Tangoul bufonilor din Vancouver
-(d-lui V. )



Personaje:
- Kukla
- El sau Omul fără nume
- EA Bufon
- EL Bufon


scena 1.

Decor: scena împărțită in două, separată de un perete; în partea dreaptă, o bibliotecă - rafturi înalte, cărți pe jos, o scară, un scaun fără spătar; în stânga, o baie - chiuvetă, cadă, o oglindă... La ridicarea cortinei, El va fi în bibliotecă, urcat pe scară, căutând niște cărți, iar Kukla privindu-se în oglindă.

Kukla(îndreptându-se spre oglindă și întinzând mâna): Mă uit în oglindă.
El(chinuindu-se să ajungă o carte): Încă puțin și ajung.
Kukla(având în continuare mâna întinsă ca și cum ar vrea să atingă oglinda): Și dacă-ți zic că mă uit în oglindă...
El: Nu ajung. (Kukla își retrage mâna.) Cine naiba o fi
pus-o acolo?!
Kukla: Nu știu... Nu știu de ce mă uit în oglindă.
El: Mai bine...
Kukla: Da, mult mai bine. (Ambii ies, apoi reapar -El în
baie, Kukla în bibliotecă. Kukla se așază pe scaun, ia o carte și începe a se privi în ea ca într-o oglindă.)
El(în fața oglinzii citește ca dintr-o carte): A fost odată
ca niciodată, că de nu era nu se mai povestea. A fost
odată Ea.
Kukla(admirându-se în continuare în oglinda cărții): Eu...
El: Și nu exista zi în care să nu-și admire chipul în
oglindă.
Kukla(contemplativ): Oglinda - singurul meu adevăr.
El: A ajuns să fie ea însăși o oglindă. Dar mințea, era un
sfetnic ipocrit.
Kukla: Când se uită în oglinda ochilor mei, toți se văd atăt
de frumoși...
El: Toți erau urâți. Credea că oglinda îi va putea conserva
tinerețea.
Kukla: Bătrânețea m-a durut...
El: Și, într-o zi, ieși Kukla încrezătoare să se plimbe. Își
luă pălăria, umbrela, sandalele cele noi și încuie ușa
în urma sa.
Kukla: Da, atunci nu am uitat să încui ușa.
El: Merse singură și uitată prin parc și constată că și-a
uitat oglinda acasă.
Kukla: Bătrânețea mă doare...

- cortina -


scena 2.

Decor: Într-o stație de tramvai. Kukla așteaptă,
intră El.

El: Bună.
Kukla: Să știi că aștept tramvaiul 34.
El(ironic): Ce-ai pățit, ești nebună? Ai uitat că
numerotarea s-a oprit la 17?
Kukla: Eu aștept tramvaiul 34! Dar tu, tu ce faci aici?
El: Ah, eu aștept tramvaiul 43.
Kukla: Păcat. Dacă l-ai fi așteptat și tu pe 34, am fi putut
merge împreună.
El: Îl poți aștepta tu pe 43.
Kukla: Și pe-al meu cui îl las?
El: Ce știu eu? Dacă vrei, putem da un anunț în "Mail &
Globe".
Kukla: Nu citesc ziarul.
El: Păcat, l-am fi putut citi împreună. Sau... poate nu știi
să citești.
Kukla(uitându-se la ceas): Nu mai vine.
El: Și al meu are o întârzâiere de zece minute.
Kukla: Ce coincidență!
El: Se pare că nu mai vine. Să mergem.
Kukla(mirată): Unde?
El(arătând în toate direcțiile): Încolo.
Kukla: Nu vreau! Acum, lasă-mă, trebuie să plâng.
El: De ce?
Kukla: Să vadă lumea că sufăr.
El: Dar pe noi nu ne interesează.
Kukla: Sincer, nici pe mine, însă trebuie, așa se face.
El: Atunci plângi!
Kukla: Aaa... deci vrei să mă vezi.
El: Să știu și eu cum e, nu de alta.
Kukla: Păi... fii atent! Mă așez pe bancă (se așază), îmi
acopăr ochii cu palmele și scot niște sunete: hmmmm....,
mmmââââmmm, hî, hî..., între timp, mai tragi și aer în
piept (imită un plâns cu suspinuri) . Uite așa. Pricepi?
Ia încearcă și tu.
El(se chinuie): Nu pot.
Kukla: Mai încearcă!
EL( se mai străduiește puțin, după care renunță): M-am
plictisit.
Kukla: Sau ești un laș?
El(revoltat): De ce nu mai circulă tramvaiele în ziua de
azi?
Kukla: Chiar crezi că-mi pasă?
El: Dar stai aici și aștepți.
Kukla: Ca și tine de altfel. (Pauză.) Însă trebuie.
El: Trebuie?
Kukla: Trebuie!
El: Trebuie!
Kukla: Trebuie!! (Pleacă împreună.)

- cortina -



scena 3.

Decor: O sală de clasă. Kukla își piaptănă
părul. Intră El.Se așază într-o bancă.

