Personaje:
-Tânăra șatenă – în jur de treizeci de ani, tipul femeii independente angajată a unei mari firme
-Doamna de 40 – roșcată, tipul femeii director
-Tânăra roșcată – idem cu tânăra șatenă numai că este roșcată
-Tânărul spectator – bărbat la 35 de ani îmbrăcat în blugi
-figuranți – toate genurile, de la profesorul universitar la cerșetorul ce stă lângă ușă cu o pancardă la gât pe care scrie: Inginer, șomer, vă rog să mă ajutați să-mi public opera și să cumpăr o bucată de pâine

un anticariat din Capitală

Tânăra șatenă (transpirând de neliniștite): Nu știu ce îi place! Citește toată ziua. Nu vreau să îi iau ceva ce are în bibliotecă.
Doamna de 40 (căutând în rafturi, aranjându-și ochelarii pe nas): Bine dar dumneata nu i-ai văzut biblioteca?
Tânăra șatenă: Ba da. Este în biroul său. Este superbă! Din lemn de trandafir, plină de cărți cartonate.
Doamna de 40: Îi place poezia?
Tânăra șatenă: O adoră. Recită pasaje întregi. Este un dulce.
Doamna de 40 (luând din raft Opera Completă a lui Eminescu): Eminescu. O mai bună alegere nici că ați putea face.
Tânăra șatenă: Mai are două cărți de Eminescu în ediție de lux. Dacă le are tocmai pe astea?
Tânărul spectator se oprește din răsfoirea unei cărți și le privește atent.
Doamna de 40 (scoțând altă carte din raft): Minulescu. Este nemaipomenit!
Tânăra șatenă (ridicând interesată din sprâncene): Ce a scris?
Doamna de 40 (privind pe tânăra sa companioană pe deasupra ochelarilor): Poezie.
Tânărul spectator se dă un pas mai aproape de cele două doamne pentru a auzi mai bine. Nu își dă seama că nu mai răsfoiește demult cartea și că acest lucru ar putea deveni suspect
Tânăra șatenă (tot interesată): Tristă?
Doamna de 40 (ușor iritată): Nu e tristă. Dacă vreți tristă cumpărați-i Bacovia.
Tânăra șatenă ridică din umeri
Doamna de 40 (devenind pasională): De ce nu luați proză? Priviți: „Căderea Constantinopolelui ”.
Tânăra șatenă: Este de acțiune? Este un aventurier. S-a certat cu plasatorul de la teatru. Era un munte. O gorilă. Nu a ezitat nici măcar o clipă.
Doamna de 40 (curioasă): La ce spectacol?
Tânăra șatenă (aranjându-și buclele cu un aer important): O comedie clasică, „O scrisoare pierdută”... parcă.
Doamna de 40: Să încercați „Lecția” lui Ionesco
Tânăra șatenă: Ionesco... nume franțuzit, sună interesant!
Cele două se uită prin rafturi
Tânăra șatenă: Aș vrea să fie o carte scumpă. Nu au ăștia nimic făcut de mână?
Tânărul spectator se caută în portofel. Face o grimasă de nemulțumire.
Doamna de 40 (scoțând încă o carte din raft): „Decameronul” în ediție de lux.
Tânăra șatenă: Este de aventuri?
Doamna de 40 (începând să fie nerăbdătoare): Nu! Nu este de aventuri. Sau mă rog... De ce nu îi cumpărați un parfum? Cred că ar fi mai simplu.
Se apropie de ele o tânără roșcată îmbrăcată extravagant. O sărută cu zgomot pe tânăra șatenă.
Tânăra roșcată: Vai, tu! De când nu ne-am văzut. Ce mai faci?
Tânăra șatenă: Bine fată! Tu?
Tânăra roșcată (netezindu-și rochia pe trup): Super! Vin de la solar. Cine-i tânărul, nu mi-l prezinți?
Tânărul spectator se retrage de lângă doamne. Tânăra șatenă se uită pentru prima oară spre el.
Tânăra șatenă (strâmbând din nas): Dragă, nu e cu mine.
Doamna de 40 (jenată): Pe mine vă rog să mă scuzați, trebuie să plec.
Se îndepărtează grăbită.
Tânăra roșcată (aplecându-se la urechea tinerei șatene): De unde o cunoști pe asta?
Tânăra șatenă: Nu o cunosc dragă. Am văzut-o spălățică și i-am cerut părerea. Vreau să-i cumpăr o carte țuțului meu.
Tânăra roșcată (cu mâinile în șold): Ãsteia i-ai cerut tu părerea? Păi asta-i femeie de serviciu la noi la firmă.
Tânăra șatenă (dând din mână a lehamite): Am simțit eu că este ceva aiurea la ea. Prea arăta bine pentru vârsta ei.
Tânăra roșcată: Fugi, fată! Nu ai observat că i se vede celulita și prin apre-schiuri?
Tânărul spectator iese în trombă din anticariat lăsându-le pe cele două să discute despre ultimele noutăți în modă