Condus și coordonat de institutor Iulia Chende, sâmbătă, 24 martie, la Școala "Ioan Lupaș" din Cluj-Napoca va avea loc

SIMPOZIONUL INTERJUDEÞEAN DE DIDACTICÃ, cu tema:

”Formarea culturii muzicale la școlarii mici”.

Tema va fi dezbatuta în plen. La secțiune vor participa cadre didactice din învățământul primar din 5 județe ale țării: Cluj, Sibiu, Hunedoara, Alba și Mureș.

Programul de desfășurare a evenimentului cuprinde și concursuri pentru elevi, ateliere de creație, prezentarea istoricului municipiulul Cluj-Napoca, lecții deschise, o lansare de carte și vizionarea unui spectacol la Teatrul de Păpuși "Puck", Cluj-Napoca.


PROGRAMUL DE DESFÃȘURARE

9,00 - PRIMIREA INVITAÞILOR
9,30 - DESCHIDEREA OFICIALÃ A LUCRÃRILOR PROIECTULUI-ETAPA A II-A
PREZENTAREA ISTORICULUI MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA ȘI A ACTIVITÃÞILOR ELEVILOR CLASEI A II-A A ÎN CADRUL PROIECTULUI „CLOPOÞELUL DE ARGINT”

10,00 - ACTIVITATE DEMONSTRATIVÃ „ E PRIMÃVARÃ ȘI E CÂNT” LA CLASA A II-A

11,00 - SUSÞINEREA LUCRÃRILOR LA SIMPOZIONUL NAÞIONAL DE DIDACTICÃ PE TEMA „FORMAREA CULTURII MUZICALE LA ȘCOLARII MICI”
- ATELIERE DE CREAÞIE PLASTICÃ
- DECERNAREA PREMIILOR PENTRU LUCRÃRILE LITERARE ALE COPIILOR

13, 00 - LANSARE DE CARTE "FLORILE DIN INIMA ÎNVÃÞÃTOAREI. ACTIVITÃÞI EXTRAȘCOLARE ȘI EXTRACURRICULARE", IULIA CHENDE, EDITURA HOLOGRAFICA, CLUJ-NAPOCA, 2007

13,30 - MASA DE PRÂNZ

14,00 – VIZIONAREA SPECTACOLULUI DE TEATRU LA TEATRUL „PUCK”

15,30 - VIZITAREA MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA

17,00 – ÎNCHEIEREA LUCRÃRILOR PROIECTULUI


____________________________________________________________









Cu această ocazie aș dori să semnalez apariția unei noi cărți, Iulia Chende, "Florile din inima învățătoarei. Activități extracurriculare și extrașcolare",


Detalii tehnice:
Editura Holografica, Cluj-Napoca, 2007
Coperta și tehnoredactarea: Adina Ungur
Referent literar: Adina Ungur
Cuvânt înainte: Autoarea





DECLARAÞIE BENEVOLÃ SAU CUVÂNT DE PREZENTARE
(Iulia Chende, "Florile din inima învățătoarei. Activități extracurriculare și extrașcolare", Editura Holografica, Cluj-Napoca, 2007)




Școala și învățarea. Prezent și trecut.