El: Ce pustiu e aici...
Kukla: În loc să te vaiți atâta, ai face mai bine să vii să
mă ajuți să-mi împletesc părul.
El(ajutând-o): Da, așa e, să vadă și ceilalți că te mai
piepteni din când în când.
Kukla(lăsându-și părul în mâinile lui): Urăsc țânțarii.
El: Iar eu muștele.
Kukla: Sunt lacomi, îmi chinuiesc somnul...
El: În schimb, muștele put.
Kukla: Dar nu înțeapă.
El: Nu știu să plângă.
Kukla: Ce, tu ai putut cumva?
El: Nici nu m-am străduit.
Kukla: Ești un laș, nu vrei să plângi!
El: La ce bun?
Kukla: Cum adică la ce bun?! Să vadă lumea că suferi. Doar
tuturor ne place să ne știm compătimiți.
El: Taci. Vreau să râd.
Kukla: E molipsitor?
El: Câteodată. (Râde.)
Kukla: Îmi place. (Râd amândoi foarte amuzați. Apar cei doi
bufoni.)
EA Bufon( ținând strâns la piept o sticlă cu apă și râzând.)
Apă! Apă! Ha, ha, ha, am apă. E a mea! (Apare și EL
Bufon, încearcă să-i smulgă sticla.) Nu, e a mea! Nu-ți
dau nici o picătură. Ajutor! Vrea să-mi fure apa!
EL Bufon: Dă-mi-o!
EA Bufon: Nu! La ce-ți trebuie ție apă?
EL Bufon: Dă-mi-o!
EA Bufon: Þi-e sete?
EL Bufon: Da.
EA Bufon( bea cu poftă în fața lui și râde): Mai vrei?
EL Bufon: Da!
EA Bufon(mai luând două înghițituri): Ce bună e... Ah,
Doamne, ce sete mi-era!
EL Bufon: Vreau!
EA Bufon: Þie nu ți-e sete, tu vrei doar să mi-o iei. Așa,
de-a dracului. Cum, să mă lași pe mine fără apă?!? Nuuu,
nuuu... Asta, nu...
EL Bufon: Dă-mi-o, nu fi proastă. Ai să te îneci.
EA Bufon: Dacă ții morțiș, va trebui să iei de pe buzele
mele. Va trebui să mă săruți.
EL Bufon: Vreau din sticlă.
EA Bufon: V-am spus eu, e un hoț! Ești un țânțar lacom și
mincinos!
EL Bufon: Iar tu o muscă spurcată!
EA Bufon(ducându-și mâinile la urechi): A parole lorde,
orecchie sorde! A parole lorde, orecchie sorde!
EL Bufon: Hoț de la hoț nu fură, cara mia. A casa del ladro non ci si ruba, draga mea.
EA Bufon: Știi ceva, caro mio? Asino che raglia mangia poco
fieno.
EL Bufon: Eu? Măgar?!
EA Bufon: Chi rompe, paga.
EL Bufon(contrariat): Acum ce naiba am mai spart?
EA Bufon: Au, au! Taci, gata! Mă dor urechile.
EL Bufon(ironic): Di dolore non si more.
EA Bufon: Cred că ai vorbit prea mult și ti-e sete.
(întinzându-i sticla) Bea! (EL Bufon dă să o apuce, EA
Bufon o retrage.) Nu. Mai întâi îmi spui că
suntfrumoasă.
EL Bufon: Fie! Ești urâtă.
EA Bufon(luând o gură de apă): N-am auzit.
EL Bufon: Ești urâtă!
EA Bufon (îi dă sticla)
EL Bufon (o privește și i-o întinde înapoi)
EA Bufon (refuză)
EL Bufon (o pune jos): M-am răzgândit. Prefer să te sărut.
EA Bufon (desfăcând sticla și punându-i-o în mână): Bea!
EL Bufon: Nu vreau!
EA Bufon. Bea!
EL Bufon: Nu! Am să mă înec! Dacă îmi intră capul cu totul
înăuntru?
EA Bufon: Þi-l scot eu.
EL Bufon: Și dacă rămâi și tu cu mâinile acolo, ce ne facem?
EA Bufon: Nu știu.
EL Bufon: Bea tu și dă-mi de la tine.
EA Bufon: Și dacă-ți rămâne capul în gură la mine?
EL Bufon: Atunci nu mai beau.
EA Bufon: Eu vreau să te văd cum bei apă.
EL Bufon: Nu, nu, tu vrei să scapi de mine.
EA Bufon: Tu ai început. Ai atentat la sticla mea. A mea!
Să-ți intre bine în cap: a mea.
EL Bufon: Ia stai puțin. De unde o ai?
EA Bufon: Nu te privește.
EL Bufon: Ai furat-o, așa-i?
EA Bufon: Poate.
EL Bufon: Unde ai găsit-o?
EA Bufon: ÃŽn tramvai.
EL Bufon: Când?
EA Bufon: Ce-ți pasă?
EL Bufon: Ieri nu o aveai.
EA Bufon: Da, era în tramvaiul 43.
EL Bufon: Nu. Era în tramvaiul 34.
EA Bufon: Iar ești prost. Nu știi că s-au oprit cu
numerotarea la 17?
EL Bufon: Și ce căutai, mă rog în tramvaiul 43?
EA Bufon: Acum ești și mai prost; doar am stat toată ziua cu
tine, nu mai ții minte? Dar tu, ce căutai în 34, mio
caro?
EL Bufon(încurcat): Aaa...
EA Bufon: Te-am prins!
EL Bufon(intrigat): Stai, stai, stai.
EA Bufon: Unde?
EL Bufon (învârtindu-se în jurul ei): Așteaptă un pic.
EA Bufon(enervată): Dar nu plec nicăieri!
EL Bufon: Cum de știi că eram în tramvaiul 34?
EA Bufon(râzând): Nu se poate... nu se poate să fii chiar
atât de idiot. Mi-ai spus-o chiar tu adineauri.
EL Bufon: A, deci nu m-ai văzut.
EA Bufon: Nu.
EL Bufon: Atunci înseamnă că nu am fost nicăieri. Hoțul
neprins e om cinstit.
EA Bufon: Știu. Þi-am zis că am stat ieri tot timpul cu
tine.
EL Bufon (gândindu-se): Și eu cum de nu te-am văzut?
EA Bufon : Trebuia să te uiți mai bine.
EL Bufon: Mă faci și chior pe deasupra.
EA Bufon: Doar n-ai vrea să te spăl eu pe față.
EL Bufon: Muscă!
EA Bufon: Þânțar prost!
EL Bufon: Parcă eram măgar.
EA Bufon: Ei și? Nu poți fi ambele în același timp?
EL Bufon: Hotărăște-te odată! Ori țânțar ori măgar.
EA Bufon: Mă mai gândesc.
EL Bufon: Fă-o repejor, să știu și eu care-i treaba.
EA Bufon: S-o luăm rațional. În caz că aleg măgarul, ai
să-mi ragi toată ziua și ai să mă surzești. Dacă mă
opresc asupra țânțarului, ai să mă piști și n-am să pot
dormi deloc. Ce propui?
EL Bufon: Să te hotărăști, muscă parșivă ce ești!
EA Bufon: Măgarule!
EL Bufon: Iha!
EA Bufon: Ce ți-am spus eu?
EL Bufon: Mă lași într-o criză de personalitate.
EA Bufon: Așa-ți trebuie. Când mi-ai cerut apă, trebuia să
fi pus în calcul și problema asta.
EL Bufon: La urma urmelor, ce-mi pasă? Il mondo e bello! Il
mondo e bello!
EA Bufon : Ma certo, iubitule. Păcat că ne plictisim.
EL Bufon: Da... ce mai? Femeile... orice le-ai face, orice
le-ai zice... Donna e lunna , oggi serena, domani bruna! Donna e lunna, oggi serena, domani bruna!
EA Bufon(zgâțâindu-l): Lucio! Lucio!
EL Bufon: Ce vrei?
EA Bufon (îl întoarce spre Kukla și El.)
EL Bufon: Ooo... Buon giorno!
EA Bufon(foarte amabilă): Adică... vrea să spună "Bună ziua!
"(Kukla și El încep să râdă.)
EL Bufon(arătând spre Ea Bufon): Zazelia.
EA Bufon(arătând spre EL Bufon): Lucio. (Kukla și El râd din
nou.)
EL Bufon(tușește și privește spre EA Bufon.)
EA Bufon(arătând spre EL Bufon): Lucio.
EL Bufon(arătând spre EA Bufon): Zazelia.
