Se sunase de intrare demult. Statea nepasatoare ascunsa in spatele gradinii aceleia ruginii in care frunzele devenisera décor si plingea. Incet si calm , cu genunchii strinsi la piept cu capul plecat si cu inima zdrobita. Nu putea sa inteleaga cum intr-o fractiune de secunda viata ii oferise o lectie atit de amara. Si dincolo de dezamagirea ei proprie mai avea si presiunea tezei din ora aceea. Ora de literatura franceza – subiectul ei preferat.

Vintul cald de septembrie tirzie adia incet. Se simtea pierduta si singura cum statea acolo in coltul bine stiut de el. Venisera amindoi acolo de atitea ori , mina in mina, rizind si sarutindu-se pe furis , jucindu-se cu viata si cu planurile acelea simple de viitor. Ironic viata insa pulsa inainte si isi cerea drepturile. Il zarise pentru prima oara azi sarutind alte buze , mai carnoase si mai rosii si il auzise pentru prima oara soptind cuvinte de dragoste altei fete cu ochi negrii.

Clatina usurel din cap si isi innabusi durerea. Avea sa fie puternica. Avea sa asculte sfatul Adinei si avea sa uite.

- Stiam ca te voi gasi aici… glasul prietenei cele mai bune veni ca o mingiiere dulce. Hai ridica-te- ii spuse usor , soptit si domol.
- L-am vazut Adina… suspina Bianca ragusit. L-am vazut acolo in fata ochilor mei cu cealalta. O furie muta se dezlantuia in privirea ei verde. Stringea din pumni cu disperare fara sa inteleaga de unde durerea asta imensa.
- Hai lasa… Adina nu se lasa pagubasa. Crede-ma astea sunt momente care or sa treaca. Nu te-a iubit. E timpul sa intorci spatele zilelor trecute.

Ridica din umeri slaba. Se ridica usor sprijinindu-se de umarul blondei pistruiate. Adina ii fusese intotdeauna partasa durerii si fericirii. Ea stia cum sa aduca orizontului straluciri diafane.

- Uite stii ce facem un pact- spuse Adina zimbind. Daca pina saptamina viitoare se intoarce la tine promit sa conving intreaga clasa sa chiuleasca la ora de fizica. Ce zici?

Bianca o privi neincrezatoare. Ora de fizica era ora primordiala in vietile lor dezordonate si libertine. Tatal Adinei si directorul liceului preda si era singurul obiect pe care il respectau cu sfintenie. Cum inteaga clasa le privea si le urma nu indrazneau nici cei mai indaratnici sa se abata de la regula. De la fizica nu se chiulea decit peste cadavrul lor. Erau aliate.

- Vorbesti serios? Bianca se insenina si isi sterse lacrimile. Las' ca vede el Andrei. Nu s-a nascut baiat sa ma faca sa imi pierd mintile inca. Scrisni ea din dinti si isi scutura parul inelat negru. De mina pornira inapoi spre poarta mare de fier a liceului. Ruginita si grea aceasta parea ca le primeste inapoi cu bratele deschise. Doua sorturi albastrui, doua contraste enorme, un cap balai pistruiat cu gropite si ochi verzi si celalalt negru de abanos cu pielea calda , si ochii de culoarea frunzelor moarte .
-Avem un mic anunt de facut! Liniste oameni buni! Bianca scutura din zulufi cu o hotarire aproape comica si cu un deget ridicat in aer intrebator. Freamatul obisnuit al clasei a 10a nu conteni. Undeva in spatele clasei Andrei statea cu capul in caiet si cu un un zimbet zeflemitor pe buze. O vedea inalta si subtire acolo in cadrul usii – ca de fiecare data cu aceasi privire de necontestat si aceeasi voce putin ragusita si calda. Buzele carnoase , pielea inchisa, ochii salbateci. Asta observase la ea de prima oara. Privirea aceea de animal nefericit de circ. Incoltita .

Adina ii dadu un mic impuls. Stia ca ii vine greu sa vorbeasca atit de aproape de baiatul care ii zdrobise inima pe fata insa avea sa isi urmeze planul stabilit. Nu putea sa dea inapoi acum.

- Cum spuneam… SHHHHHH batu Bianca din picior repetat. Vine serbarea de final de an. Auditiile se vor tine in fiecare vineri seara dupa ore in sala de sport. Capata putina incredere se simtea capabila sa se apropie chiar de banca lui dorea sa il sfideze. Avea nevoie de o mica explicatie dar cel mai mult isi dorea se se uite in ochii aceia albastrii sis a ii arate ca ea Bianca era aceeasi. Poate putin mai rupta in bucati dar aceeasi. Nimic nu avea sa o faca sa isi piarda identitatea sau caracterul. Cu atit mai putin tradarea lui.

