de intors, cand ma intorc? intreb eu grabit, dar deja nu mai e nimeni care sa m-auda. Ma trezesc in lift, cu pachetul in mana. Ce expeditiv e astazi Dumnezeu! In timp ce cobor il aud pe Rudy.
- Hii! Hii!...
- Ce te smiorcai, Radulescu? intreaba Dumnezeu.
- Daca iei bataia, ia-mi si viata... Hii! Hii! Eu ce ma fac fara bataie? O sa innebunesc... Hiiii!
- Hai ca-ti dau eu altceva de facut. Maine se scufunda un vapor si receptionezi treizeci de morse. Te fac profesor de fitness. Ce zici?
Rudy se insenineaza imediat si incepe sa sara intr-un picior de bucurie.

Plang. De trei zile si trei nopti, adica de cand m-am nascut, plang intr-una. I-am zapacit pe parinti, i-am zapacit si pe vecini. Pai cum altfel, cine n-ar plange daca ar face ochi in mahalaua Ferentari, intr-o casa de chirpici, cu pamant batatorit in loc de podea? N-am vazut casa mai urata... Singurul loc bun e langa soba, acolo a pus tata o usa, pe care a intins o saltea de paie. Cand avem lemne, e singurul loc calduros. Mai am patru frati, iar noaptea ne inghesuim toti cinci sub un pled de lana. Sunt convins ca parintii mei n-au auzit de metode contraceptive. Fac copii cu nemiluita, iar pe masa pun doar mamaliga si sare. De mine inca-i bine ca sug la san. Laptele mamei e slab, ea mananca intotdeauna ultima, sterge blidele cu mamaliga.

Si cum spuneam, de cand m-am nascut, bazai.

- Barbate, hai sa botezam copilul. Asta-i semn de la bunul Dumnezeu.
- Bine, femeie, merg acu’ la popa Gheara si maine-i gata.

A doua zi, ma baga parintele Gheara in cazan. Ma baga de trei ori si ma scoate de doua. I-am alunecat din maini si m-am dus direct pe fundul cazanului. Ma cauta popa, ba incepe sa ma caute si tata, eu nimic, ma pitisem bine si inghiteam apa pe saturate. In cele din urma m-au gasit. Acum nu mai plang, de fapt, nici nu mai respir. Oho, ce bataie s-a incins in biserica! Da tata, da si popa Gheara, da si maica-mea…

- Sache, deschide mai, ochii! striga Dumnezeu. Sache!
- Tii, ce batalie s-a iscat in biserica! De ce nu M-ai lasat sa privesc pana la sfarsit? Se bateau astia mai ceva ca dracii…, pardon de expresie. Auzi Doamne, totusi de ce-ai trimis bataia pe Pamant?
- Era prea mult zgomot in Rai. De astazi, gata! Am incheiat-o cu luptele, si Dumnezeu face un semn cu mainile. Iar apoi, sa vada si muritorii cum e in Ceruri.
- Of, Doamne. Acu’ te pomenesti c-or sa zica toti ca bataia-i rupta din Rai...