Personaje : Monica-alias Pisi, Chiru-alias Antonio și Costel.

Pe scenă, față în față, Monica-alias Pisi și Chiru-alias Antonio stau fiecare în fața calculatorului și conversează pe messenger. Ea se află acasă, el la serviciu. Fiecare scrie pe tastatură și vorbesc în timp ce tastează.

- De când ne cunoaștem noi, Pisi?
- Trei luni și jumătate.
- Ar trebui să înainteze relația noastră, să penetrăm lumea virtuală, să pășim cu dreptul în cea reală... Îmi dai voie?
- Depinde de pretenții, Antonio.
- Îți ofer o savarină la cofetăria de la Lizeanu.
- Atunci cu plăcere.
- Cât sunt de fericit!
- Ești ușor de mulțumit, Antonio. Tu plătești prăjiturile și tot tu ești cel fericit…
- Sunt fericit pentru că te ghicesc, Pisi. Ghi-cesc!
- Formele?
- Frumusețea, dragă. Cât ești de elegantă!
- Cât ești de modest.
- Sunt modest pentru că știu să ghicesc! Doar cei care nu cunosc această artă trebuie să se convingă.
- Crede și nu cerceta, Antonio!
- Eu și cred și cercetez. Sunt chemat să ghicesc de familii de ambasadori, de profesori universitari, de psihologi…
- Și ce ghicești despre mine? Aud?
- Ești frumoasă și bună!
- Te înșeli, Antonio!
- Păi ce să fac? Asta e situația celor necăsătoriți: pentru că n-are cine să-i înșele, se înșeală singuri.
- Minți! Sunt convinsă că ești însurat! Aveți voi, bărbații ăștia ceva, o chestie care vă trădează!
- Ba-s liber ca o păsărică!
- Hm…
- Și delicat ca un rândunel.
- Rândunelele se ouă primăvara iar după două luni se cară în țările calde. Ești nestatornic, Antonio!
- Atunci sunt corb! Mai statornici ca ăștia nu găsești în toată lumea!
- Ești brunet?
- Șaten cu ochii schimbători: ba albaștrii, ba verzi.
- Așa bărbat frumos și neînsurat? Nu te cred, corbule! Tu ești familist.
- Vezi că nu poți?
- Ce?
- Să ghicești. Doar eu știu să fac asta.
- Și ce mai ghicești tu despre mine? Te pomenești că ai impresia că-s măritată?
- N-am impresia, sunt convins!
- De unde și până unde?
- Pentru că nu ești domnișoară!
- Tinere, ai o privire pătrunzătoare!
- Nu, altceva am!
- Nu mă mai fierbe, zi odată!
- Am puterea divină de a ghici de la distanță.
- Iar începi?
- Ochii tăi sunt două perle rare, strălucitoare și vioaie! Doar când mă gândesc și bat suta de grade … Clocotește sângele în mine.
- Te aprinzi repede și nu-ți funcționează termometrul. Auzi la el: suta de grade…
- Îți bati joc de mine, Pisi?
- Deloc.
- Atunci te invit să bem un vin spumos!
- Să renunț la savarină?
- Renunțăm la prăjitură pentru o sticlă de șampanie. Când beau vin roșu devin periculos! Danger!
- Ești sigur?
- Absolut!
- Și eu devin periculoasă din motiv de bășicuțe. Strănut!
- Pisi, vom fi ca doi tigri! Deci ne întâlnim sâmbătă în oraș?
- Vai! Îmi trezeștii fluturii din stomac! Asta-i dintr-o melodie... Sau am făcut gastrita.
- Înecăm fluturii în vin spumos, roze… Așadar vii sâmbătă?
- Hai să-ți spun un secret: sunt femeie măritată, Antonio. Ai ghicit.
- Și?
- Și cuminte!
- Ce-ți cer eu e tot lucru cuminte. Ne întâlnim, bem spumosul și apoi jucăm țintar în Cișmigiu.
- Þintar? Nu cred că soțul meu va avea aceeași părere în ceea ce privește cumințenia…
- Pisi, ce porți tu acuma? Cu ce ești îmbrăcată?
- De ce întrebi?
- Ghicesc de parcă văd în fața ochilor ce se află sub hainele tale.
- Ce?
- Fericirea mea, Pisi. Ești frumoasă, ai părul superb și mijloc de furnicuță, ești delicată iar zâmbetul tău îmi crește… tensiunea! Scot abur pe nări! Ai cel mai adormitor trup din lume…
- Adormitor? Adormitor!!! Adică, presupunând că mi-aș scoate bluzița, tu ai dormi bine-mersi în brațele mele?
- Bluzița… Ai sânii rozalii care se termină în bulbi sidefii și tari, ai talie de îngeraș și mâinile lungi, fine și amețitoare, parfumate cu mărgăritar, iar piciorușele…
- Nu vorbi despre piciorușe, te rog.
- Atunci dezbracă-te.
- Ești chiar pervers!
- Nu așa, dragă! Dezbracă-te de convențional, uită obligațiile alea prostești la care te-ai înhămat mozolind hârtii la Sfatul Popular, uită legămintele alea stupide și nedrepte! Nu vezi cât de egoist e soțul tău? Stă morocănos și ursuz, îți cere mâncare, fructe, băutură… Ca să nu mai spun că se holbează toată noaptea la tine, ca un nesimțit și nu concretizează!
- De unde știi că nu concretizează?
- S-a săturat de trupul tău mirific, asta e! De mânuțele tale gingașe, de piciorușele astea…
- Nu vorbi de piciorușe, te rog.
- Bine, mă abțin.
- Ce-aș mai râde…
- De ce, Pisi?
- M-ar amuza să-l înșel măcar oleacă…
- Și pe mine m-ar amuza.
- Te cred!
- Te implor!
- Hai că nu mai pot sta pe mess. Parcă se aude și liftul... Te sărut!
- Promite-mi că vii sâmbătă, la ora șaptesprezece fix în stația de troleibuz de la Popa Tatu.
- Poate că vin.
- Fără ‘poate’ nu se poate? Pisi… Vreau să-ți sărut ochișorii ăia veseli și sânii rozalii și piciorușele delicate…
- Piciorușele nu! Bine, uite că vin.
- Te aștept, Pisi! Cu șampanie și savarine... Ce fericiți o să fim, dragostea mea!

