De ce dezamagire?De ce speranta?
Pentru ca sunt cele doua coordonate care guverneaza intr-un fel sau altul ceea ce unii ar numi viata.De ce aceste doua coordonate?De ce nu o corelare intre oricare alte doua elemente?Pentru ca.Pur si simplu, pentru ca.Mi-am facut o analiza psihologica subiectiva azi.Sunt indescriptibil.Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a ma caracteriza.Ciudat ca scriu asta.Cuvintele nu-s de ajuns pentru a exprima si daca cuvintele nu o pot face, oare ce?Hai sa incerc totusi.Stiu ca unele lucruri sunt mai usor de conceput, de inteles, de disecat, decat altele.Dezamagirea este acea trasatura existentiala a fiecaruia dintre cei care au avut parte de fericire.Fericirea este implinirea vesnicei cautari.Cautarea este forta motrice a motivului pentru care "azi" devine "maine".Maine si azi sunt doar partile esentiale ale tangoului temporal.Timpul, profan sau sacru, este si el plin, ca si golul pe care de multe ori il plangem dupa ce uitam sa mai simtim.Sentimentul este ceea ce lipseste din majoritatea celor ce-si spun "realisti" si este de asemenea elementul dezirat in momentele cand dulcea ratiune semnaleaza cateva portiuni ascunse undeva intre sinapse ca avand nevoie clara de ceea ce ar fi numit in limbaj informatic defragmentare.Fragmente suntem toti intr-un mozaic incolor expus in fata zeilor pe care din lipsa de interes i-am distrus la fel de usor cum i-am si creat.Hehe....zeii.Zeii ne-au uitat.E normal ca ceva creat sa uite de creatorul sau daca acesta nu l-a inzestrat cu capacitatea de a fi altfel decat el, decat noi.
Noi zile vin.Noi ne ferim de nou, de noi, din nou, de frica pluralului.
Ok....dar ce legatura au toate astea cu dezamagirea....cu speranta?
Ei bine au.Speranta este mereu pentru toti aceea de a fi intelesi de cineva, undeva.Speranta este acolo unde implinirea ei lipseste si noua, fie ca vorbesc despre noi oamenii sau de mine si multiplele mele personalitati (sau personaje), ne lipsesc multe.Mie imi lipsesc multe.Unora le lipsesc multi.
Sunt dezamagit.Textul asta suna ca o lamentare a unui adolescent in lipsa de narcotice.Sper ca unii vor vedea mai mult in el decat am vrut eu sa exprim.Pana la urma tine de hermeneurica totul.Si undeva pe cerc exista si dezamagirea...si speranta, ca fiind complementare fara a fi opuse, fiind definitorii fara a fi clar definite.Marile incercari se nasc dupa mari esecuri.Marile castiguri se fac dupa micile jocuri.Joaca de-a dezamagirea naste speranta ca jocul va muri dincolo de oglinda dar nu si in ea.