Page: 2 : 1
***
: Poetry 2009-08-18 (8738 hits)
*** (Îmi port pustiu prin noapte pasul meu)
: Traducerea: Al. Philippide Poetry 2009-08-12 (12388 hits)
*** (Iubiri și doruri câte-am dus)
: Poetry 2009-08-12 (7355 hits)
*** (La cei pinteni de arginturi)
: Traducerea: Ion Hadârcă Poetry 2009-07-27 (5732 hits)
*** (La fel ca-n teatru scena lumii este)
: Traducerea: Ion Hadârcă Poetry 2009-07-27 (6593 hits)
*** (Mă înconjoară-o gloată cu fel și fel de inși)
: traducerea: Ioan Horea Poetry 2005-10-20 (8832 hits)
*** (Nu, nu te mai iubesc ca altădată)
: Poetry 2009-08-12 (8838 hits)
*** (Portretul, după despărțire)
: Poetry 2009-08-12 (7479 hits)
*** (Primiți salutul meu, o munți albaștri-ai Caucazului!)
: Traducerea: Victor Tulbure Poetry 2009-08-17 (6508 hits)
*** (Prin munții pustii de la nord, singuratic)
: Traducerea: Al. Philippide Poetry 2009-08-12 (7229 hits)
*** (Tăcere, discul lunii, plin)
: Traducerea: Ion Hadârcă Poetry 2009-07-14 (6768 hits)
*** (Zorind din calde țări străine)
: Traducerea: Virgil Teodorescu Poetry 2009-08-13 (6345 hits)
16 mai 1830
: Traducere de H. Grămescu Poetry 2009-08-14 (6499 hits)
30 iulie 1830(Paris)
: Traducere de Al. Philippide Poetry 2009-08-14 (6941 hits)
Adio, nespălat imperiu...
: Traducere de Ion Hadârcă... Poetry 2009-07-24 (6856 hits)
Cântecul demonului
: (fragment din poemul Demonul, cap. 1/XV Poetry 2009-06-03 (7089 hits)
Captivul
: Traducere de Al. Philippide Poetry 2009-08-17 (6990 hits)
Către ***
: Traducere de Ion Hadârcă Poetry 2009-07-22 (6730 hits)
Către A.O. Smirnova
: Poetry 2009-08-12 (7181 hits)
Către prieteni
: Traducere: Ion Hadârcă Poetry 2009-06-17 (7089 hits)
Către...
: Poetry 2004-10-30 (7444 hits)
Către... (2)
: Traducere de Leonida Lari Poetry 2009-09-20 (8298 hits)
Corabia văzduhului
: Din Zeidlitz* Poetry 2009-08-22 (7982 hits)
Cupa vieții
: Traducere de Marcel Breslașu Poetry 2009-08-13 (7909 hits)
de nu ne-am fi iubit atât de tandru
: Traducere: Ion Hadârcă Poetry 2009-07-14 (7196 hits)
Demonul
: Poetry 2002-07-07 (32145 hits)
Page: 2 : 1 |
|
|
|
|
Biography Lermontov Mihail Iurievici
Mihail Iurievici Lermontov (rusă: Михаил Юрьевич Лермонтов, n. 15 octombrie – 3 octombrie stil vechi – 1814 d. 27 iulie – 15 iulie stil vechi – 1841) a fost un scriitor romantic rus.
În scurta lui viață a fost un dușman declarat al țarismului, al asupririi și nedreptății, întreaga lui operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor lângă tron pitiți, a celor de lege ocrotiți. Biciuind cu versul lui de fier și pară viciile societății contemporane și strâmba ei întocmire, propovăduind iubire și adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și poeziei. Prigoana celor huliți de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov ia drumul surghiunului, fiind trimis in Caucaz,din ordinul țarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mțîri și Demonul, în romanul “Un erou al timpului nostru”, constituind nu numai un cadru exterior, ci și o expresie a forței nestăvilite. În acest cadru poetul își afirmă cu o vigoare rară crezul estetic.
Poezia “Poetul” (1838) transmite mesajul major al artistului-cetățean, care odinioară cu ritmul vânjos al vorbei sale putea la luptă pe ostasi să-i mâie,-în opoziție cu poetul pasiv care și-a uitat menirea: Ai dat în schimb pe aur puterea ta de-oțel, ce uimea pe vremuri omenirea. Folosind simbolul pumnalului cu tăiuș fidel și veșnic treaz, poetul este îndemnat să-și ducă în lume înalta lui solie. Dar această solie, cuvântul profetic al purtătorului de adevăr și de dreptate, se lovește de fastul și spoiala veacului său lânced și revolta culminează în stigmatul societății mondene, parazitare. Poetul se vede înconjurat de-o
“…gloată cu fel de fel de inși Cu vorbe și zorzoane în lumea lor deprinși, Cu muzica și dansuri și minciuni- Predicatori sălbatici adesea-ncep să urle, Sub masca unor oameni cuviincioși și buni.” (1ianuarie-1840)
De aici izvorăște spiritul lui de negare, un dezacord dramatic cu mediul social al clasei dominante pe care-l detesta, sugerându-i imaginea simbolică a profetului hulit, ”lovit cu pietre și alungat de cei din preajmă-mi răi la fire, în ochii cărora citește doar patimă și răutate” Și-atunci, scârbit, poetul-profet fuge de oameni în pustiu.” Profetul”-1841. Atitudinea de izolare, de evadare din minciuna și falsitatea societății privilegiate, nu are la Lermontov substanța intimistă a singurătății voite, căutate. Temperamentul lui tumultuos, în maxima incandescență a pasiunii, se consumă într-un protest social fecundat de idealurile pozitive ale libertății, ale dreptății și egalității dintre oameni. Alte poezii: “Meditație”, ”Te-apasă greu urâtul…”, “îmi port pustiu prin noapte pasul…”
În ultimii ani ai vieții 1840-1841, conflictul dintre poet și despotismul țarist se ascute la maximum. Scârbit peste masură în momentul plecării în al doilea surghiun- unde, ca și marele său premergător Pușkin, își va găsi moartea într- un duel absurd- poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe adânci și bogate, a vibrat pentru tot ce este simțire înaltă și gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluționară, poetul și-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel și generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunatec.
|