*
* *

Pe scenă, în picioare și stingheri, Pisi și Costel stau fiecare într-un colț și sunt preocupați de așteptarea troleibuzului. În afară de ei, nimeni în stație.

- Hm! își spune Pisi în gând. Mai e puțin până la ora șaptesprezece fix. Of! Cât mi-am propus eu să nu ajung mai devreme și tot... O să creadă că-s moartă după el. Și asta numai din pricina pendulei… Ia să văd, vine vreun troleibuz? Oare tipul ăla de acolo să fie? Nu prea are păr șaten… Eu i-am spus că sunt așa și pe dincolo, el nimic. Cum aș putea fi sigură că-i el? Să-i zâmbesc, să mă duc așa tam-nesam să mă prezint? Bună. Sunt eu, Pisi, dar de fapt mă cheamă Monica și am venit să beau șampanie și să mănânc savarine… Penibil! O să mă creadă flușturatică. Uite că-i fix și Antonio n-a venit! Sau e păpădia aia din stație? Dacă nu mai vine? De fapt, la cât l-am simțit eu de pornit, numai niște împrejurări mai presus de voința lui l-ar opri să vină. Sau nu găsește savarine… Dă-le naibii de savarine! Dar la o adică poate e căsătorit și el… Of! Ãsta habar n-are că am negociat trei feluri de mâncare ca să-l pun pe bărbatu-meu să dea cu aspiratorul prin toată casa! Dar și eu m-am impus: Dragă, muncesc de dimineața până seara! Astăzi vreau să mă întâlnesc cu prietenele mele de la serviciu, așa i-am zis. Dar am bărbat bun, serios! Nimic n-a zis. Din contră, el m-a trimis la întâlnire: să nu întârzii, dragă! așa-mi spunea și mă zorea ceva de speriat, scumpul de el! Că din cauza lui am ajuns mai devreme... Dar lasă, lasă dragă! Atâta să merit și eu de la viață, un dezmierd acolo, o alintare.

