Cu oameni mărunți nu poți să faci niciodată lucruri mărețe sau, mai bine spus, nu poți să faci niciodată nimic. La Tg-Jiu, au existat tot timpul premisele existenței unei vieți culturale intense, locul ăsta ar fi trebuit să devină unul din polii de interes maxim al artei moderne. Din păcate, lucrul acesta nu o să se întâmple niciodată aici tocmai pentru că pe acești pitici culturali valoarea îi complexează, în loc să îi copleșească. Astfel, Tg-Jiul nu a reușit și nu o să reușească niciodată să aibă o viață culturală activă peste media unui amărât târg de provincie, cu toate că ar fi avut și are atuurile necesare. Dacă operele lui Brâncuși nu ar fi fost lăsate la Tg-Jiu, probabil, și cei care le viziteză azi ar fi fost mult mai mulți. Motivul pentru care se întâmplă aceste lucruri este destul de simplu, managementul defectuos. Rezultatul este lipsa unei vieți culturale și, mai ales, ruperea definitvă de o viață culturală. Încercările făcute la Tg-Jiu, cu mici excepții, sunt mai mult decât modeste și nu pot, oricât ar vrea cineva să îmi spună, să cred că lucrurile nu stau așa.
Astfel, la Tg-Jiu, Brâncuși este subiect de scandal și de circ, tocmai pentru că, din păcate, operele de la Tg-Jiu sunt în administrarea municipalității. Mai exact, ele se află în administrarea directă a primăriei Tg-Jiu, primărie care de zece ani este condusă de același om, adică, din momentul în care Coloana Infinitului a fost pusă la loc, în tot acest timp acest om nu a înțeles că identitatea acestui oraș ține de operele lui Brâncuși, tocmai de aceea a lăsat ani de zile instituția care se ocupa de ele pe mâna unor oameni care nu aveau legătură cu acest domeniu. Când toată lumea spera că situația se îmbunătășește, a făcut tot posibilul să împiedice mersul firesc al lucrurilor. Din cauza acestor situații, Brâncuși trebuie să mai aștepte mult și bine ca lucrurile să înceapă să se apropie de normalitate. Am auzit că, la Craiova, municipalitatea a găsit bani pentru construirea unui muzeu dedicat lui Brâncuși. Din păcate, la Tg-Jiu Brâncuși este o prioritate doar în povești, în realitate, sunt mai importante beculețele de Crăciun ținute pe stâlpi din decembrie până în iulie, echipa de fotbal care retrogradează an de an și care nu are nici măcar suporteri. Altele sunt lucrurile care fac imagine acestui oraș, niciunde în lume nu este susținută nonperformanța, însă, aici, lucrurile se fac pe dos. Și, poate, că la un moment dat, cei care au, puterea de a numi manageri culturali pe astfel de funcții o să înțeleagă că este foarte important și pentru Tg-Jiu să evolueze urgent, pentru că, în momentul de față, situația acestui oraș este deplorabilă, din toate punctele de vedere, iar evoluția pe plan cultural ar putea să îi faciliteze o dezvoltare pe toate planurile.
Orașul acesta nu poate fi viabil din punct de vedere cultural decât prin intermediul lui Brâncuși, restul sunt doar vise în capul unor oameni care nu pot să perceapă anvergura lui Constantin Brâncuși pe piața culturală internațională. Am să mă repet spunând că nu Brâncuși trebuie promovat, ci Tg-Jiul prin Brâncuși. În momentul când vom învăța să ne purtăm cu Brâncuși, atunci, vom înțelege că două minute de isterie cu o carte în mână nu înseamnă a promova un scriitor și trei manifestări la care organizatorii sunt mai mulți decât publicul nu vor însemna niciodată absolut nimic din punct de vedere al utilității culturale.
Din păcate, la fel ca și în cazul lui Brâncuși, și în alte sectoare ale vieții culturale sunt reale probleme și oamenii care activează în ele nu sunt promovați așa cum ar trebui. Din această cauză receptarea vieții culturale de la Tg-Jiu este atât de greoaie.



Urmează: Promovarea scriitorilor din Gorj