El(serios): Am înțeles. (Pauză.)
EA Bufon(încurcată, dar furioasă în același timp pentru că
ceilalți doi nu au făcut prezentările): Poate vreți
puțină apă!
Kukla: Nu.
EL Bufon: Sau poate vă simțiți incomodați că nu am făcut
prezentările. Eu sunt...
El: Zazelia, iar ea Lucio.
EA Bufon: Vai, nu, ați înțeles greșit. Eu sunt...
Kukla: Lucio, iar el Zazelia.
EL Bufon: S-o luăm de la capăt.
EA Bufon: Buon giorno, signore. Buon giorno, signorina.
(Pauză.)
EL Bufon (nervos): Il domandare e lecito, il rispondere e
cortesia.
EA Bufon: Adică... Bună ziua căciulă că stăpânul n-are gură.
EL(sec): E seară.
EL Bufon: De fapt, e dimineață.
EA Bufon: Ah, nu! E seară.
Kukla: Dimineață...
Toți odată: Nu mă interesează!
EA Bufon: Așa spunem cu toții. Nu ne pasă de nimic
niciodată.
EL Bufon: Giusto, bambina mia, sulla pelle della serpe,
nessun guarda alle macchie.
EA Bufon: Qui casco l'asino...
EL Bufon: Certo, aici nu-i lucru curat.
EA Bufon(spre Kukla și El): Vă rugăm frumos să ne scuzați.
Am vrut doar să fim amabili și să ne prezentăm ca să
știți cu cine aveți de-a face.
El: Suntem prea ocupați.
Kukla: Eu abia am învățat să râd și trebuie să mai exersez.
EL Bufon: Să râzi? Adică așa? (Începe să plângă.)
Kukla: Nu, oprește-te! Acesta e plânsul.
EL Bufon: Te înșeli. Acesta e plânsul. (Începe să râdă.)
El: Ai face mai bine să iei o gură de apă.
EA Bufon: Da, chiar așa. Poftim sticla.
EL Bufon(respingând-o; amenințător): Zazelia...
EA Bufon: Haide, Lucio, nu fi rău.
EL Bufon: Ce, deja v-ați pus de acord? Vrei să rămâi cu el?
Îți place?
EA Bufon: Lucio, caro...
EL Bufon: Mi-a spus să beau apă. Am înțeles aluzia, cara
mia. Vrea să scape de mine, ca să rămâi numai pentru el.
(spre Kukla) Dar dumneata, domnișoară, de ce-i permiți
să-și bată joc de tine?
EA Bufon: Lasă insinuările. De fapt, tu vrei să te
descotorosești de mine și să te duci cu ea. (către El
sau Omului fără nume) Chiar ești orb? Nu vezi că te
minte pe față? O să ți-o fure.
El: Vom fi fiind noi orbi, dar voi sunteți surzi. Nu
pricepeți că nu ne pasă nici cât e negru sub unghie?
EA Bufon: Ce-ți spuneam eu, Lucio? Il mondo e bello
într-adevăr, dar oamenii se plictisesc și de aceea nu la
mai pasă de nimic.
EL Bufon: Să bea apă din sticla noastră. Poate li se mai
limpezesc mințile.
EA Bufon: A noastră?!... A mea, vrei să zici.
EL Bufon: Nu, a noastră, cara Zazelia. Fiindcă ai găsit-o,
nu-ți aparține, deci, o vei împărți cu mine. Și apoi...
quattro occhi vedono meglio di due.
EA Bufon: Nu mai fi atât de grijuliu; dacă se va întâmpla să
am probleme de vedere, îmi voi lua ochelari. Nu voi
depinde de tine. Mă descurc și singură. Dar, ai răbdare,
îți vine și ție rândul.
EL Bufon: Si, si, ca întotdeauna, oggi a te e domani a me,
iar cum ziua de mâine nu mai are de gând să vină... Ești
egoistă, Zazelia.
EA Bufon: Ognun per se e Dio per tutti! Ce să-ți fac dacă
ești prost și te lași pe mâna mea.
EL Bufon: Quel che donna vuole, Dio lo vuole!
EA Bufon(Kuklei): Ne jignește rasa. Auzi la el, ce vrea
femeia, vrea și Dumnezeu. He-hei,Lucio, de-ar fi
într-adevăr așa, ți-ar fi frică până și să te mai
apropii de mine.
EL Bufon: Nu mai spune...
EA Bufon: Mă subestimezi, caro...
EL Bufon: Să lăsăm prostiile astea, mai bine ne-am gândi cum
să ne facem plăcuți acestor doi indivizi.
EA Bufon: Ai dreptate.
EL Bufon: În sfârșit recunoști și tu.
EA Bufon: Chiar crezi tot ce spun?
EL Bufon(sărutându-i mâna): Mia cara donna, nu te mai
preface. Voi pretinde că n-am auzit nimic.
EA Bufon(e flatată, dar se ascunde; Kuklei): Signorina, o
gură de apă...
Kukla(ia sticla, o agită, desface capacul și privește
înăuntru)
EA Bufon(vine alături de Kukla): Acqua torbida non fa
specchio.
EL Bufon(apropiindu-se de El): Spune-i și tu, într-o apă
tulbure nu te poți oglindi.
EA Bufon(repetându-i Kuklei): Acqua torbida non fa specchio.
El: În cazul ei, da. Apa trebuie să fie cât mai tulbure
pentru a nu-și vedea ridurile. A îmbătrânit.
Kukla: Bătrânețea m-a durut.
EA Bufon: Nu te teme, n-ai să mori încă.
EL Bufon: Vedi Napoli e poi muori.
EA Bufon(lui EL Bufon): Lucio, ce sfaturi îi dai? Ma como?!
Como, si tutte le strade portano a Roma?
EL Bufon: Zazelia, e doar o vorbă. Fiecare cu Neapolele lui.
EA Bufon: Dar există numai unul singur.
EL Bufon: Ah, le donne!
El: Sunteți din Neapole?
EL Bufon: Finalmente!
EA Bufon: Nu, noi suntem din Vancouver.
El: Și atunci de ce vorbiți în italiană?
EA Bufon: Pentru că nu ne place engleza.
EL Bufon: Minte. Vorbim în italiană, deoarece, în viziunea
noastră, Vancouver ar trebui să fie în Italia.
Kukla(disprețuitoare): Vancouver în Italia?!
EL Bufon: Da, domnișoară... (Kukla nu spune nimic.)
domnișoară... (așteaptă un răspuns)
Kukla: Domnișoară și atât!
EA Bufon(către El): De ce nu ne spune cum se numește? De ce
nu vreți să faceți prezentările?
Kukla: Nu le spune.
EL Bufon: De ce?
Kukla: Să-mi furați numele?
El: Atât i-a mai rămas.
Kukla: Și apoi... un nume nu spune mai nimic. La ce v-ar
ajuta?
EA Bufon: Tocmai, nu ar schimba mare lucru. Te temi?
Kukla: Nu, dar nu vreau.
El: Haide, hai să ne prezentăm. Așa se face.
Kukla: Vai, cum de nu mi-am dat seama. Ai perfectă dreptate. Să vadă lumea că știm cum ne cheamă.
EL Bufon: Deci...
Kukla: Numele meu se traduce prin "păpușă".
EA Bufon: Domnișoara Păpușă?
Kukla(puțin amuzată): Nu... Kukla. Mă numesc Kukla.
El: Iar eu sunt... (doar Kuklei) Cine sunt? Iar eu sunt...
eu!
Kukla: El nu are nume.
EL Bufon: Cum să nu aibă?
Kukla: Foarte simplu. Nu i-am spus în nici într-un fel până
acum, iar dacă nu te strigă cineva pe nume, de unde să-l
știi?
EA Bufon: Lucio, nu ți se pare straniu?
EL Bufon: Deloc. Eu de unde mi-am auzit prima oară numele?
Din gura ta. Tu de unde l-ai învățat pe-al tău? De la
mine.
EA Bufon: Și n-ai vrea să-ți punem un nume?