Uite că-i și cinci! Poate și-o închipui că sunt vreo hoașcă. Au arătat pe la jurnale că pesionarii își fac de cap pe internet… Sau poate îi plac doar blondele naturale… Ce rău îmi pare că nu sunt și eu blondă…

Dar dacă o fi totuși tipul ăla de acolo? Și dacă e, de ce stă ca mumia egipteană și trage ocheade? N-are pic de vlagă în el, niciun strop de curaj! Ia uite, ia! Tot eu să fac primul pas? Poate gândește că sunt vreuna din aia care agață bărbați însurați doar așa, să le strice socoteala, precum cucul! Doar n-o să-l cred că-i singur-singurel cum se laudă.

Uite ce mutră are ăsta! Clar, e sub papuc! Ce-o crede, că m-am născut ieri, alaltăieri... Ah! Ce-mi bate inima! Parcă-s o porumbiță… Cu siguranță ăsta-i tipul. De fapt nici n-arată rău, treabă de obișnuință… Cum să-i atrag atenția? Mă plimb puțin, să creadă că nu mai am răbdare și că plec.

Ia uite! Nici n-a clipit! Îl doare-n șpiț! Sau o fi înghițit vreun stâlp cu cabluri cu tot. Să-i zâmbesc și să bat din gene… Dar de ce eu?? Uite că m-am enervat! Stai să vezi cum ți-l iau! Stai un pic!

- Bună seara. Cât aveți ceasul, vă rog?
- Și doisprezece, domnișoară.
- Cam târziu, nu? Sau lucrăm cu sfertul academic?
- Sâmbătă și duminică merge până la douăzeci de minute. Dar trebuie să apară.
- Și dacă o fi apărut de vreo șaptesprezece minute și unii nu văd?
- Nu! Imposibil, domnișoară! Eu simt totul de la un kilometru!
- Cum adică?
- Am mirosul hipersensibil. Întotdeauna mă iau după miros.
- Și acum nu vă miroase?
- Ba da, ați gătit! Ați făcut pilaf cu carne de vită, ciorbă de perișoare și orez cu ciuperci! Greșesc?
- Domnule, dar ce... Și pe Pi…Si n-o simțiți?
- Pe cine?
- Troleibuzul!
- Nu, domnișoară.
- Dar așteptați?
- Desigur.
- Și ce mai așteptați, domnule?
- Norocul! Așa zicea tăticul, Dumnezeu să-l ierte: norocul vine când stai!
- Și dacă norocul ăsta a venit, domnule ghicitor? Și dumneata nu-l vezi din pricina mirosului?
- Ghicitor? Ce ghicitor?
- Ați uitat cum mă ghiceați pe dinăuntru? Uite, acum m-am dezbrăcat…
- Eu nu văd.
- Păi m-am dezbrăcat de conventional și am venit la întâlnire!
- A!
- Știu, în comparație cu blondele naturale sunt o gâscă!
- Gâscă? Cum adică, dumneavoastră credeți că nu știu diferența dintre o femeie și-o gâscă?!
- Amândouă sunt credule! Asta e! Poți să-mi zici gâscă, nu mă supăr!
- Vă spun gâscă, nu-mi e greu, dar atât vă zic: știu diferența. Tata, Dumnezeu să-l ierte, a fost măcelar. El m-a învățat să deosebesc cârnații proaspeți de cei alterați. De la un kilometru îi simt. Și numai după miros! Pentru cultura dumneavoastră generală, carnea de gâscă e ațoasă, iar oasele se sparg în fâșii ascuțite spre deosebire de oasele găinii care se sug.
- Antonio! Sugi oasele găinilor?
- Pardon?
- Ce pardon? Nu te cheamă așa? Nu e ăsta nickul tău?
- Vorbiți în dodii, domnișoară.
- Ești poet, nu-i așa? Doar ei stau cu mintea în nori și plutesc derivat.
- Sunt artist, nu poet!
- Și ce anume faci, Antonio?
- Nu mă cheamă Antonio. Sunt Costel și leg rime, poezii, cantece și chiar fotografii.
- Ai văzut că ești poet! Cui vinzi tu castraveți?
- Dacă doriți vă leg ceva…
- Leagă-mi soțul!
- Ce nostimă sunteți! Să vă leg soțul…
- Ești laș, Antonio! Pe messenger erai eroul din poveste. Vai! Vai, uite cum mi-am pierdut eu…
- Portofelul?
- Inima mi-am pierdut-o, omule! Pe mess ai un stil devastator, de machio, iar acum stai ca o muscă fără cap!
- Nu pricep.
- E și greu… De ce nu mai vorbești așa, ca pe mess? De ce taci? Eu am riscat totul, totul mă’! și am fugit să mă întâlnesc cu tine. Și tu… Dacă vrei mergem în Las Vegas și ne căsătorim în taină! Fă-mi orice, sunt a ta! Îți aparțin, corbule!
- Așa dintr-o dată… Și cu nevastă-mea ce să fac?
- Așadar ești însurat! Și ce frumos jurai că ești liber, că nu te poate înșela nimeni…
- Eu, domnișoară, n-am zis niciodată așa! Însă vă pot oferi o carte de vizită, uite! Sunt legător de cărți, reviste, fotografii... Leg și copertez orice doriți, dar pe soțul dumneavoatră, nu!