Uniforme, numere de înmatriculare, cordeluțe, păr tuns, minim acces la informație, tabere cu locuri fixe, frig, profesori severi, blânzi sau scorțoși, învățători dăruiți sau dimpotrivă, ghiozdane cârpite, bănci mâzgălite, tartine subțirele, stilouri chinezești, penare de lemn, felurite restricții, practică la cules sau în uzine, ateliere de croitorie sau traforaj, cam așa ar putea arăta parte din flash-urile-amintiri, ale generațiilor adulte, atunci când aceștia se gândesc la anii de școală. Însă, dacă ne-am întreba, cu ce fel de amintiri au rămas adulții de azi, din primele clase ori în ce fel ne-am deprins cu pășitul pe cărările bătătorite ale procesului de tip predare-învățare în școală, am găsi destul de puține amintiri ce să se fi constituit în ajutorul și instruirea sau formarea și educarea copiilor de odinioară. Rarele excursii cu obiective bine definite, vizitele la muzee sau minimele activități extrașcolare, nu doar că n-au apucat să-și fixeze prea scopul inițierii lor în memoria noastră, dar nici măcar nu au reușit într-o măsură mai mare să ajute și să sprijine aprofundarea de cunoștințe, educația sau instruirea, în procesul învățării. Atunci, de ce, într-un regim nou, democratic, am tinde să spunem „nu!” atunci când ne-am putea afla în fața unui bogat demers formativ și educațional, în cadrul școlar și extrașcolar sau atunci când notoriu este deja faptul că granițele științelor tind a se lărgi în continuu și în consecință, direct proporțional cu aceasta, tânărul elev de astăzi și-a mărit în mod considerabil orizontul cunoașterii? De notorietate ține și faptul că metodele interactive de predare și cele ce solicită și implică elevul în activități diversificate vor ajuta la aprofundarea de noi cunoștințe și sunt cu mult mai eficiente în ceea ce constituie învățarea prin asociații de idei, respectiv prin exemplificare empirică, implicată sau experimentală a informației gata de asimilat. Desigur că nu vom putea răspunde în mod negativ tendinței de a îmbunătăți și de a readapta metodica predării și tipurile de asimilare interactivă a noilor cunoștințe, adaptate cerințelor actuale ale societății, respectiv a formării și instruirii moderne, contemporane, a personalității viitorului adult. Și desigur, în acest fel, diferitele aptitudini ale elevilor vor putea fi evidențiate mai eficient, conturând și formând profilul moral, artistic sau științific al elevilor, încă de timpuriu - ceea ce ar constitui un progres sau un avantaj în tot ceea ce înseamnă procesul de predare-învățare derulat între învățător și copil.


Ce este această carte?

Nu privesc această carte ca pe o lucrare didactică, respectiv una științifică sau de exemplificare a metodelor de predare extrașcolare și extracuriilculare, nu o privesc ca pe o lucrare literară, deși disciplinele amintite se intersectează undeva în cuprinsul volumului, ci voi mă voi referi în prezentarea ei, atrăgând atenția dincolo de teoria și practica referitoare la aceste activități adiacente tipului clasic de predare, descrise printre rânduri. Mă voi referi, de asemenea, la descoperirea motivației elevului de a aprofunda studiul într-o atare direcție de derulare în scopul lărgirii cunoștințelor. Și anume, consider că mult mai important decât o analiză sau o descriere a cuprinsului cărții ar fi să observăm pe parcursul ei, cam care ar fi motivațiile pentru care un copil ar fi atras să-și dezvole interesul față de un anumit domeniu de activitate, în același timp cu desfășurarea procesului de învățare.

Să fie aceasta o carte de didactică? Să fie jurnalul experiențelor la clasă al unui energic și cutezător dascăl, binecuvântat cu har și cu o clasă de elevi deosebiți? Să fie literatură? Sau demers științific? Dacă ne-am întreba în felul acesta, relativ la scopul scrierii acestei cărți, am fi surprinși să aflăm că am putea descoperi din fiecare, câte puțin! În acest mod, probabil că ar fi lipsit de sens să ne întrebăm la un moment dat, de ce ar fi necesar ca fiecare dintre noi să avem inspirația de a nota într-un fel sau altul, câte ceva despre reușitele noastre, despre experiențele pozitive sau chiar despre curajul de a fi cu unul sau mai mulți pași în fața înaintașilor noștri, de a deveni chiar, deschizători de drumuri. Fiindcă e suficient de clar faptul că împărtășirea publică a noilor experiențe pozitive e motivată în primul rând de iubirea de semeni și de dăruirea din preaplinul sufletesc și reușita empirică a experiențelor proprii, în scopul progresului științific, educativ, cultural și nu numai, în fiecare domeniu de activitate.