Kukla: Chiar vă rog să-i căutați unul, eu mă chinuiesc de
mult timp.
EA Bufon: Ce-ai zice de... Mariano!
Kukla: M-am gândit. Nu-i merge.
EL Bufon: Frederic.
Kukla: Nu.
EA Bufon: Francois.
Kukla: Nici ăsta nu-mi place.
EL Bufon: Arthur!
Kukla(strâmbându-se): E prea...
EA Bufon: Cum?
Kukla: Englezesc!
EA Bufon: De ce nu-l lași pe el să decidă?
Kukla: Pentru că eu voi fi cea care îl va striga.
EL Bufon: Și cu noi cum rămâne?
Kukla: Voi veți pleca în curând înapoi, în Vancouver.
EA Bufon: Dacă ne răzgândim?
EL Bufon: Chiar ne place aici.
Kukla: Treaba voastră. Însă nu-i veți fura numele.
El: Taci! Nu-ți dai seama că m-am făcut de rușine? Acum au
aflat toți că nu știu cum mă cheamă.
Kukla: Mai există și oameni fără nume.
El: Dar nu eu.
EL Bufon: Napoleon! Tu vei fi Napoleon!
Kukla: Sunteți nebuni?
EA Bufon: Da, chiar așa! Vei fi Napoleonul nostru.
Kukla. Nu. E mai bine să rămână fără nume.
El: Nu mai contează. Voi evita să mă prezint, iar lumea va
crede că sunt puțin mai ciudat.
Kukla: Mă sperii. Vor crede că ești prost.
El: Dacă am trăit atâta timp fără un nume, de ce nu aș putea
trăi astfel în continuare?
Kukla: Fie! Înțelegeți acum de ce nu am vrut să ne prezentăm
de la bun început? (Omului fără nume) Numai tu ești de
vină! Ce bine e în tramvai... Stai liniștit pe locul tău
și nu te întreabă nimeni nimic. Lumea știe că știi.
EA Bufon: Dar ce știi?
Kukla: Oamenii văd că știi să te așezi pe un scaun și e de
ajuns. Dacă ți-ai găsit un loc în tramvai, înseamnă că
știi să-ți găsești un loc. Lumea vede și știe tot. Te
vede mergând și e conștientă că știi să mergi, te vede
râzând, știe că poți să te bucuri, te vede numărând
bani, știe că le cunoști puterea, te vede că plângi,
știe că suferi. Oamenii trebuie să vadă. Simt nevoia să
observe și să se lase observați, că nu sunt un nimeni,
că există, că știu să trăiască. (Râde.)
EL Bufon(Kuklei): Așa e. Trebuie să le arătăm că știm.
El: N-am de ales. Accept să fiu Napoleon.
EA Bufon și El Bufon(aclamând): Viva Napoleone! Viva
Napoleone!
EA Bufon: Acum ești mai rege decât regele însuși.
EL Bufon: Si, mia cara Zazelia, piu reale del re.
EA Bufon: Nu e nevoie nici măcar de prea mult efort. Poco
popolo, poca predica. Suntem doar trei.
EL Bufon: Poco popolo, poca predica!
EA Bufon: Cu cât mai puțini oameni, cu atât mai puține
vorbe!
El(intrând în joc): Poco popolo, poca predica!
Kukla: Bravo! Acum va crede lumea că știi și italiana, că
știm italiana. Poco popolo, poca predica!
El(luând-o de mână): Mia cara...
Kukla: Napoleon... El mio Napoleone...
EA Bufon: Numai să nu vă luați nasul la purtare. Ce-i prea
mult, strică.
El: Tutto fa brodo.
EL Bufon: Ai grijă. Noi am fost buni cu tine, ți-am dat un
nume, o identitate, iar acum tu vrei să ne furi din
personalitate.
EA Bufon: Ești o maimuță! Și s-ar putea să te detronăm dacă
vei continui cu atitudinea asta de nerecunoscător.
Nu-ți vom mai rosti numele și vor afla toți că ești un
ignorant și nu-ți cunoști numele.
Kukla: De mine ați uitat? Îl pot striga eu.
EA Bufon: Lasă, că ți-o coacem și ție dacă nu-ți convine.
Îți vom spune D-ra Păpușă,iar lumea va crede că v-ați
bătut joc de ea, că i-ați păcălit. Ei, ce părere ai?
Kukla: Dar ce, ac de cojocul vostru nu-i?
El: Vom anunța poliția că ne-ați furat sticla cu apă.
Kukla: Pentru că această sticlă e a noastră. Nu am vrut să
vă stricăm bucuria, de aceea nu v-am anunțat până acum.
Însă impertinența a ajuns la culme. Vrem respect!
EA Bufon: Occhio per occhio, dente per dente!
El: Chiar acum mă duc.
EL Bufon(apucându-l de braț): Noi doar am găsit-o, nu am
furat-o.
EA Bufon: Așa este. De unde era să știm că e tocmai a
voastră?
Kukla: Am lăsat-o în tramvaiul 34.
El: Ba nu, eu am uitat-o în tramvaiul 43.
EL Bufon: Eu am văzut-o în tramvaiul 34.
EA Bufon: Ești prost? Eu am luat-o din tramvaiul 43.
El: Ați recunoscut. Era în tramvai, restul nu contează.
Deci... (dă să iasă.)
EL Bufon(oprindu-l): Nu.
EA Bufon: V-o putem restitui și totul rămâne ca înainte.
Kukla: Nimic nu mai poate fi ca înainte. (cu reproș) Acum
i-ați dat un nume.
El: Te deranjează că eu sunt cineva și tu nu?
Kukla: Nu vezi, sunt doar niște bufoni nenorociți care îl
fac și pe dracu' -n patru să scoată bani. Dar nu vă dăm
nimic! Au profitat de faima adevăratului Napoleon, ți-au
sucit mințile, iar acum te vor obliga să-i angajezi ca
purtători de cuvânt.
El: Nici nu mă gândesc.
EA Bufon: Renunțăm la această idee, dacă și voi renunțați să
ne dați pe mâna poliției.
Kukla: Bun, dar vrem despăgubiri pentru aproape cele 24 de
ore în care sticla noastră a stat la voi.
El: Eu nu mai am de gând să beau apă de acolo. Dacă ne
otrăvesc?
Kukla: De aceea nu a vrut el să bea. Iar ea... ori e o
sinucigașă, ori s-a prefăcut, dar cred că s-a prefăcut.
Abia acum pricep... Sunt niște perverși! Totul a fost
plănuit! Au vrut să ne facă poftă, să ne ademenească să
gustăm. Îți dai seama ce ar fi putut scrie în "Mail &
Globe" ? "Cea de-a doua asasinare a lui Napoleon!
Spectaculoasa crimă fără identitate!..."
El: De fapt, voi sunteți ziariști. Bestiilor! (îi caută de
microfoane) Unde-s ascunse? Unde le-ați pus? Kukla,
caut-o pe ea! Eu mă ocup de el. (împingându-l deoparte
pe EL Bufon) De ce ne spionezi?
EL Bufon: Sunt nevinovat.
El: Cine te-a trimis?
EL Bufon: Nimeni.
El: A, sunteți pe cont propriu.
EL Bufon: Nu e adevărat.
El: De ce tocmai noi?
EL Bufon: Te înșeli.
El: Ce cauți?
EL Bufon: Suntem nevinovați.
El: Ei, pe dracu'!
Kukla(EI Bufon): Vrei să mi-l furi?
EA Bufon: Nu.
Kukla: Unde ați ascuns microfoanele?
EA Bufon: Care microfoane?
Kukla: Cum care?
EA Bufon: Care?!
Kukla: Microfoanele cu care ne-ați înregistrat , ca să aveți
dovada că există și oameni fără nume , pentru ca mai
apoi să ne șantajați, să scoateți bani de pe urma
noastră.Să deveniți faimoși pe spinarea noastră. Nu vă
