|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Raport către El Greco proză [ ] fragment 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Nikos Kazantzakis [Nikos_Kazantzakis ]
2004-10-01
| |
Înscris în bibliotecă de Marin Constantin Daniel
Fiecare om e vrednic de a fi numit fiul omului, își ia crucea pe umeri și urcă propria lui Golgotă. Mulți, poate cei mai mulți, ajung până la prima sau până la a doua treaptă, apoi cad fără suflare la jumătatea drumului, fără să ajungă în vârful Golgotei, adică să-și îndeplinească datoria : să fie răstigniți, să învie și să-și mântuiască sufletul. Înfricoșati, se poartă ca niște lași, neștiind că singura cale spre salvare e aceasta. Altă cale nu există.
|
|
|
|