Mă întrebam mereu ce m-a determinat să mă recalific din inginerie in asistență socială, unde ai decât satisfacții profesionale și prea putin financiare.
Iar prin navigările mele pe internet am dat peste un articol interesant în care un psihoterapeut explica într-un cotidian rus, că mediul în care se va naște un copil este foarte important pentru dezvoltarea acestuia. Deși pare straniu să vorbești despre caracterul cuiva care nu s-a născut încă, specialistul afirmă că viața începe din momentul planificării fătului, sau chiar mai devreme, din momentul în care viitorii părinți iși doresc să aibă un copil. Astfel se explică, amintind rezultatele mai multor cercetări stiintifice, că bebelușul începe să audă, sa vadă și să-si exprime nemulțumirea încă din uterul mamei. Iar din săptămâna a șaisprezecea chiar poți sa vorbesti cu el și chiar să-l înveți ceva. S-a observat că dacă se apropie de burta mamei o sursă luminoasă, copilul se va mișca și va încerca să ia o poziție în care să fie ferit de lumină. Se observă reacția copilului față de muzică. Dacă aude muzică clasică Mozart sau Vivaldi, micuțul se calmează , în timp ce muzica de Beethoven si Brahms se pare că îi creeaza disconfort. (conform experimentelor realizate)
Nici muzica rock nu este recomandată, deoarece îi accelereaza ritmul inimii, provocându-i reacții negative. Însă se pare că importanța este starea psihologică a părintilor ce au un rol determinant în formarea caracterului viitorului copil.
Cercetătorul consideră că spiritul micuțului este foarte sensibil la situațiile de stres, de ceartă, precum și la cele de afecțiune și de dragoste. În ceea ce privește formarea caracterului unui om, este foarte importantă prima reactie a mamei în momentul în care află că este însărcinata. Tot în articolul respectiv scria în cazul când copilul este dorit, acesta nu va întâmpina la maturitate dificultăți în socializarea cu cei din jur. În caz contrar, acesta va încerca toata viata să demonstreze că si el poate fi iubit, că are dreptul la existență. Se cunoaște varianta tipică în care femeia sufera un șoc puternic după ce afla că este însărcinată, dar se calmează dupa o discuție cu soțul. Astfel se consideră ca toate aceste dubii, daca va fi păstrat copilul sau nu, se răsfrâng asupra caracterului nou-nascutului. Astfel, la maturitate, copilul va urma principiul ‘Iubeste-mă, respinge-mă", în viitor provocându-și sistematic partenerul să îl umilească și să-l respingă și să ceara insistent să se simtă iubit. Iar in cazul în care femeia rămâne însărcinata după un avort recent, viitorului copil îi va fi frică toata viața de moarte si orice cicatrice îl va panica. Acest lucru se presupune că s-ar explica, în opinia psihoterapeutului, prin faptul că organele genitale păstreaza informația despre moarte.(?) Se consideră că va suferi în egală masură chiar dacă mama renunța în ultimul moment la ideea unui avort. Se consideră un alt factor important ce constă în preferințele părinților atunci când părinții isi doresc baiat și se naște o fată, aceasta va încerca mereu să-și recupereze vina. Își va alege o profesie dură si se va comporta ca un baiat în majoritatea cazurilor.Un alt caz tipic este atunci când mama vrea fată, iar tatăl dorește baiat, și până la urma se naște un baiat. Cercetările arată că în această situație viitorul bărbat va avea trasaturi caracteristice unei fete, va fi cuminte, receptiv, dar pe de alta parte ii va lipsi curajul, devenind posibil un neajutorat. Specialistul rus consideră că atunci când un copil care a auzit tot timpul certuri în perioada gravidității mamei sale va fi afectat în mod deosebit de acest lucru. Iar la maturitate, nu va ramane indiferent față de suferința cuiva și va încerca mereu să-i ajute pe cei care se afla in situații dificile . E este foarte interesantă si foarte dificila aceasta cercetare a savantului rus. Mă intreb cum a realizat acoperirea statistică necesară susținerii acestor afirmatii; asta presupune studiul pattern-ului psihologic al unor persoane suficient de mature și problema părinților în legatură cu detaliile legate de evenimentele care au precedat concepția și cele din timpul desfășurării vieții intrauterine a subiectului. Tinând cont de diversitatea tipurilor umane, cred că savantul rus a studiat mii de cazuri pentru a avea măcar câteva zeci pentru fiecare tip sau subtip psihologic. A avut mare noroc sa găseasca atâtea cupluri capabile să-si aminteasca detalii îndepartate in timp. .Dacă este sa facem o trimitere la cartea “Personalități accentuate în viața și literatură” de Karl Leonhard, observâm că de fapt nu e vorba de trăsături de caracter ci de particularitatzi temperamentale.
Particularități temperamentale ce sunt congenitale. Condițiile din viața intrauterină influențează cert mica faptură care se va naște. Chiar la nivel fizic. De fapt, primele încercari de genetică aplicată au arătat exact acest lucru. Determinând intervalul temperaturilor de eclozare necesar pentru niște ouă de fluturi, prin anii 1930 s-a constatat că fluturii ieșiți din ouă tinute la temperatură minimă de eclozare sunt mai deschiși la culoare –albinism decât cei de “temperatura înaltă” care manifestă melanism.