putem permite, ne pare rău.
El(apucându-l de guler pe EL Bufon): Vrei să mă faci de
rușine în lumea întreagă? Cu ce ți-am greșit?
EL Bufon: Presupuneri.
EA Bufon. Nu suntem ziariști.
El(îndreptându-se spre EA Bufon,iar Kukla spre EL Bufon):
Camere video aveți?
Kukla: Ar trebui să ne uităm sub capac.
El: Sau poate sunt pe fundul sticlei.
EA Bufon: Sunteți paranoici.
El: La bugia ha le gambe corte.
EA Bufon: Lucio! Lucio! Ne dezbracă de identitate! Ne fură
hainele aparenței!
EL Bufon(se smuncește și scapă din mâinile Lui; se repede
spre sticla cu apă, Kukla încearcă să-l împiedice, dar
nu reușește. EL Bufon varsă numai jumătate din apă,
fiindcă este oprit de El.) Chiar începuseși să te crezi
Napoleon?
El(punând la loc capacul): Eu sunt un Napoleon!
Kukla: Nu trebuia să-l oprim.
El: De ce?
Kukla(LUI Bufon): Aveai de gând să scoți camerele video,
așa-i? Voiai să-ți dai masca jos, ca să vă lăsăm în
pace.
EA Bufon: Să fie oare adevărat? Suntem într-adevăr niște
paparazzi, Lucio?
EL Bufon: Nu te mai lua după gura lumii. Suntem nevinovați
și punct!
Kukla: Doar n-o să accepte adevărul.
El: Ce facem?
Kukla: Să distrugă probele incriminatorii, să plătească
daunele materiale (arătând apa de pe jos) și morale
(arătând sticla) și s-a rezolvat totul pe cale pașnică.
El: Corect. Apoi redevenim prieteni, iar eu continuu să fiu
Napoleonul vostru, piu reale del re.
EA Bufon(luându-l deoparte pe EL Bufon): Ce părere ai, caro
Lucio?
EL Bufon: Bugiardi. Bu- giardi! Sunt aproape sigur că
sticla nu e de fapt nici a lor, au furat-o și ei. Ia
gândește-te, când am găsit noi sticla, nu era plină.
I-am servit iar ei au refuzat. Dacă ar fi, fost
într-adevăr a lor, ar fi luat măcar o gură, dar așa,
s-au temut pentru că era începută. Altcineva băuse
înaintea lor. (spre Kukla și El) De data aceasta nu
schimbăm foaia, ci o rupem cu tot. Vă dăm noi pe mâna
poliției.
EA Bufon(punându-i mâna la gură și întorcându-l spre ea):
Lucio... Stai puțin, nu mai are rost.
EL Bufon: Ma per che?
EA Bufon: Amintește-ți, eu am băut din sticlă. Voi muri. Te
voi părăsi în curând, Lucio.(lăsându-și capul pe pieptul
lui) Cine va mai avea grijă de tine? Când îți voi mai
auzi minunata voce, cine mă va mai răsfăța, măgărușul
meu năstrușnic?
EL Bufon: Nu mai ține de mine de acum încolo. Raglio
d'asino non arrivo mai in cielo. Ce pot face eu?
EA Bufon: Măcar îți pare rău că mor?
EL Bufon: Bineînțeles, Zazelia.
EA Bufon(spre Kukla și El): Dar vouă?
El: Și nouă...
Kukla: Se mai întâmplă. Condoleanțe.
EL Bufon: Mulțumim. Lasă, mia Zazelia, meglio fare una morte
che cento.
EA Bufon: Nici bine n-am murit și... gata! Ați început
flirtul? Puțin respect. Eu mor acum.
El: Poți muri fără nici o grijă. Mă ocup eu de cei doi. Doar
sunt Napoleon, ce naiba!
EA Bufon: Așa să fie! Îți muțumesc.
El: N-ai pentru ce, îmi fac datoria.
EA Bufon. Vino, Lucio. Să mor în brațele tale... (El o
îmbrățișează, se așază într-o bancă și așteaptă. Muzică.
Trebuie să pară punctul culminant al piesei, apoi,
brusc, EA Bufon se ridică) De ce nu mai mor?
EL Bufon: Nu știu.
El: Poate ai noroc.
Kukla: Eu zic că trebuie să mai aștepte. (Același joc.)
EA Bufon: Chiar trebuie să mor?
EL Bufon: Nu știu.
El: Poate ai noroc.
Kukla: Eu zic că trebuie să mai aștepte.
EA bufon: M-am săturat să aștept! Ce, crezi c-am s-o rog?
EL Bufon: Corretto. Nu vrea, nu vrea. Nu știe ce pierde.
EA Bufon: Chiar așa. Să știți că nu mai am de gând să mor.
Kukla: Pot încerca eu?
EA Bufon: Ce șmecheră ești! Da, dar nu în brațele lui. Ia-l
pe Napoleon. Ce onoare! Să mori în locul meu și încă în
brațele unui Napoleon.
Kukla(spre El): Ce zici?
El: Eu știu... De ce să te sacrifici pentru o hoață?
EA Bufon: Parcă am stabilit că nu a furat-o nimeni.
EL Bufon: Doar am găsit-o ca și voi.
EA Bufon: Chiar nu ați învățat nimic de la noi! A casa del
ladro non ci si ruba.
El: Giusto. Scuzi! Scuzi! (spre Kukla) Oricum, eu sunt de
părere să mai trăiești vreo doi,trei ani. Las-o pe ea să
moară.
EA Bufon: Dar nu vreau!
Kukla. Să mai așteptăm.
EA Bufon: Ba uite că nu! O să ne continuăm discuția ca și
cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
EL Bufon: Unde rămăsesem?
El: Nu mai țin minte.
EA Bufon: Atunci să dezbatem altă temă.
Kukla: Propune.
EA Bufon: De exemplu, ce căutați voi în această sală de
clasă?
Kukla: Eu îl caut pe el, iar el...
El: iar eu pe ea.
EL Bufon: Nu înțeleg.
Kukla: Lasă. Voiam doar să spun că am pierdut ambii
tramvaiul și am venit aici să suferim
EL Bufon: N-are logică ce spune. Sunt incoerenți amândoi.
EA Bufon: Ridicoli mai bine zis.
EL Bufon: Așadar...
El: Probabil că vrem să ne simțim iar copii.
Kukla: Poate am ajuns aici din instinct.
EA Bufon: Varianta finală.
El: Ce rămâne?
Kukla: Nu știm exact ce s-a întâmplat.
El: Noi suntem vecini de fapt.
Kukla: Și, într-o zi, a fost să ieșim amândoi în același
timp din apartament.
El: Ne-am salutat pentru prima oară.
Kukla: El a luat-o înainte pe scări.
El: Stăm la etajul doi.
Kukla: Voiam să mă plimb.
El: Eu nu.
Kukla: Și ne-am întâlnit mai târziu în parc.
El: Ea își uitase oglinda acasă.
Kukla: Apoi ne-am lăsat mânați de coincidență și ne-am văzut
pentru a doua oară în stația de tramvai.
El: Dar voi?
EA Bufon: Lucio e de Neapole.
EL Bufon: E Zazelia din Roma. Ne-am cunoscut in Vancouver,
parcul Vancouver din Paris, deci, nici vorbă să fie de
Canada.
EA Bufon: Iar pentru că nu ne putem pune de acord, am decis
să plecăm în adevăratul Vancouver, de peste ocean.
EL Bufon: Acolo trăim.
EA Bufon: Și tare am mai vrea ca el să fie în Italia și să
ne lăudăm la toți că a fost o dragoste la prima vedere,
în Vancouver, unde locuiam amândoi și eram vecini de
bloc.
EL Bufon: Zazelia a profitat de diplomație. Deci, mai pe
șleau, nu vă credem.
Kukla: Cum e posibil?! Napoleon, convinge-i! Nu-i putem lăsa