Din dreapta, în spatele lui Pisi, apare Chiru - alias Antonio. Se oprește fascinat și o privește din spate pe Pisi. Un timp îi urmărește pe cei doi trăgând cu urechea la ce discută. Își dă seama de confuzie și chicotește amuzat. Deodată se repede la Pisi și îi acoperă ochii. Femeia se zbate nervoasă dar nu reușește să scape din strânsoare. În vremea asta legătorul de cărți fuge din stație, făcându-și cruce.

- Ghici cine sunt!
- Cine ești?
- Asta tu să-mi spui, Pisi!
- Antonio?
- Eu sunt, dragostea mea. Ești exact cum am ghicit: delicată, frumoasă, cu părul adorabil… Ești fascinantă, Pisi.
- Dragule, ce frumos îți miros mâinile…
- Iartă-mă, am întârziat. Exploatatoarea de nevastă-mea m-a pus chiar acum să dau cu aspiratorul!
- Doamne, nu le înțeleg pe femeile care nu-și respectă bărbații. De-acum s-a terminat, iubitule! Ești al meu, iar eu n-o să te pun niciodată să faci așa ceva! Din principiu…
- De când te așteptam, îngerul meu! Ești pregătită să mă vezi?
- Sunt! Tu ești?
- Și eu sunt… Hai! Una…, două…, voala!
- Chirule, tu?
- Monica?
- Nesimțitule! Te dai în bărci cu fufele pe mess!
- Cine vorbește. Uite cine vorbește! În loc să-ți iei serviciu, să ștergi și tu praful orin casă, stai toată ziua și butonezi la calculator!
- Ca să nu mai zic de tine! De-aia rămâi atâtea ore peste program!
- Și cum îți permiți, Monica, să-ți dai întâlnire cu orișicine așa, pe stradă? Nu mai e nimic de făcut…
- S-a sfârșit, Chirule!
- De acord! Divorțez! Ia uite dom’le, cât pe-aci să mă înșele! Și cu cine? Cu...
- Așa, așa! Zi, Chirule!
- Cu…
- Zi, dragă!
- Cu mine, na!
- Ce fraier ești!
- Cine vorbește…
- Antonio.
- Da, Pisi.
- Auzi, tu? Dar știi c-a fost frumos?
- Știu, Pisi… De mult n-am mai avut așa emoții.
- Hai să mâncăm o savarină.
- Cu diabetul meu nu merge, Pisi… Mai bine bem o șampanie!
- Să nu mă ia gastrita, tati...
- Hai acasă, Pisi. Hai, că avem orez cu ciuperci. Fără sare.
- Auzi, tati? Nu vrei să treci mai întâi pe la serviciu? Ai uitat? Avem întâlnire pe mess la ora nouăsprezece… Antonio…