- Adina se va ocupa de moda si de prezentarea spectacolului. Eu ma voi ocupa de partea artistica bineinteles. Se plimba degajat printre banci , dreapta si hotarita. Se opri in dreptul penultimei banci si isi rezema mina mica pe coltul acesteia aplecindu-se usor pina cind irisul ei castaniu ajunse la acelasi nivel cu albastrul celuilalt. – Stiu , spuse ea incet , ca si cum ii soptea in ureche- stiu ca unii dintre voi sunt timizi- dar mai stiu – adauga ea indepartind un fir rebel de par de pe fruntea lui Andrei- ca sunteti toti gata de a va demonstra talentul. Va astept vineri deci! Incheie zimbind cald si se intoarse ferm spre iesire.

Salutara scurt si iesira amindoua rizind. Planul lor avea sa reuseasca perfect. In urma lor baiatul blond cu ochii albastrii imensi ramase nedumerit si adulmecind aroma ei , a celei care cu mai putin de doua zile in urma ii fusese fidela si pe care o sarutase cu ochii inchisi. Ridica din umeri si tresari cind noua lui cucerire Oana I se aseza in brate cuminte cu miinile in jurul gitului lipindu-se de el languros. Mirosul celeilalte si intensitatea privirii ei ramase insa ca un semn de intrebare acolo in clasa aceea zgomotoasa si micuta. Pe geam toamna patrundea in inimi ca o doina veche .



Bianca casca plictisita. Se invoisera de la ora de Latina- subiect absolut nefolositor la urma urmelor cine mai studia Latina in ziua de azi – limba moarta si demult apusa- ca sa sustina auditiile pentru serbare. Nu gasisera nici un actoras cit de mic demn de originalitate sa recite ceva propriu si personal. Erau poate prea critice si incepura sa creada ca va trebui sa inlocuiasca momentul literar cu unul de dans cind pe scena pasi o fata micuta de statura cu tenul alb neintinat , mersul sovailenic si timid si ochii negrii adinci si stralucitori. Imbracata simplu si irelevant intr-un pardesiu gri inchis cu gulerul alb al camasii immaculate abia intrezarindu-se si cu pantofi cuminti de toamna , se opri in fata juriului nehotarita. Parea ca vrea sa faca stinga imprejur si sa dea bir cu fugitii. Pe Adina o pufni risul si batu cu creionul in masa nerabdator. Fetita aceasta micuta si bruneta ii irosea timpul de pomana cu ezitarile ei. Bianca era preocupata de programul artistic si nu isi ridica ochii de pe hirtia din fata ei pina cind mignona de pe scena nu incepu sa recite. Frumos si expresiv , cu patima si cu clarviziune singurul lucru rebel era parul cirliontat si obraznic invaluindu-I fata si ascunzindu-I trasaturile frumoase. Si buzele acelea pline… pe care le vazuse… si obrajii rozalii, chipul acela de copil… dar nu se putea – individa era chiar ea , se intoarse in timp cu citeva zile inainte cind o zarise in bratele lui Andrei – nu era drept. Cum sa o lase pe aceasta rivala in serbare? Si cu planul ei cum raminea?

- Cum te numesti ? O opri Adina scurt.
- Oana . Oana Zavoianu.
- Aha… pupilele Adinei se marira si intoarse capul spre Bianca care ramasese cu privirea dusa la scena
- Oana draga , continua Adina scrutind-o sec, se pare ca nu mai este loc la sectia creatie poetica . Asta este viata cistigi sau pierzi. Depinde cum joci.

Bianca o opri cu un gest scurt. Nu era drept sa o scoata pe fetita aceasta inocenta din joc. La urma urmelor ea nu avea nici o vina si nici nu stia cu cine are de a face. Cazuse prada poate aceluiasi joc stupid al lui Andrei. Era insipida intradevar dar avea ceva atragator. Si era singura care putea recita cu ceva pasiune.

- Stii ce Oana ? spuse Bianca silabisind. Eu cred ca tu vei fi un success in serbare. M-as bucura sa stiu ca vrei sa participi si eu zic ca ne vedem vineri la repetitii. Felicitari.

Adina o privi nedumerita. Dar Bianca ii facu din ochi si intinse mina celeilalte- fetei cenusii care ii furase fericirea efemera. Jocul abia incepuse si cartile se faceau abia atunci.


- Adina astepti un pic? Rasufla Andrei din greu… Alergase o buna bucata de vreme dupa ea pe straduta ingusta. Nu ii vorbise niciodata direct. Dar o cunostea bine. O stia toata scoala de fapt. Fata directorului , prietena celui mai popular baiat din liceu Angelo cel care isi petrecuse ani in Germania. Pistruiata cu ochii verzi. Ii era putin teama de ea. De fapt toata lumea cu mic cu mare era intimidata de modul Adinei de a taia in carne vie. Dar isi luase inima in dinti si avea sa afle raspunsul la intrebarea care il chinuia atit de mult.