să se îndoiască de noi,de exemplul ce-l oferim.
El: Vă confirm cu mâna pe inimă, dau cuvântul de onoare al
marelui Napoleon că ceea ce v-am povestit este adevărat.
EA Bufon: Ei, Lucio?... Hai să-i credem, hai să mai adăugăm
o faptă bună la catastif.Quando si e in ballo, bisogna
ballare.
EL Bufon: Am vrea să ne ajutați, să ne recompensați pentru
buna înțelegere.
El: ÃŽn ce fel?
EA Bufon: Să mutăm Vancouverul în Italia, eventual lângă
Roma.
EL Bufon: Greșit. Eventual lângă Neapole.
EA Bufon: Roma.
EL Bufon: Neapole!
EA Bufon: Roma!
Kukla: Eu am altă idee. De ce nu mutați Neapolele și Roma în
Canada. Vancouver va fi între.
EA Bufon: Bună idee, dar cum?
EL Bufon: În ce le transportăm?
EA Bufon: Vor fi toți locuitorii de acord?
EL Bufon: Știu! Luăm totul în tramvai. Tu îți iei Roma în
43, iar eu Neapolele în tramvaiul 34. Merge?
Kukla: Nu, nu, nu.
El: Și noi avem nevoie de tramvaie.
Kukla: Împăcați și capra și varza.
EA Bufon: Nu prea dispunem de mult timp.
EL Bufon: Zazelia, cara, nu încap toți în tramvai.
Kukla: Stați așa. Voi v-ați tâmpit cu totul? A fost o glumă.
Cum să mutați un oraș de pe un continent pe altul?! E
imposibil.
EA Bufon: Nu și pentru noi.
Kukla: Din cauza lor se întâmplă totul. Niște măscărici au
ajuns să facă legile. Cine vă credeți? Treaba începe să
devină serioasă.
El(ca o incantație): Oamenii o iau razna.
EL Bufon: A parole lorde...
EA Bufon: orecchie sorde!
El: Oamenii o iau razna.
EA Bufon: A parole lorde...
EL Bufon: orecchie sorde!
El: Oamenii o iau razna.
EL Bufon: La cuvinte deșarte...
EA Bufon: urechi surde! (El o ia pe Kukla și se așează ambii
într-o bancă, rămânând ca niște stane de piatră.) Ce-am
făcut, Lucio? Acum trebuie s-o luăm de la capăt.
(Vor relua scena cu aceleași gesturi.)
EA Bufon: Măgarule!
EL Bufon: Iha!
EA Bufon: Ce ți-am spus eu?
EL Bufon: Mă lași într-o criză de personalitate.
EA Bufon: Așa-ți trebuie. Când mi-ai cerut apă, trebuia să
fi pus în calcul și problema asta.
EL Bufon: La urma urmelor, ce-mi pasă? Il mondo e bello! Il
mondo e bello!
EA Bufon: Ma certo, iubitule. Păcat că ne plictisim...
EL Bufon: Da... ce mai? Femeile... orice le-ai face, orice
le-ai zice... donna e lunna, oggi serena, domani bruna!
EA Bufon(îi observă pe Kukla și El; zgâțâindu-l): Lucio!
Lucio!
EL Bufon: Ce vrei?
EA Bufon(îl întoarce spre cei doi)
EL Bufon: Ooo... Buon giorno!
EA Bufon: Bună ziua, Napoleone.
EL Bufon: Buon giorno signorina.
EA Bufon(Lui): Ma, hei, tu, el piu reale del re!
Vorbește-ne. Buon giorno.
EL Bufon(Kuklei): Signorina! Signorina! Donna buona vale
una corona. Buon giorno! El solle brilla! Buon giorno!
Buon giorno... (spre EA Bufon) Buon giorno, mia cara.
EA Bufon: Buon giorno, mio caro...
EL Bufon: Kukla, acum ce mai crede lumea?
EA Bufon: Napoleone, nu ne lăsa singuri. Lucio, iar am rămas
doar noi doi.
EL Bufon: Am râs noi ce-am râs cu ei, ma... la fine del riso
e il pianto, Zazelia mia.Una mano lava l'altra, e tutte
due lavano el viso.
EA Bufon(încercând o glumă ): Þi-am spus eu că ești un
nespălat. Și leneș pe deasupra...
EL Bufon: Vrei să redevii musculița mea?
EA Bufon: Și tu măgărușul meu?
EL Bufon: Nu, voi fi țânțar.
EA Bufon: Una pulce llev...
EL Bufon: Ssst!
EA Bufon: il sonno! Să se afle. Þânțarul, cât de mic, îți
poate alunga somnul.
EL Bufon: Și pe ei de ce nu i-a trezit? (referindu-se la
Kukla și El - ultimul începe să imite "plânsul" .)
Acesta e râsul. E fericit. Probabil că visează ceva
frumos.(Kukla începe să râdă.) Iar ea plânge. Sărăcuța
Kukla... Sigur are un coșmar.
EA Bufon(luând loc jos și întinzându-se după sticla cu apă):
Apă.
EL Bufon(ia sticla și o privește): Da, apă. (Se uită amândoi
prin ea încercând să-și deslușească chipurile)
EA Bufon(amuzată): Hm, îți zăresc numai gura.
EL Bufon(la fel de distrat): Eu doar urechea dreaptă.
EA Bufon: A vorbi și a auzi.
EL Bufon: A spune și a crede?
EA Bufon: A minți și a ignora.
EL Bufon: Hm, acum îți zăresc nasul.
EA Bufon: Eu ochiul stâng.
EL Bufon: A vedea și a simți.
EA Bufon: A admira și a trăi?
EL Bufon: A trece cu vederea și a neglija.
EA Bufon: Iar gura.
EL Bufon: Urechea stângă.
EA Bufon: Ochiul drept.
EL Bufon: Nasul. (Sunt foarte amuzați. Coboară sticla
dintre fețele lor.)
EA Bufon(atingându-i buzele): Gură.
EL Bufon(atingându-i urechea): Ureche stângă.
EA Bufon(atingându-i ochiul): Ochi drept.
EL Bufon (atingându-i nasul): Nas.
EA Bufon(același joc): Nas!
EL Bufon: Ochi stâng!
EA Bufon: Ureche dreaptă!
EL Bufon: Gură! (Își analizează fețele de parcă nu ar mai
fi văzut ceva asemănător.Ca vrăjiți:)
EA Bufon: Lucio, dar ce ochi frumoși ai!
EL Bufon: Zazelia, câtă finețe la pielea ta...
EA Bufon: Lucio, sei un gentleman.
EL Bufon: Zazelia, sei una verdadera donna. (Kukla începe să
plângă, iar El să râdă.)Li se schimbă continuu rolurile.
EA Bufon: Ni se schimbă continuu rolurile.
EL Bufon(se ridică brusc și, înșfăcând sticla cu apă, o
lipește de pieptul său râzând):Apă! Apă! Ha, ha, ha, am
apă. E a mea!
EA Bufon(ridicându-se și fugărindu-l): Ba e a mea!
EL Bufon: Ai vrea tu! Nu-ți dau nici o picătură! (ieșind din
scenă) Ajutor! Vrea să-mi fure apa!!... (Liniște, după
care Kukla scoate dintr-o bancă o sticlă plină cu apă,
identică cu precedenta. Aduce din altă bancă două pahare
și le umple cu apă.)
Kukla: Apă.
El(ridicând paharul): Apă! (Ciocnesc, iar când apropie
paharele de gură, apar cei doi bufoni.)
EL Bufon: Nu! La ce-ți trebuie ție? Vrei să di... (observă
sticla de pe bancă.)
EA Bufon: Aha! Știam eu. Prefăcuții dracului! Noi ne omorâm
pe rând de la o sticlă de apă și voi... (dă să o apuce)
Kukla: E noua mea oglindă. Nu întinde prea departe mâna!
EL Bufon: N-ai învățat nimic! N-ai învățat nimic de la noi!
EA Bufon: Îți spunem pentru ultima oară: acqua torbida non
fa specchio.
EL Bufon: În apa tulbure nu te poți oglindi.




