Perechea Cerului este Pamantul. Numai Dumnezeu este Unic adica ,,fara de pereche’’.
,,Prima facere’’ a lui Dumnezeu, mai bine-zis primul ,,facut’’ este cerul si pamantul. De la ,,prima facere’’ ,,nimicul’’ ramane intr-un plan secundar. De la el au izvorat toate ,,opusurile’’ , ,,perechile de nume’’. De acum Dumnezeu poate crea nestingherit, poate da nume, poate crea opusul, poate crea perechea. Creatia lui a inceput si nu se va sfarsi niciodata.



,,Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor’’ (Facerea:1,2).
Pentru a incerca sa definim Adancul pe deasupra caruia plutea Duhul lui Dumnezeu revenim la acel ,,Afara de Dumnezeu’’ .
Atunci cand a iesit din Sine, pentru a-si manifesta Iubirea-Libertate, prin actul Creatiei, Adancul, pe care-l definim ca o concretizare a Nimicului, s-a declansat instantaneu din acel ,,Afara-de Dumnezeu’’. Prin ,,Iesirea-din-Sine’’ Dumnezeu a rupt echilibrul, ,,repaosul’’ in care locuia, declansand ,,Afara-de-Dumnezeu=Nimicul’’ si in acelasi timp un ,,spatiu’’ pe care il numim ,,Adancul’’, un loc, sa zicem asa in care sa se intample Creatia Sa.
De aici inainte putem vorbi de nasterea Timpului si a Spatiului. Din fractiunea aceea de netimp-netimp fractionat-in care Dumnezeu a iesit din Sine, a inceput Creatia. Putem spune, prin analogie, ca si Nimicul a iesit din sine dand nastere Adancului Primordial, ,,spatiul’’ in care s-a manifestat Creatia.


* *


,,Intuneric era deasupra Adancului’’ (Facerea 1).
Pe Dumnezeu nu-l putem concepe decat Luminos, Lumina neinserata cu un termen care nu ne apartine dar care reflecta cel mai bine, Lumina cea vesnica, Lumina necreata, lumina datatoare de viata. Ca si Adevarul, Binele, Frumosul, ca si ,,Faptul ca Este’’-,,Eu sunt cel ce sunt’’ (Iesirea, 3,14)-atribute esentiale ale lui Dumnezeu, lumina este in Dumnezeu, fiinteaza in si prin Dumnezeu.
Prin ,,Iesirea din Sine’’ Dumnezeu nu face decat sa le cheme la fiinta, pe toate cele ce existau in Dumnezeu, la fiintarea concreta dintr-o fiintare repauzata. Starea de necreat o vom numi ,,fiintare repauzata’’. Toate atributele esentiale ale lui Dumnezeu se aflau, pana la momentul creatiei, intr-o fiintare repauzata. Lumina necreata s-a preschimbat in ,,lumina care lumineaza in intuneric’’ (Ioan 1,5).
,,Si a zis Dumnezeu: Sa fie lumina’’ Si a fost lumina (Facerea 1,3). Ce inseamna ,,intuneric era deasupra adancului’’ (Facerea: 1,2)? Adancul l-am definit ca fiind ,,nimicul iesit din sine’’. Prin ,,iesirea din sine a nimicului’’, Adancul, din starea de necreat, a fost chemat la fiintarea concreta. El, Adancul, a venit la fiintarea concreta imbracat in haina lui ,,Intunericul’’ ca si atribut, ca si calitate a sa.
Adancul imbracat in intuneric statea la sanul nimicului intr-o fiintare repauzata. Ar putea parea surprinzator, daca nu socant, ca Nimicul sa iasa din sine, sau ca Adancul sa stea la sanul Nimicului intr-o stare de necreat sau de fiintare repauzata. Cineva ar putea trage o concluzie gresita de genul ca ,,nimicul ar fi viu’’ ca s-ar putea comporta ca un Dumnezeu. Trebuie sa venim cu o explicatie in stare sa clarifice lucrurile!
Prin existenta lui Dumnezeu care Este ,,Eu sunt Cel ce sunt’’ (Iesirea: 3,14) este si Nimicul adica acel ,,Afara-de-Dumnezeu’’. Este in mod implicit si ar fi absurd sa-l punem sub semnul intrebarii. E ca si cum ne-am indoi de verbul primordial ,,Este’’. Ca si Dumnezeu, Nimicul este o mare taina.
Este opusul-pereche al lui Dumnezeu. Daca, prin metoda reducerii la absurd, Dumnezeu n-ar fi, Nimicul (Afara-de-Dumnezeu) nu ar fi, ceea ce este un nonsens.
Aici este marea taina a Dumnezeirii. Prin ,,Iesirea-din-Sine’’, Dumnezeu a pus in ,,valoare’’ ,,afara-de-Dumnezeu’’, Nimicul, l-a chemat sa fie, i-a dat, cu alte cuvinte, un sens, contrapunandu-i Creatia. Fiind primul Lui opus-pereche, l-a utilizat pentru a declansa toate opusurile-pereche, fara de care nu poate fi conceputa o lume.
,,Nimicul’’ nu a ,,facut’’ altceva decat sa ,,rezoneze’’-cutie de rezonanta-chemarii la fiinta pe care Dumnezeu o adreseaza atributelor sale esentiale. Cand a zis Domnul sa fie Lumina, Nimicul a rezonat prin Adancul-Intuneric. Nimicul este aici un element pasiv dar foarte necesar. Daca rezoneaza este doar meritul lui Dumnezeu.
La chemarea lui Dumnezeu prin Cuvant, Nimicul a rezonat facand sa fie adancul-intuneric si numai asa ,,a vazut’’ Dumnezeu ca lumina este buna si a despartit lumina de Intuneric (Facerea: 1,4).
Ajungem acum la problematica fundamentala a binelui si a raului. Dumnezeu a vazut ca este buna lumina, dar a concluzionat asa numai ,,fata-in-fata’’ cu opusul ei, intunericul. Aici observam importanta revelatoare a nimicului rezonat ce produce ,,adanc-intunericul’’. Prin importanta care o are de a pune in valoare lumina, intunericul nu trebuie asemanat cu raul sau, mai grav, confundat cu el.
Avem curajul sa facem o afirmatie care ar putea sa socheze pe multi: raul nu este opusul binelui, raul este autonom si este de natura spirituala. Opusul este un concept necesar lui Dumnezeu in Creatia lumii, el are, deci, valoare de ,,construct’’ , de actant al facerii celor chemate la fiinta. Raul a venit prin caderea ingerilor si a primilor oameni si este, prin aceasta, de natura spirituala.
De unde vine, totusi, raul? Daca este de natura spirituala, raul vine tot din preajma lui Dumnezeu. Si aceasta afirmatie poate sa socheze si-l face pe cititor sa se intrebe uluit: cum poate raul sa aiba vreo tangenta cu Dumnezeu, cu Iubirea-Libertate?! De aceea am folosit cu toata prudenta termenii ,,preajma’’ si ,,tangent’’, oricum in ,,afara-lui-Dumnezeu’’. Cum am putea defini raul?! Raul nu are ce cauta in preajma Iubirii; ramane cealalta ,,jumatate fundamentala’’, Libertatea. Problematica raului este de fapt taina Libertatii care presupune posibilitatea raului de a se manifesta. Raul nu este necesar, el este posibil.
Dar cum sa existe aceasta posibilitate in preajma Dumnezului-Iubire?! Sa fie cumva Libertatea ,,in –afara-lui-Dumnezeu’’?! Nu putem merge pe o astfel de varianta, deoarece riscam multe contradictii ,,in-nuce’’. Dumnezeu a iesit-din-Sine pentru a crea lumea doar prin Libertate, prin libertatea de a putea sa o faca.
Libertatea o definim prin posibilitatea de a fi si posibilitatea de a se face. Posibilitatea raului nu este in Dumnezeu, ea se face prin Dumnezeu, prin intermediul Dumnezeului-Libertate, in nici un caz in-afara-lui-Dumnezeu, separat de Dumnezeu, precum Nimicul. ,,O libertate’’ fara Dumnezeu este absurda, este falsa, adica nu este.
Daca-l privim pe Dumnezeu ca pe o Fiinta, Fiinta Suprema, putem spune ca Libertatea este un halou al lui Dumnezeu, o aura care-I inconjoara Fiinta, un camp bioenergetic necreat, un fel de inefabila si magnifica ,,imbracaminte’’, impregnate de infinitele posibilitati.
Haloul Libertatii, camp format din mai multe linii de Forta si de Energie necreata este controlat in totalitate de Dumnezeu. Libertatea tine de a treia ipostaza a lui Dumnezeu din Taina Treimica, de Duhul lui Dumnezeu ,,care se purta pe deasupra apelor’’ (Facerea:1,2). Libertatea era aceea care purta Duhul ,,pe deasupra apelor’’, dandu-i posibilitatea de ,,miscare’’, libertatea de a actiona.
Putem afirma ca Libertatea ,,Este’’ ca si Dumnezeu (Eu sunt Cel ce Sunt-Iesirea: 3,14) fara inceput si fara sfarsit-halou de infinite posibilitati.
Ea este legata de Dumnezeu prin tainice legaturi dar nu se confunda cu Dumnezeu, nu este in Dumnezeu, in interiorul Fiintei supreme.
*
* *
Pentru a concluziona, revenim la inceputul disertatiei noastre. Dumnezeu, in faptul de a crea lumea, avea nevoie de Libertate. Acest ,,avea nevoie’’ este esential. ,,Avea-nevoie-de-Libertate’’ inseamna ca Libertatea are sens doar prin Dumnezeu. Tot Dumnezeu a dat numele Libertatii, printr-un Cuvant care a lasat sa fie acest concept fundamental fara de care lumea nu ar fi existat.
Acum putem preciza mult mai clar. Dumnezeu nu se confunda cu Libertatea, nu este numai Libertate, Dumnezeu este si Libertate.
Dumnezeu este logodna Iubirii cu Libertatea; aceasta este Agapologia, Taina Suprema, Inceputul tuturor Inceputurilor.