agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-04 | [This text should be read in romana] |
Cautarea unui raspuns la テョntrebarea: ce este proza?, テョi poate oferi lectorului, care si-o pune テョn acest moment si cauta raspunsul, o imagine a dificultatilor ce apar. Alexandru Musina s-a テョntrebat テョntr-o vreme "Unde se afla poezia?", dar cテ「nd a vorbit, a vorbit despre poezia unei generatii, despre "poezia contemporana", adica s-a situat テョn mod vadit pe o pozitie estetica. Dar a cauta sa afli "unde se afla poezia" de pe o pozitie estetica テョnseamna, daca afli, ca ai aflat ce este poezia raportat la acea pozitie estetica.
Villon nu seamana cu suprarealistii. Suprarealistii nu seamana cu oniricii. Samd... Fiecare dintre ei crede ca poezia se afla テョn alt loc, sau, ma rog, crede ca s-ar afla テョn mai multe locuri: si aici si acolo. Si テョn suprarealism si テョn onirism si テョn dadaism. Alexandru Musina face テョncercarea cea mai frumoasa. Vorbind despre "poezia cotidianului", el cauta, テョntocmai cum a spus, "unde se afla poezia", iar nu ce este poezia si afirma implicit ca raspunsul nu poate fi dat decテ「t daca te referi la diferite categorii de poezie, nu la poezie テョn general. El s-a referit la poezia cotidianului. Poezia s-ar afla deci peste tot, テョn toate cele テョnconjuratoare. テ始 viata de zi cu zi, テョn nori, テョn stテ「nci, テョn zgテ「rie nori sau camine studentesti, テョn blocurile comuniste, テョn autostrazi. Si enumerテ「ndu-le, iata ca テョntr-adevar exista poezie テョn toate cele care sunt, caci de テョndata ce le enumeri, adica le numesti, un sentiment puternic fata de ele te テョncearca. Daca poti privi astfel lumea, テョnseamna ca esti poet. Dar pe mine nu poezia existenta テョn univers ma intereseaza, ci poezia dintr-un poem. Eu pot sa nu fiu poet vazテ「nd universul, dar pot fi un homo culturalis, cititor de poezie si care vrea sa vada poezia テョn continutul acelor cuvinte ce se テョnsiruie ca versuri si chiar テョn テョnsele acele cuvinte. Atunci, a raspunde テョntrebarii "unde se afla poezia dintr-un poem", テョnseamna a te apropia de un raspuns la テョntrebarea "ce este poezia". Bag seama ca acum dificultatile テョncep sa transpara, caci desi fiecare critic de poezie, cテ「nd comenteaza un poet, vorbeste despre tot ce crede el ca e poezie テョn poemele acestuia, el nu テョncearca sa faca mai mult de atテ「t, adica sa spuna, verde テョn fata ca, domnule, poezia テョn poemele lui cutarescu se afla テョn cutare si cutare fapt. Si totusi, poezia se bucura de aceasta onoare de noblete: cテ「nd cineva spune cuvテ「ntul poezie, nu se gテ「ndeste la forma テョn versuri ca ar fi poezia, ci ca テョn aceasta forma exista sau nu poezie. Sau, daca e sa-i spunem formei poem, caci exista doua notiuni pentru a defini poezia, am zice ca unele poeme, cele ale poetilor talentati, contin poezie. テ始 ce priveste proza, ea este considerata drept acel corp de text テョn care se spune o poveste. Nu exista doua notiuni care sa o defineasca distingテ「nd テョntre corpul ei si continutul ei, テョncテ「t o テョntrebare de genul "unde se afla poezia テョn poem", nu o poti pune pentru proza decテ「t テョntrebテ「nd "unde se afla proza テョn proza", テョntrebare cu totul ininteligibila daca e s-o pui de-a dreptul si devenita acum, aici, inteligibila, numai deoarece o asimilam celei despre poezie, deci devine inteligibila abia dupa oarece efort explicativ, care instituie un