Varianta I de sfârșit:
Kukla: Ssst... Să rămână numai între noi. (Toți sunt foarte
amuzați. Încep să râdă.Dirijându-i:) Mai tare! Așa! Acum
mai rar. Bun! Ia să vedem, un râs diabolic. Perfect!
Să-l încercăm și pe cel extaziant. Bravo! Coborâm tonul.
(Râsul încetinește.) Minunat!
EL: Acum să trecem la plâns. Unul înăbușit. Da... merge. Mai
departe. Bocetul din dragoste. Ooo, ce patetic, e
grozav! Și cel de fericire. Vom plânge de fericire!
(Care râd, care plâng, dar se formează perechi: Kukla cu
EL Bufon și EL cu EA Bufon - ce dansează. Nu se va
înțelege de sunt fericiți sau triști.)
- CORTINA -




Varianta a IIa de sfârșit:
(Se lasă cortina după scena a treia.)

scena 4.
În stația de tramvai. EL Bufon și EA Bufon vor
deveni oameni,iar Kukla și El se vor masca în
bufoni. Zazelia așteaptă. Intră Lucio.

Lucio: Bună.
Zazelia: Bună. (Liniște. EA Bufon se uită la ceas; peste
câteva secunde se uită și el la ceas. Ea se uită iar.)
Mă scuzați, aveți cumva un ceas?
Lucio: Da. (Însă nu-i spune cât e ora.)
Zazelia: Mă scuzați, dar... aveți cumva un ceas?
Lucio: Da! N-ați auzit? Da!
Zazelia(puțin speriată): Mulțumesc. (EA Bufon se uită la
ceas. Pauză.)
Lucio(stânjenit): Mă scuzați, știți cumva cât e ora?
Zazelia: Ora de ce?
Lucio: Ora.
Zazelia: Care?
Lucio: Ora... ora de timp!
Zazelia: Ah, nu. Mi-am uitat ceasul acasă.
Lucio: Ce chestie!...
Zazelia: Ce chestie?
Lucio: Eu, de asemeni. (Ambii se întorc ca să nu fie văzuți
când se uită la ceas.)Totuși, mă mai scuzați o dată...
Așteptați cumva tramvaiul 17?
Zazelia: Aaaăă... Da. De fapt... și da și nu, dar da.
Dumneavoastră?
Lucio: La fel. Am citit azi dimineață anunțul din "Mail and
Globe". În sfârșit tramvaiul 17! Numai tramvaiul 17
pentru toți.
Zazelia: "Statul vă pune la dispoziție începând cu data de
23 noiembrie, tramvaiul 17.Va circula absolut pe toate
rutele posibile. Succes!"
Lucio: L-ați învățat pe de rost?
Zazelia: Nu, eu l-am trimis la ziar.
Lucio: Angajat al statului?
Zazelia: Cetățean al statului.
Lucio: Acum că... am închegat cât de cât o conversație, îmi
puteți spune cât e ora?
Zazelia: De ce? Să luați cumva tramvaiul înaintea mea?
Lucio: Păi, cum!? Nu vine pentru toți la aceeași oră?
Zazelia: Depinde.
Lucio: Eu însă vreau să iau tramvaiul o dată cu
dumneavoastră.
Zazelia: Dar aveți chei?
Lucio: Chei?! Pentru ce?
Zazelia: Ca să descuiați ușa tramvaiului.
Lucio: Sunt încuiate?! Eee, aberații...
Zazelia: Depinde de situație.
Lucio: Nu se poate...
Zazelia: Sunteți sigur? Puteți oare avea încredere în mine?
Chiar credeți tot ce scrie în ziare? Sunteți sigur că nu
am dat doar o alarmă falsă? Am vrut să văd câți proști
vor veni. Până acum, unul...
Lucio: Trebuie.
Zazelia: Trebuie?
Lucio: Trebuie! (Intră Kukla și El, deveniți bufoni.)
EL: Bon soir.
Kukla(analizându-i curioasă): Dar ce faceți aici?
Zazelia: Bine facem.
Lucio: Așteptăm.
EL: Pe cine?
Lucio: Tramvaiul!
Kukla: Ooo, le tramway...
Zazelia: Tramvaiul 17.
El: 17? (în franceză)
Zazelia: Da, ce vi se pare așa ciudat?
Kukla: Cum, dar voi nu știți că nu există decât tramvaiul
71?!
EL(întărindu-i spusele; în franceză): 71...
- CORTINA -



