agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-27 | [This text should be read in romana] | Submited by error Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius... Sub arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârșit, un fecior vine să deschidă. În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară. D. : Dumneata spune-i c-am venit eu. F. : Nu pot, domnule. D. : De ce? F. : E încuiată odaia. D. : Bate-i să deschidă. F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. D. : Care va să zică, a plecat? F. : Nu, domnule, n-a plecat. D. : Amice, ești... idiot! F. : Ba nu, domnule. D. : Zici că nu-i acasă. F. : Ba-i acasă. domnule. D. : Apoi, nu ziseși c-a plecat? F. : Nu, domnule, n-a plecat. D. : Atunci e acasă. F. : Ba nu, da n-a plecat la țară, a ieșit așa. D. : Unde? F. : În oraș! D. : Unde?! F. : În București. D. : Atunci să-i spui c-am venit eu. F. : Cum vă cheama pe dv.? D. : Ce-ți pasă? F. : Ca să-i spui. D. : Ce să-i spui? de unde știi ce să-i spui, daca nu ți-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ți spun; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat... F. : Cine? D. : Eu. F. : Numele dv.?... D. : Destul, atâta! mă cunoaște dumnealui... suntem prieteni... F. : Bine, domnule. D. : Ai înțeles? F. : Am înțeles. D. : A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreșit. F. : Unde? D. : Știe dumnealui... Da să vie neapărat. F. : Când? D. : Când o putea. F. : Prea bine. D. : Ai înțeles? F. : Am înțeles. D. : A!... și dacă vede pe amicul nostru... F. : Care amic? D. : Știe dumnealui!... să-i spuie că nu s-a putut reuși cu afacerea știută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana... Nu uita! F. : Se poate să uit? D. : ...și zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!... poate că s-ar fi putut... Þine minte! F. : Þiu, domnule... D. : ...deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, și el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui. F. : Bine, domnule... Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-ntoarce. D. : A!...știi ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ții minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă? F. : Care d. Costică? D. : Stăpânu-tău. F. : Care stăpân, domnule? D. : Al tău... d. Costică. F. : Pe stăpânu-meu nu-l cheama d. Costică, e propitar... D. : Ei! și dacă-i propitar? F. : Îl cheamă d. Popescu. D. : Și mai cum? F. : Cum, mai cum? D. : Firește... Popescu, propitar... bine... și mai cum? F. : Nu pot să știu. D. : Nu-l cheamă Costică Popescu? F. : Nu. D. : Nu se poate. F. : Ba da, domnule. D. : Apoi vezi? F. : Ce să văz? D. : Îl cheamă Costică? F. : Ba, Mitică. D. : Mitică?... peste poate!... Ce stradă e aici? F. : Numarul 11 bis... D. : Nu e vorba de 11 bis... F. : A zis domnul că nu vrea să pună 13, că e fatal. D. : N-are-a face 13... Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta? F. : Strada Pacienții... D. : Strada Pacienții?... imposibil! F. : Nu, domnule, e strada Pacienții. D. : Atunci, nu e asta. F. : Ba-i asta. D. : Nu. F. : Ba da. D. : Eu caut din contră strada Sapienții, 11 bis, strada Sapienții, d. Costică Popescu. F. : Așa? D. : Așa. F. : Atunci, nu e aici. D. : Foarte bine. Domnul pleacă și merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oiște. Domnul: Haide, birjar! Birjarul: Nu slobod... este mustiriu, mo roc... D. : Care mustiriu? B. : Nu știi la mine, mo roc... D. : De unde l-ai luat? B. : Ghe acolo, mo roc... D. : Apoi, nu sunt eu? B. : Ie! la domnu este, mo roc... Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deșteaptă și pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului. D. : Ascultă-mă; știi dumneata unde e strada Pacienții? B. : Ala nu știi, mo roc... O babă trece. Domnul oprește birja. Domnul: Mă rog, jupăneasă, știi dumneata unde e strada Pacienții? Baba: Asta e, măiculiță. D. : Ei, aș!... Teribil e de ramolită!... Mână-nainte, birjar! Birja pornește, Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colț, unde pe prag moțăie la umbră un băiat cu șorțul verde. Domnul: Tânărule, ce stradă e asta? Baiatul: Strada Pacienții... D. : Ești un prost!... Înainte, birjar! Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curți mari. S-a descălțat de cizme, să-și răcorească picioarele. Domnul face semn; birja oprește. Domnul: Sergent! Sergentul: Ordonați! D. : Mă rog, nu știi dumneata unde e strada Pacienții? S. : Chiar asta e. D. : Imposibil. S. : Da domnule, asta e. D. : ...la d. Popescu, numărul 11 bis... S. : Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, niște case galbene-n curte, cu marchiză. D. : A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi!... Întoarce, birjar! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy