Marii disidenti si personalitatile urmarite de Securitate nu ne ajuta sa vedem pina in ce unghere a intrat politia politica in viata noastra. Ne ajuta in schimb revoltatii anonimi, despre care nu se vorbea la Europa Libera, pentru care nu se stringeau liste de sustinere. Cazul Constantin Zanfir este povestea unui marunt profesor de tehnologie, reeducat in spirit socialist de catre Securitate. Misiunea a fost executata cu sprijinul elevilor sai, care l-au turnat cu metoda.

Unii au harul poeziei, altii mintea prinsa pe veci in maruntaiele unui computer. Lui i s-ar putea spune „Bombanitorul“. Toata viata, si-n somn, si la trezie, asta a facut: a bombanit. Pina acum o vreme il puteai zari pe holul Curtii de Apel Craiova, ori pe la Inalta Curte din Bucuresti, ori tot mizgalind niste hirtii pe o bancuta in curtea Tribunalului din Botosani, ba, la inceputul anului, astepta o sentinta intr-o sala de la Tribunalul Sibiu. Batrinelul asta nestavilit la vorba si la dat din miini a trimis in judecata zeci de oameni, fosti ofiteri de Securitate, fosti colegi de Cancelarie, fosti elevi, acuzindu-i ca i-au distrus viata. Le-a cerut daune in bani, fiecaruia dupa puterea raului ce l-au indreptat spre el. Am pus in paranteze, in dreptul numelor, cam de citi euro crede Constantin Zanfir ca i-a gresit fiecare.

Protest la condica de sugestii si reclamatii

Cazul Zanfir e un succes al Securitatii. Elementul dusmanos trebuia neutralizat si misiunea indeplinita, chiar daca ofiterii de la munca de jos dadeau semne de lehamite la inceputul misiunii. Simteau ei, dupa cum ne-au marturisit recent, ca „urmaritul nu era decit o musca“. Si l-au neutralizat, adica l-au cumintit, montind impotriva-i cohorte de informatori, multi dintre acestia copii, elevi de-ai guralivului profesor. Caci n-avea proful de desen tehnic Constantin Zanfir alt pacat, pe linga cel de-a face noaptea taximetrie clandestina si a dormi a doua zi cu capul pe catedra, n-avea, spuneam, alt pacat, decit cel al unei guri spurcate.

Ca sa ajunga din postura de biet profesor de tehnologia materialelor la liceul fabricii de vagoane din Caracal in cea de element dusmanos, lui Constantin Zanfir, 65 de ani, azi, i-a fost suficient sa intrebuinteze in scopul pentru care a fost creata o condica de sugestii si reclamatii. Mai exact, pe cea atirnata la chioscul de piine al complexului Bulevard din localitate. Acolo, el a facut o reclamatie sub forma unei intrebari: „Unde e piinea acestui popor eroic?“. Si a tot reclamat, in scris, cale de vreo doua pagini. Se intimpla in dimineata zilei de 28 noiembrie 1974.

La amiaza era chemat impreuna cu directorul liceului la toar’su prim-secretar al Caracalului. „Au tipat la mine, au batut cu pumnul in masa, m-au pus sa-mi revizuiesc atitudinea“. A doua zi, i se deschidea dosar de urmarire informativa.

Legaturile cu Vestul

Acuzatia - „element dusmanos“. Planul de masuri prevedea „stabilirea atitudinii la locul de munca, in special in procesul predarii elevilor, stabilirea anturajului, infiltrarea de microfoane“. Rolul esential revenea informatorilor. Citindu-le notele, ofiterii l-au descoperit morocanos, un pic laudaros cu meseria lui si cam atit. Bombanea tot timpul, raportau informatorii. Termenele de predare a delatiunilor si a rapoartelor n-au fost respectate initial. Ofiterii simteau ca au de-a face cu o miza mica. „Zanfir asta nu era mai mult decit o musca, dar ordinele erau ordine si, pina la urma, trebuiau executate. Ceausescu isi descoperise chiar atunci placerea de-a vina in paduricile de linga Caracal si noi am fost pusi sa-l aparam de orice biziitura“, si-a reamintit zilele trecute, la solicitarea noastra, Zoltan Makai (15.000 de euro), pe atunci locotenent de Securitate la Caracal, iesit la pensie cu gradul de maior.

Cu trecerea lunilor, s-au inmultit informarile, s-a aflat ca, „intr-una dintre duminicile lunii februarie, tov. Zanfir trecuse in condica faptul ca a facut un numar de ore pe care nu le-a fazcut“.

Deodata, a cazut bomba, gata, l-au prins cu ceva. Informatorul „Iacob“ i-a descoperit un prieten, fost coleg de facultate, stabilit in strainatate. Zanfir a fost chemat la sediul Securitatii Caracal sa povesteasca ce relatie are el cu Occidentul. A scris ca l-a cunoscut cu 20 de ani in urma pe Ciuca Aurel, in timp ce invatau amindoi la scoala profesionala CFR, ca nu mai stie de el de pe la sfirsitul anului ’69. „Am primit la Daneasa o vedere cu orasul Stochlom-Suedia, prin care imi transmitea multe salutari din Venetia Nordului, scria Zanfir in nota explicativa. Eu i-am trimis o vedere din Caracal cu «Teatrul National», prin care-i transmiteam sanatate si pareri de rau (de regret) pentru faptul ca a parasit Romania. Inainte de inundatii, mai 1970, am primit un colet (plic deschis) prin vama Slatina ce continea 6 lame de barbierit. Mentionez ca de atunci eu nu am mai primit nimic si nici nu am mai aflat nimic de la el“.

Modelul polonez

Omul a fost dat afara de la liceul fabricii de vagoane. Si-a gasit un post la liceul industrial de cai ferate din Rosiorii de Vede. Parea ca s-a linistit, de vreme ce locotenentul de Securitate Radu Tinu (5.000 de euro) - da, cel din „lotul Timisoara“ - raporta ca „numitul se achita constiincios de sarcinile de serviciu“. De la Rosiori, in incercarea de-a fi mai aproape de casa, de comuna Daneasa, s-a transferat la Liceul agro-industrial din Draganesti-Olt.
La 27 august 1983, colonelul Gheorghe Ratiu, seful Securitatii judetene Olt, aproba continuarea cercetarilor: „Cel in cauza face comentarii negative pornind de la deficientele in aprovizionarea populatiei, preconizind declansarea si in tara noastra a unor actiuni de genul celor din Polonia. In calitate de profesor nu isi face datoria la clasa, in timp ce da lucrari la copii, doarme pe catedra“.

De la tribuna pufuletilor

Trei sint ofiterii care se ocupa indeaproape de caz: locotenentul Zoltan Makai (foto) (15.000 de euro), locotenentul-major Filip Memu (17.500 de euro) si maiorul Gheorghe Anicescu (15.000 de euro).

Sursele, informatori recrutati dintre colegi si elevi, trag din toate pozitiile: povestesc ce-a spus in masina, ca a criticat cota la animale in lanul de porumb, ca a criticat practica agricola facuta cu elevii, pomenesc de refuzul lui de a plati taxa de intrare in Frontul Democrat al Unitatii Socialiste. Dar cel mai adesea, turnatorii ii sorb bombaniturile in cancelarie sau il surprind pe Zanfir perorind la coada la piine.

Uneori nu se gasea nici piine. Unul dintre informatori, „Avram Ion“, povesteste cum l-a surprins pe proful de desen cumparind „pufuleti, singurul aliment care se mai gaseste fara restrictie, si, in pragul magazinului, el i-a laudat iarasi pe polonezi pentru curajul lor si a vorbit despre romani ca despre niste lasi“.