Dacă motivația redactării acestei cărți începe a fi pusă în lumină de gesturi precum: tendința împărtășirii noilor experiențe în procesul învățării cu ajutorul activităților extrașcolare și extracurriculare, definirea ei ca structură devine limpede: împletirea aprofundării teoriei didactice, referitoare la acest tip de activități cu bogata experiență practică, desfășurată în timpul orelor și nu numai, la o clasă de elevi excepționali – și aici stau mărturie rezultatele elevilor care s-au reunit într-o clasă, doar de trei semestre (data culegerii acestor bogate experiențe fiind cea a jumătății clasei a II-a, A, de la școala clujeană „Ioan Lupaș”).


O programă de activități extrașcolare și extracurriculare îmbogățită sau modele de predare?

În continuare, bunul nostru cititor ar putea, pe bună dreptate să se întrebe dacă nu cumva acesta ar putea fi un model demn de urmat în școli? Dacă această suită de activități ar trebui pusă în practică la toți elevii de școală primară sau dacă aceste experiențe remarcabile ar putea crea un precedent în revizuirea programei de activități extrașcolare și extracurriculare? Iar problema nu este pusă în mod greșit. Doar că la un moment dat poate deveni puțin posibil ca într-o clasă normală de elevi, cu toții să fie receptivi și deschiși spre atât de multe domenii de activitate. Fiindcă se știe, talentul rezidă și într-o muncă susținută și de calitate. Iar inteligența se dezvoltă prin exercițiu, provocări și este mai degrabă asociativă, decât bazându-se pe simpla memorare a cunoștințelor. De notorietate ține faptul că omul își folosește în viața curentă doar între 5 si 8 la sută din capacitatea maximă a lui.

Hazardul face ca o învățătoare dăruită cu har, energie, idei și putere de muncă în echipă, respectiv parteneriat, să fi primit la un moment dat, respectiv momentul de față, parcă în semn de mulțumire și provocare, un efectiv al elevilor unei clase de excepție (v. rezultatele lor). Ce a ieșit în doar câteva luni de când acest colectiv își desfășoară activitatea de învățare împreună, respectiv până la jumătatea clasei a II-a sau momentul actual al scrierii acestei cărți, se poate citi în cuprinsul ei. Meritul acestor rezultate de excepție se datorează în primul rând unei bune munci în echipă, al unui tact pedagogic desăvârșit, dar nu în ultimul rând al sprijinului părinților sau a bunicilor, receptivi și deschiși în a-și sprijini copiii, în scopul unei cât mai bune instruiri, cultural-artistice și educative.

Dar revenind la întrebarea firească: este acesta un model demn de urmat întru totul?, poate că nu putem descoperi un răspuns adecvat. Fiindcă un dezavantaj ar fi acela al detaliului în care, un învățător mai puțin bine organizat, ar putea să nu găsească în timp util aceste căi de interacțiune între învățarea propriu-zisă și activitățile extrașcolare și extracurriculare. Sau să întâmpine greutăți de receptare din partea elevilor, a părinților acestora sau a partenerilor implicați în diferitele proiecte.
Dar aceasta avem de-a face cu o carte-mărturie, o carte de suflet a unei învățătoare plină de har, ce a primit în dar de la Dumnezeu, acest buchet superb de flori, precum spune atât de frumos metafora din titlul cărții.

Personal, voi urmări evoluția acestor elevi și voi încuraja și apariția celui de-al doilea volum, al doamnei învățătoare Iulia Chende cuprinzând activitățile și experiența de lucru la acești deosebiți elevi, carte ce ar putea apărea, cel mai probabil la sfârșitul clasei a IV, respectiv, anul 2009, volum pe care îl voi recomanda și sprijini cu aceeași căldură și încredere, ca pe cel despre care am povestit în rândurile de mai sus.

Succes, Iulia Chende! Și succes, dragilor ei copii!












Adina Ungur
(referent literar)
martie, 2007, Cluj-Napoca