Și dacă tot vorbim de anii mult trecuti , care era situația în perioada veche? Pe vreamea aceea părinții nu ascultau niciun fel de muzică, condițiile de viață ale acestora erau extrem de uniforme pentru întreaga societate, iar problema “a dori sau a nu dori” un copil era cu totul și cu totul altfel pusă. Europenii au ramas uimiți sa vadă că aborigenii australieni nu făceau nicio legatură între actul sexual și procreare. Cu toate acestea, diversitatea psihologică era pare-se la fel de mare ca și azi când exista diferențe notabile între condițiille de viață și atitudinea față de viitorul copil.
Organele genitale pastreaza informatia despre moarte?... este un subiect greu și doar sub forma de ipoteză. Daca păstreză informația cum o transmit ADN-ului din ovule și spermatozoizi? Organele genitale au capacitate mutagenă? Chiar daca ar fi așa, nu știu cum mutația nu ar putea explica implicarea psihicului. Am ajunge la un fel de neolamarckism: conservarea trăsăturilor dobândite. Adică exact ce a demonstrat că e fals genetica. [ Neolamarckismul neagă prezența selecției naturale, susține ereditatea caracterelor dobândite și tendința internă spre perfecționare a organismelor. În neolamarckism se disting 3 curente: Mecanolamarckismul/ Ortolamarckismul/Psiholamarckismul]. Renumitul biolog A.Weismann, înaintează ipoteza existenței unei continuități germinale a lumii organice, care este baza continuității în evoluție (teoria plasmei germinale, 1885). Și este primul care implică nucleul și cromozomii în ereditate (teoria determinantelor, 1892), este considerat unul din autorii ipotezei rolului cromozomilor în ereditate. Pe de alta parte, exact acest lucru, moartea, nu este cunoscut de ADN; pentru că materialul genetic este păstrat de peste o sută de mii de ani la temperatura de aproximativ. 37 de grade Celsius și aparține unor persoane suficient de tinere pentru a putea lăsa urmași capabili la rândul lor de creștere, dezvoltare și înmulțire. Psihologul elvetian, Jean Piaget afirma că principalele trăsături de caracter se formează până la cinci ani. și el a observat că un nou născut nu este chiar o foaie albă de hârtie pe care educația poate scrie orice. Dar el n-a început cercetările chiar de la ovule. Conceptul de structură congnoscibilă stă la baza teoriei sale. Structurile cognoscibile sunt modele fizice sau mentale de acțiuni care subliniază acte specifice de inteligență și corespund unor stadii ale dezvoltării copilului. Conform teoriei lui Piaget, există patru stadii de dezvoltare: senzi-motor, preoperații, operații concrete, și operații formale.
Oricum, mecanismul formarii abilitatilor si talentelor de tot felul, ca și a apucăturilor rele sau chiar criminale este încă un lucru uimitor. S-au născut mulți oameni deosebiți, chiar geniali în familii depravate, de exemplu marele compozitor Beethoven, ce era al șaptelea copil al unui tată alcoolic, violent și o mama neurastenică); s-au născuti mulți oameni ticăloși în familii formate din soți cu un înalt indice de inteligență , educație și cu simț moral deosebit. Temperamentul se pare că într-adevăr este partea cu care te naști și care este influențată de zestrea genetică, adică partea mostenită și partea transformată, nouă.
Factorii exogeni care influentează atingerea performanței intelectuale maxim posibile (hrana și aerul de care are parte mama în timpul sarcinii, bolile de care ea a suferit ea, malformațiile, daca sunt ale aparatului genital, etc). Stressul, violența sau dimpotriva relaxarea și duioșia cu care a fost înconjurată). Factorii exogeni nu pot amplifica ci doar diminua performanța pentru care A.D.N.-ul este pregatit.O altă problema se ridică și anume problema copiilor de "sambăta și duminică", adică acei copii care erau procreați în timp ce părintii erau bine “grizați”. Medicii si pedagogii afirmau că aceștia au un coeficient de inteligență mai redus și au tendință mult mai mare spre violență.
Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase unei persoane este definit la procreare, și determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi dar ansamblul însușirilor fundamentale morale ale unei persoane nu este definit la procreare fiind determinat în timp, adică temperamentul este partea cu care te naști si care este influentată de zestrea genetic iar caracterul se formează. Să ai caracter înseamnă a avea acea proprietate a voinței prin care subiectul să se fi legat în mod conștient de anumite principii practice la care el aderă ireversibil și impune acest lucru și propriei rațiuni (Antropologia văzută pragmatic-Kant).Temperamentul ar fi posibil să fie modificabil dacă stressul pozitiv sau negativ este mutagen, dar caracterul este ceva pe care îl dobandești conștient, chiar dacă nu întotdeauna din proprie voință. (Radu Virgil Hobincu).Ereditatea asigură premisele vieții psihice, ea asigurând baza organică a fiecărui fenomen sufletesc dar nu se transformă automat în componentă a vieții psihice, mediul , influențele naturale, sociale, spirituale atât directe cât și indirecte reprezintă mediul de dezvoltare al ființei umane.