Adoarme la ore, nu-i place munca patriotica, nu cinta Tricolorul, face taximetrie clandestina, nu plateste cotizatia la sindicat, lauda curajul polonezilor. Asta turnau elevii profesorului Constantin Zanfir, cu o frenezie din care lipsea orice urma de inocenta.

Rapoartele elevilor, semnate uneori cu nume reale, alteori cu cele fictive, ajungeau pe biroul celui care ii recrutase, maiorul Gheorghe Anicescu (15.000 de euro). Incep sa curga note informative dinspre clasele unde preda cel obosit de-atitea cozi la piine. Un elev ce semna „Dumitru Ion“ (500 de euro) scria: „Profesorul Zanfir Constantin face predari la general ne fiind destul de explicit atunci cind se da lucrari anunta elevi cu mai mult timp inainte la ce teme sa se pregateasca. In timp ce se da lucrarile toti copii copiaza cu cartile pe banca, ne zincindu-le nimic, si uite asa copii termina liceul nepregatiti“.

„Dam societatii oameni slab pregatiti“

In stilul elevului ce-a semnat „Nelu Marin“ (50 de euro) parca se simte mina cuiva care ii dicteaza: „atit eu cit si colegii mei de fiecare data am pus problema ca elevii sint slabi si datorita unor profesori care nu-si fac datoria, datorita indulgentei de care dau dovada atunci cind se fixeaza lucrari - se copiaza cu cartile sau caietele mai des se intimpla la profesorul Zanfir C-tin care la acesta vin elevi cu lucrarile facute de acasa. Consider ca prin aceasta dam societatii oameni slab pregatiti“.

Satul de atitea tricoloruri

Elevul „Costel Dragusin“ (200 de euro) pare a stapini tehnica finalului ambiguu: „In fiecare dimineata elevii sint obligati sa cinte imnul de stat, dar daca se intimpla sa vina mai devreme si sa ne gaseasca cintind sau a urma sa cintam, dinsul zice: Lasa, ca m-am saturat, ma doare capul de atitrea tricoloruri. Mai sint si alte aspecte carora eu nu le-am dat dat importanta“.

Sursa „Dragusin Costel“ completeaza tabloul: “In ziua de 16-03-’82, am avut desenul tehnic cu tov. profesor Zanfir Constantin, insa nu cunoastem ce se petrece cu dumnealui deoarece nu ne-a predat si nici nu ne-a ascultat. Asteptam toti sa ne dea lectie mai departe insa nici acest lucru nu a facut. Toata ora a stat si s-a gindit in permanenta pe geam. Din aceasta cauza elevii nu cunosc nimic“.

Nu scapa neobservata nici placerea lui Zanfir de-a asculta bancuri politice de la Europa Libera, dupa cum prompt informeaza, la 15 aprilie 1983, sursa „Avram Ion“, de la locul de munca.

„Nu vor munci niciodata pentru comunisti“

Aproape fiecare turnatorie a unui profesor e urmata, ca intr-un tutorial firesc, de o delatiune dinspre un elev. In vreme ce sursa „Dragos Simionescu“ (5.500 de euro) scrie ca Zanfir i-ar fi jurat ca el n-o sa-si dea copiii la practica agricola, declarind „copii mei nu vor munci niciodata pentru comunisti si ca nu le va cumpara haine sa le rupa ei muncind pentru altii“, ochiul Securitatii coboara un etaj in sala unde invata clasa a XII-B. Autorul delatiunii, elevul „Marin Nelu“ (50 de euro), istoriseste: „In ziua de 23-07-1982 profesorul Zanfir C-tin a venit la clasa sub influenta alcoolului, la clasa a XII-a B si, din anumite motive neintemeiate a luat la bataie un elev si o fata pe care i-a lasat mai mult lesinati. Tov. profesor vine la clasa si in loc sa asculte elevii, cinta prin clasa, fluiera si le da note la unii nemeritate“.

„Ramin produse nerecoltate“

Nici in zilele de practica, la cules de porumb, profesorul nu scapa de ochiul atent si crud al elevilor sai. „Dintre toate cadrele mi s-a parut ceva deosebit la tov. Zanfir C-tin care era dezinteresat de a organiza copii la munca, le spunea sa faca si ei ce pot, fara a-i controla, raminind foarte multe produse nerecoltate“, scria elevul „Dumitru Ion“ (500 de euro), de la clasa a X-a B.

„Copii vocifereaza“

Apropierea tezelor e alta pricina de dat in git, daca mai era nevoie de un pretext pentru tavalugul iscat. Zice Dumitru Ion, de la clasa a X-a B: „Sursa va informeaza ca in luna lui noiembrie urmeaza sa dam teze, lucrari. Va informez ca la profesorul Zanfir C-tin din tot desenul tehnic nu a predat decit o singura lectie la clasa a X-a B. Acest profesor nu a facut nici un efort, dar copii ii lasa corigenti ca nu stiu, dar asa cum am aratat o singura lectie a predat-o de la inceputul anului. Copii vocifereaza acest lucru“.

Elevul Tuca Ionel (200 de euro, deci autor a patru proze scurte) pune pe masa maiorului Gheorghe Anicescu o noutate: „va aduc la cunostinta urmatoarele: in discutiile purtate cu mai multi elevi de la diferite clase din treapta I discuta ca Zanfir Constantin in cursul anului nu s-a preocupat de elevi dar in prezent a lasat mai multi corigenti ca in toti ani pentru interese materiale“.

Inchizitia politrucilor

Poate pentru scrisul ei caligrafic, poate pentru ca doar pe autoarea ei a identificat-o dupa Revolutie, compozitia Lidiei Mihaela Dinca, semnata cu numele real, secretar UTC pe clasa la XII B si membra in comitetul UTC pe liceu, a fost apreciata de batrinelul ce bate azi tribunalele la 2.500 de euro.

„In cadrul liceului nostru il avem ca profesor pe tov. Zanfir Constantin, cadru didactic care nu face cinste functiei sale, deoarece nu este intotdeauna cu indicatiile organelor de partid, am sa dau citeva exemple. La orele dumnealui niciodata nu se cinta imnul de stat. Spunind ca este un lucru inutil....Cind ne duceam la o intilnire la Comitetul Orasenesc al UTC, ne-am intilnit cu tov Zanfir, care ne-a spus ca dupa cei de la UTC ar trebui sa dea cu pietre. Ar fi zis ca nu partidul ne da sa mincam si ca, din contra, el ne-a adus la neajunsuri.“ Dupa ce si-a vazut, in 2002, dosarul de la CNSAS, Zanfir s-a apucat sa-i caute pe toti cei care l-au turnat sau l-au anchetat. „Dintre elevi, multi semneaza cu nume conspirative, am dat doar de fatuca asta, Lidia Dinca, azi e casatorita, traieste la Botosani, e profesoara de limbi straine; si-a cerut scuze, mi-a zis ca au pus-o cei de la partid sa scrie mizeriile astea.“

Un director profet

O informare mustind a venin i-a facut si Nicolae Anghel (5.000 euro), directorul liceului din Draganesti, care nu i-a putut ierta ca „timp de o luna a refuzat sa plateasca cotizatia de sindicat“. In incheiere, directorul Anghel anunta: „speram ca in anul scolar viitor sa nu-l mai avem printre membri colectivului didactic al licelului nostru“. Asa avea sa se intimple. Il stiau urmarit de Securitate, l-au dat afara, un an mai tirziu.

Colegul sau de cancelarie, profesorul de fizica Constantin A. Valiman (5.000 de euro) pune si el o caramida la dosarul intocmit de Securitate: „Tov Zanfir a afirmat ca acest partid este format numai din hoti, ca tara este condusa de cizmari si de oameni nepregatiti. Face comparatii cu tarile capitaliste, considerind ca acolo situatia omului este mai buna, nu sint constrinsi ca la noi. A refuzat sa participe impreuna cu toate cadrele la efectuarea contractelor de porci, mai ales ca are gospodarie personala cautind sa instige si pe altii“.

Pacatul de a avea un ARO

Daca ar fi sa credem hirtia, elevii se aratau preocupati ca profesorul „nu are o pozitie loiala fata de acest partid, intrucit a refuzat sa participe ca membru sindical cu cota de bani necesara“, dupa cum il trage de urechi neobositul de la a X-a B, Dumitru Ion, intr-o nota predata locotenentului de Securitate Filip Memu.

Zanfir isi cumparase in 1983 un ARO pe motorina si incerca sa-si sporeasca veniturile. Securitatea ii stia fiecare pas. Elevul Victor Ion (200 de euro) raporteaza ca la sfirsitul lunii noiembrie profesorul a venit obosit la ore si i-a rugat sa nu faca galagie pentru ca „a facut curse clandestine toata noaptea din gara Draganesti la Caracal“.
Dupa zece ani de urmarire, Constantin Zanfir nu mai cirtea la adresa regimului, nici macar atunci cind era provocat de elevii sai. Acestia din urma au consemnat constiinciosi, in notele catre Securitate, schimbarea de atitudine.

Dupa ce la dosar s-au adunat zeci de note informative, la 4 ianuarie 1984 profesorul Zanfir a fost chemat „la judet“, la prim-secretarul Elena Barbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si la sediul Securitatii Olt. „Locotenentul Memu m-a baut mar, mi-a zis ca vor sta toata viata cu ochii pe mine daca nu tac din gura“.

Schimbarea de comportament a profesorului dupa vizita la Securitate e probata in dosar de aceiasi elevi cu spor la scris. Ionel Tuca e la datorie, cu aceeasi lipsa de logica si de ortografie a textului: „in prezent are un comportament corespunzator, si spune ca in ziua de azi e bine sa-ti ti gura si sa nu te antrenezi in discutii cu caracter necorespunzator la adresa conduceri superioare de partid si de stat cum am facut eu si anumite persoane mau dat pe mina securitatii, afirmind ca de acum incolo are sa fie un model de comportare si de conduita in societate“.

Misiune indeplinita

Este provocat sa raspunda la intrebari puse de elevi tocmai pe temele criticate de el inainte de vizitele la Securitate. Urmaritul apreciaza acum „planul unic de crestere a animalelor, aratind ca este o masura binevenita“, potrivit aceluiasi „Dumitru Ion“, de la a X-a B.

Cu toate acestea, in 1985, Nicolae Anghel, directorul liceului agroindustrial, isi tine promisiunea si-l da afara. Citeva luni nu reuseste sa se incadreze. „Imi smulgeam parul din cap, mi-era rusine si de nevasta ca nu gasesc de munca”. Ajunge muncitor necalificat la fabrica de vagoane din Caracal. Dupa citeva luni, directorul fabricii, Eugeniu Popescu (7.500 de euro), ii da o veste proasta: „Mi-a zis, domnule, imi pare rau, nu pot sa te mai tin in serviciu, fara sa-mi spuna de ce, cum!?“.

Disperat, bate drumul pina la Bucuresti, cere ajutorul unui fost coleg de facultate ajuns director general intr-un minister, si, in urma interventiei acestuia, este ingaduit pe un post de maistru la o scoala generala din Caracal. Imediat dupa Revolutie iese la pensie.


Turnatorii si securistii merg mai departe
Ofiterii care l-au urmarit si fostii colegi care l-au turnat pe Constantin Zanfir nu sint bintuiti azi de nici un fel de remuscare.

Constantin Valman, pensionar, fost profesor de fizica la Liceul agroindustrial din Draganesti-Olt. „Eu n-am vrut sa-i fac rau lui Zanfir, eu am incercat, de fapt, sa nu-mi fac rau mie. Venise in biroul inspectorului general scolar un securist care m-a asistat cit am dat nota informativa. Sigur ca si eu credeam ca in tara e rau, dar nimeni n-o spunea. Doar Zanfir vorbea asa liber“. Pe 22 septembrie 2004, CNSAS condus de Gheorghe Onisoru ii scria lui Constantin Zanfir ca „Valman Constantin, avind functia de director al Liceului «Tudor Vladimirescu» din Draganesti-Olt, nu a fost agent/colaborator al securitatii ca politie politica“.

Daca la Caracal pe Zanfir l-a avut in lucru locotenentul Zoltan Makai, la liceul din Draganesti-Olt l-au lucrat operativ maiorul pe atunci Gheorghe Anicescu si locotenentul Filip Memu (17.500 de euro). Ultimul a iesit la pensie in 2004 din postura de colonel, sef al SRI Vilcea, iar acum lucreaza ca director al Politiei Comunitare din orasul Dragasani, judetul Vilcea. Pe 25 mai 2004, sub semnatura lui Gheorghe Onisoru, CNSAS il instiinta pe Constantin Zanfir ca are „dreptul de a fi informat, la cerere, in legatura cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, a persoanelor care ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite in una dintre demnitatile sau functiile enumerate in art. 2“ si „prin urmare, domnul Memu Filip nu poate fi verificat deoarece functia pe care o detine nu se incadreaza in prevederile articolului mai sus mentionat“.

Gheorghe Anicescu are 75 de ani, locuieste in Rimnicu-Vilcea si e convins si acum ca si-a facut bine treaba in cazul Zanfir. „Ala era o un gura sparta, trebuia readus pe calea cea buna, ca afecta procesul de invatamint.“ Anicescu nu se simte cu nimic vinovat ca si-a recrutat informatorii dintre elevi si opereaza cu o des intilnita distinctie intre securisti primitivi ai anilor ’50 si cei ai anilor ’70-’80. „Si acum s-ar impune actiuni de prevenire, ca asta era ce faceam noi, la cite pericole pindesc tara asta si tineretul, droguri, arme, cu ce strica o actiune de prevenire!? Noi n-am fost niste securistii salbatici precum aia din anii ’50, nu aruncam oamenii de aiurea in inchisoare, nu-i schingiuam, cum se crede azi.“

Directorul Liceului agroindustrial din Draganesti, Nicolae Anghel, autorul unei „informari asupra tov. Zanfir Constantin“, in fapt un minirechizitoriu care avea sa conduca la concedierea profesorului rau de gura, s-a aratat revoltat cind l-am intrebat cum priveste acum, dupa 20 de ani, cazul profesorului Zanfir. Ii tremurau miinile, cauta din privire un sprijin in sotia care-i veghea din apropiere vorbele. Ne-a raspuns ca „asa erau vremurile, dar Zanfir asta se comporta azi ca si atunci, adica nu te poti intelege cu el, ne-a tiriit pe toti prin tribunalele din toata tara“.

Urmaritu’

Din 2000, de cind si-a vazut la CNSAS dosarul intocmit de Securitate, Zanfir a apucat drumul tribunalelor. A dat in judecata peste 50 de persoane. Cind instantele nu-i dadeau dreptate, si nu i-au dat cel putin pina azi, lista cu vinovatii din trecut se imbogatea mereu cu nume de judecatori si de procurori. Pe drumurile astea fara de sfirsit s-a dus pensia lui de citiva ani incoace. Acum asteapta sa fie chemat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ca i-au trimis de acolo, de la Strasbourg, epistola cum ca tocmai stau sa-i citeasca dosarul. La el in sat, la Daneasa, unul are cei mai multi copii, altul casa cea mai falnica. Pe el, bombanitorul, oamenii de la bufet il stiu drept „nea Zanfir, urmaritu‘ de Securitate“.