Singur cu necuprinsul, dor ca o arsita,
langa noi, marea, precum prelungirea lichida
a asteptarilor mele pentru infinit,
eternul ei sarut cu tarmurile,
zborurile aripilor pescarusilor
ca falfairi ale trecerii timpului,
Privesc pasii pierzandu-Ni-se
pe siragul siliciului cafeniu,
pana dincolo de linia orizontului,
un gand ma trezeste ca vorbesc cu mine,
cu acela din mine ce stie,
cu nemurirea,
" -Ce sunt pasii mei oare ?
litere pe alfabetul templului cladit in aceasta viata,
dar uneori sunt cate doi pasi,
uneori doar unul, alteori spatii libere
-Ce inseamna asta, iubire ?
zvacnetul preafericirii-mi raspunde duios:
-Copilul meu, acolo unde sunt doi pasi
Eu am pasit alaturi de tine
-Dar mi-ai promis ca vei pasi mereu alaturi de mine,
ca nu ma vei parasi niciodata !
striga corbii insetati din inima,
-De ce uneori e doar unul, alteori lipsesc ?
-Ingerul meu, acolo unde e doar unul
Eu te-am purtat pe brate
iar acolo unde nu e niciunul
iubirea ta pentru Mine te-a topit
in inima Mea, vezi, asa cum marea
isi retrage mereu stropii ramasi pe tarm,
la fiecare val, sarutandu-si copiii ! "
Capatul timpului,
cel care intelege ca e cladit din ghirlandele iubirii,
pururea liber, martor al sarutului celest in viata mea,
ca un freamat de mari peste tarmuri ...
Vezi, cat este de frumoasa poezia iubirii,
pana si o plimbare pe plaja se naste
si rodeste la sanul ei , preaiubite !