Adina se opri pe loc. Isi facu un mic calcul intemeiat. Era destul de departe de liceu incit sa nu fie vazuta discutind cu Andrei care acum devenise un potential motiv de cearta cu Bianca. Si pe deasupra putea sa il interogheze fara ca el sa stie. O tactica bine cunoscuta de reciprocitate.

- te rog mult sa imi spui… Bianca stie? M-a vazut cumva, a auzit zvonuri stie? Ochii lui erau intunecati acum.
- Hmmm Andrei , Adina clatina din cap- Bianca vede tot. Mai ales ce nu trebuie. In cazul tau veni, vidi, vici – cu toate ca te-ai dovedit a fi mai rapid decit ea ceea ce este admirabil. Eu insa daca as fi in locul tau as cauta niste ascunzatori. Razbunarea e arma prostului insa cind vine din partea femeii pe care o iubim poate sa fie letala.

Se intoarse si il lasa cu gura intredeschisa si cu o mina pe frunte. Nu se astepta la raspunsul acesta nu acum. Stia ca fusese vazut sau ca cineva il pirise. O sunase pe Bianca dupa micul anunt pe care aceasta il facuse in clasa , cu speranta sa o vada sis a ii explice ca fusese totul o greseala , ca Oana ii sarise in cap , ca el era innocent. Insa ea ii inchisese telefonul in nas cu o rapiditate uimitoare. Nu avea timp sau chef. Pur si simplu.

O lua in directia opusa cu intentia de a se opri la Angelo. Poate avea cum sa Il imbie sa scoata mai mult de la Adina. Nu se putea sa o piarda pe Bianca atit de usor din cauza unei idiotenii. Era foarte grijuliu sa nu se dea de gol singurel. De data asta insa I se infundase. Fugise dupa doi iepuri si pierduse.

Isi tirii picioarele prin frunzele moarte gindindu-se cu ciuda la mirosul acela de migdale atit de dulce al parului Biancai. Undeva in spatele lui se auzeau risete si glasuri cunoscute. Era gasca bine stiuta si I se paru pentru o clipa ca auzi vocea ei printre altele. Intoarse capul si o recunoscu intr-o clipita. Era imbracata in alb , un pulovar simplu si blugii aceia pe care ii cunostea bine strimti si care se mulau pe corpul ei provocator. Parul ii era strins si singura bijuterie erau cerceii aceia micuti si stralucitori doua diamante micute cadoul de la Adina. Ca fript il recunoscu pe prietenul lui cel mai bun Cristi mina lui ocrotitor in jurul umerilor ei , protectiv si posesiv. Adina mergea in spate cu Angelo vorbind animat. Nu ii veni sa creada doar abia se despartise de Adina si acum aparusera toti patru ca din pamint , fericiti si bucurosi si impreuna. Si cu el cum raminea?

- Buna Andrei! Striga Bianca cind ajunsera in dreptul lui. Nu-I asa ca e tare frumos afara azi? Ador toamna – spuse ea rizind si stringindu-se mai aproape de Cristi.
- Hei ce-I cu tine Fat Frumos ai vazut lupul? Rise Angelo ironic. Mai bine hai si tu cu noi in parc. Aer curat, cofetarii, cafele – sa tot traiesti nene!

Avea o decizie simpla in fata . Idiotul de Cristi se prefacea ca totul era perfect si lumea era a lui. Putea sa ii sfideze pe amindoi dar nu o putea face singur. Si pina la urma trebuia san u se mai ascunda dupa degete.

- Stiti ce? Spuse el senin… Ma duc sa o iau pe Oana si ne intilnim cu totii in parc. Ce ziceti?
- Zicem ca asa mai vii de acasa- zimbii Bianca incercind sa isi stapineasca bataile nebunesti ale inimii. Trebuia sa fie puternica sa dea dovada de nepasare desi nu stia cum sa isi mascheze sentimentele. Inca ii pasa si inca se vedea cu el. Cum sa joace teatru?
- De fapt Oana – noua prietena a lui Andrei- gesticula Adina larg- va participa la serbare. Bianca crede ca are talent daca ma gindesc bine parea cam mica si neajutorata pe scena dar hai… treaca mearga de la mine…
- Hahhaa… Asa e ea mai feminina si fragila- spuse Cristi cu mina pe inima. Nu e de mirare a cazut prada farmecelor don juanului de Andrei… Adauga el rizind cu subinteles.

Andrei ii saluta si porni in pas vioi spre blocul Oanei. Avea sa le arate el ce inseamna o relatie perfecta. Bianca vroia s ail faca gelos si el avea sa ii plateasca cu aceasi polita.


VA URMA