Totul a pornit de la un comunicat al USR, în care era blamată redacția Viața Românească, deoarece a permis apariția unui fragment din Jurnalul pe acest an al lui Paul Goma, care ar avea "conținut antisemit”. O prostie. Urmarea? Un ziar de tiraj titra mare: cum e posibil ca Ministerul Culturii să dea bani publici unei reviste care promovează antisemitismul? Eticheta a fost pusă asupra VR. Personal, cred că ar fi normal să-și dea demisia directorul de imagine al USR (cel ce a trimis acest comunicat iresponsabil), măcar, după acest scandal.

Caz fără precedent, USR, proprietara VR, și-a executat public propria revista. Un abuz regretabil, care compromite. VR e o revistă pur literară, în paginile ei totul se relativizează. Un scriitor nu trebuie cenzurat, el scrie texte literare, nu are cum să fie condamnat pentru ceea ce semnează. Conform cărui cod deontologic și căror criterii de a determina gradul de “antisemitism” al unui scriitor care publică în VR am fost eu (ca redactor-șef adjunct al revistei) judecat? Există în România o lege privind antisemitismul, cum există în Franța și Germania, dar nu există în Anglia și SUA? De ce se aruncă anatema antisemitismului după ureche, numai pentru a compromite pe cineva, din motive pe care le vom afla la un moment dat, instituție sau persoană?

Brusc, USR a devenit o instanță a intoleranței, care reinstituie cenzura și face un proces ideologic redactorului care a publicat Jurnalul lui Paul Goma. Repet, Jurnalul, care e o specie literară și nimic din ce e scris acolo nu poate intra sub incidența unei legi, e pură literatură. Opiniile dinlăuntrul Jurnalului rămân acoperite de literatură.
USR a luat și măsuri administrative în contul delictului de opinie, “retrăgându-mi” funcția numai fiindcă l-am publicat pe Paul Goma!
USR amenință libertatea de exprimare în România, caz inadmisibil. Nu numai atât, instrumentează o judecată a mea în fața Comitetului Director pentru îndrăzneala de a-l publica pe celebrul scriitor Paul Goma, recunoscut polemist în tot ce scrie. Judecată în stilul inchiziției, cu hotărâri și etichete de antisemitism puse dinainte. O ticăloșie de-a dreptul. Cum, e posibil ca un Comitet Director al USR (format din 11 membri, condus de N. Manolescu) să se transforme într-o adunătură de oportuniști, care judecă inchizitorial?

VR și-a făcut datoria și a publicat un mare scriitor-disident, singurul cunoscut în străinătate. Ați aflat, Mario Vargas Llosa, premiat în România în acest an de aceeași USR, auzise de doi scriitori români, Panait Istrati și Paul Goma. Oare când va veni vremea ca USR să-l premieze și pe Paul Goma? Pe 2 octombrie Paul Goma împlinește 70 de ani – și din partea actualei conduceri a USR nu are parte decât de înjurături și jigniri publice. Răfuiala cu Paul Goma și diabolizarea lui de către membrii USR mă fac să-mi fie rușine că sunt membru al USR. Paul Goma are tot dreptul, trădat de toți scriitorii, să fie polemic, peste orice limită, atâta i-a rămas după câte suferințe a îndurat. El atrage atenția asupra lipsei de clarviziune a scriitorului român, chiar dacă-i place, chiar dacă nu.
Numărul incriminat din revista VR 6-7/2005 are și acoperire juridică, nu numai morală (două casete mari atrag atenția că semnatarii răspund de ceea ce scriu și că USR n-are nici o responsabilitate pentru ceea ce apare în revistă). În plus, pentru echilibru și credibilitate a revistei, în alt Jurnal publicat, semnat de Florența Albu, la câteva pagini de Jurnalul lui Paul Goma, îl vorbește de rău pe Paul Goma deoarece își permite să-i înjure pe toți... Apoi, Paul Goma publică în jurnalul lui opinii scrise în luna ianuarie, care au fost publicate atunci când au fost scrise în presa românească – și nimeni n-a reacționat atunci, să-l acuze de “antisemitism”.

Eu nu admit cenzura și cu atât mai puțin procesele de intenție, mascarada unor procese, după ce am fost executat public. Am experiența procesului instrumentat de Securitate, din 5 decembrie 1989, când tot scriitori m-au judecat în fața unei săli arhipline, la Focșani, deoarece am semnat acel Apel împotriva realegerii lui N. Ceaușescu la al XIV-lea Congres al PCR, cerându-se să fiu degradat, trimis la mină de la biblioteca la care lucram.

Paul Goma cere insistent azi să i se demonstreze “antisemitismul” din Jurnal. El atrage iar atenția că și în 1977, când a fost trădat de conducerea USR și dat afară din USR, i s-a pus aceeași etichetă de antisemit. Ce se întâmplă? Mentalitatea de tip securistic s-a permanentizat la USR. Faptul că USR a ajuns să interzică apariția scrierilor lui Paul Goma este degradant, nedemn, condamnabil. În condițiile în care USR nu i-a luat niciodată apărarea public lui Paul Goma, nici măcar atunci când torționarii lui l-au amenințat cu moartea! USR a trecut la vânătoarea de vrăjitoare? Nu e interesată de colaboratorii cu Securitatea și activiștii PCR puși în conducerea ei, să fie dați deoparte, se luptă cu scriitorii cu coloană vertebrală, dovediți caractere și dinainte de 1989? Paul Goma cel incomod și cel intransigent merită o statuie. Să ne bucurăm că vocea lui liberă, fără prejudecăți și tabuuri, spune lucrurilor pe nume, deschis. Sub nici o formă celebrul scriitor-disident Paul Goma nu poate fi acuzat că e antisemit. Lăturile turnate asupra lui în ultima vreme arată care e adevărata față a scriitorului român, azi. Iar Protestul apărut în urma scandalului, de solidarizare cu Paul Goma (și cu mine, în secundar, pentru demitere), arată care mai e gradul de lașitate al scriitorului român. Scriitor român care n-a câștigat în credibilitate morală, după 15 ani, nici cât o ceapă degerată.

În sfârșit, dinspre mizeria morală a scriitorului român delator. Tot scandalul se pare că a pornit de la delațiunea lui Henri Zalis, fost colaborator al “Săptămânii” Securității. Conform gazetei comunităților evreiești din România, “Realitatea evreiască”, el e cel ce “a atras atenția”. Dar până azi nu există un protest oficial al niciuneia dintre comunitățile evreiești din România pe seama Jurnalului 2005 al lui Paul Goma, în care Paul Goma nu face decât să înțeleagă de ce s-a trezit cu eticheta de antisemit după ce a publicat “Evreii și Basarabia”. La redacția VR nici până azi nu s-a dat măcar un telefon de dezavuare a Jurnalului lui Paul Goma. Să fie tot acest scandal produs de USR o reglare de conturi, o luptă pentru putere, în care eu trebuia să fiu sacrificat și Paul Goma pus la zid?

29 septembrie 2005. București