Varianta a IIIa de sfârșit:
Varianta I + Varianta a IIa de sfârșit.
- CORTINA -
12 mai - 21 octombrie 2003


a parole lorde, orecchie sorde = la cuvinte spurcate, urechi
înfundate
a casa del ladro non ci si ruba = hoțul de la hoț nu fură
asino che raglia mangia poco fieno = măgarul care rage,
mănâncă fân puțin
chi rompe, paga = cine sparge, plătește
di dolore non si more = de durere nu se moare
il mondo e bello = lumea e frumoasă
donna e lunna, oggi serena, domani bruna = nimic mai
schimbător ca vremea și ca muierea
il domandare e lecito, il rispondere e cortesia = bună ziua
căciulă că stăpânul n-are gură
sulla pelle della serpe, nessun guarda alle macchie = nimeni
nu se uită că pielea șarpelui e pătată
qui casco l'asino = aici nu-i lucru curat
quattro occhi vedono meglio di due = patru ochi văd mai bine
decât doi
oggi a te e domani a me = azi ție, iar mâine mie
ognun per se e Dio per tutti = fiecare pentru sine și
Dumnezeu pentru toți
quel che donna vuole, Dio lo vuole = ce vrea femeia vrea și
Dumnezeu
acqua torbida non fa specchio = în apă tulbure nu te poți
oglindi
vedi Napoli e poi muori = vezi Napoli și apoi să mori
tutte le strade portano a Roma = toate străzile duc spre
Roma
piu reale del re = mai rege decât regele însuși
poco popolo, poca predica = adunare restrânsă, predică
scurtă
occhio per occhio, dente per dente = ochi pentru ochi, dinte
pentru dinte
la bugia ha le gambe corte = minciuna are picioarele scurte
raglio d'asino non arrivo mai in cielo = răgetul măgarului
nu a ajuns niciodată până la cer
meglio fare una morte che cento = mai bine să mori o dată
decât de o sută de ori
quando si e in ballo, bisogna ballare = dacă intri în horă,
trebuie să joci
la fine del riso e il pianto = după râs, urmează plânsul
una mano lava l'altra, e tutte due lavano il viso = o mână
spală pe alta și amândouă obrazul
una pulce lleva il sonno = un țânțar îți poate alunga somnul