DRAGOSTEA DINTÂI

E vreme să ne întoarcem la origini
Acolo unde toți gândeam un gând,
Lăsând în seama lumii alte pricini,
Să ne întoarcem înapoi plângând.

E vremea să lăsăm orice paradă
Chiar poezia s-o silim să lupte,
Și ochii să-I silim căiți să vadă
În care locuri rândurile-s rupte.

E timpul cel fierbinte al soliei
E timpul dens prea plin de început.
E ora potrivită să se știe,
Ce-I de făcut, și ce-I de desfăcut.

E vremea să trăim ca prima dată
Când în botezul “DRAGOSTEI DINTÂI”
Ca o fecioară credincioasă și-nțeleaptă
Ca o mlădiță lângă Viță să rămâi.

Să regretăm acea dezamăgire
De care ne rușine uneori,
Și să renaștem astăzi în unire,
Cu pionierii noștri jertfitori.

Ne este greu să recunoaștem totul
Nu știu nici astăzi unde am greșit,
Din care duh s-a închegat complotul
Contra iubirii care ne-a unit !

Nu-I loc pentru păcate în iubire
Și nici să mai urăști vrășmașii răi.
De ce a-și pierde marea mântuire,
Doar pentr-o ispită de doi lei ?

( autor necunoscut )