paralelism. Si, este drept ca e acum inteligibila, dar lectorul mai trebuie sa accepte si acest fapt greu de acceptat, anume ca テョn proza se afla proza, asa cum テョn poem se afla poezia. Asupra poeziei s-a facut multa astfel de teorie: unde se afla, ce este? テ始 jurul prozei テョn schimb, e asezata o suspecta tacere. Proza le apare multora drept ditamai corpul de text テョn care sta o poveste (uneori semnificativa, alteori exemplara) si nimic altceva. Probabil ca nu s-au テョntrebat niciodata "unde se afla proza?", cu acelasi sens テョn care Alexandru Musina s-a テョntrebat: "unde se afla poezia?" Cetateanul de bine, vorbind, テョsi spune, aidoma d-lui Jourdaine, ca face proza. De ce n-ar face romテ「nul, vorbind, ca doar tot s-a nascut poet, poezie? Nu, el nu face poezie, ci proza. Proza e, adicatele la テョndemテ「na oricui, テョn vreme ce pentru poezie テョti trebuie oarece efort creator, noblete si talent. O pana, cerneala, hテ「rtie si ceva minti ratacite テョn tarテ「muri inefabile. Poezia, vezi bine, e treaba serioasa, テョn vreme ce proza e acolo, ceva, un soi de umplutura. Dar daca proza e asa cum se gテ「ndeste despre ea, atunci cum de exista mari prozatori si marunti prozatori? Caci de nu ar exista proza テョn proza, atunci scriind acel corp de text, nu s-ar putea face nici o distinctie テョntre valoarea prozatorilor. Toti ar fi aidoma, o apa si-un pamテ「nt. Si iata ca gテ「ndind astfel, テョncepem sa ne テョmpotmolim, テョnsa scopul ni l-am atins: vom privi de acum テョnainte cu alti ochi proza, vom avea o alta perceptie asupra ei. Daca l-am テョntreba pe Tudor Vianu unde se afla proza, el ar spune ca テョn arta prozatorului si テョn stilistica sa. Daca l-am テョntreba pe Llosa, ar spune ca proza se afla テョn faptul ca "minciuna" (fictiunea) "exprima adevarul unei societati". Tolstoi ar fi zis, la tinerete, ca proza sta テョn aceea de a fi o fresca a unei lumi, atテ「t de vie, テョncテ「t e mai mult decテ「t viata テョnsasi. Iar la batrテ「nete ar fi zis ca proza sta テョn atitudinea pe care o contine, deci テョn forta ei ideatica. Dostoievski ar fi spus ca proza sta テョntr-o viziune asupra raului, viziune din care se テョntrupeaza personajele extreme: excesiv bune si abominabile. Amado ar fi spus ca テョn explozia de viata pe care o cuprinde un roman. テ始 orice caz, prozatorii importanti poarta テョn ei un raspuns la テョntrebarea "ce este proza?". Nici unul dintre acestea nu este テョnsa raspunsul cautat la テョntrebare. Ci este un mod, utilitar, ca sa spun asa, de a privi lucrurile. Fie si numai sa テョncerci sa explici diferenta dintre un roman ce ti-a aparut drept artificial si un roman ce ti-a parut bun si discursul tau critic devine destul de sovaielnic. Critica "serioasa" nici nu se ocupa de asa ceva. Astazi un critic poate scrie un tom despre romanul postmodernist, fara sa fi citit un roman postmodernist macar. Teoria existenta テョi ajunge deja pentru a naste teorie. O sa aleg doua romane, fiecare din ele posedテ「nd calitati importante. Unul este SF, "hard", scris de Norman Spinrad, iar altul e un roman scris de Cテゥline, "Calatorie la capatul noptii", sa spunem, dar de fapt ma voi referi ceva mai generic la primele sale doua romane. A reusi sa sesizezi diferenta, e deja un punct bun cテ「stigat テョn テョntelegerea a ce este proza. Nu stiu daca voi reusi cテ「t de cテ「t, dar problema este pusa si sper ca テョsi vor テョncerca si alti oameni puterile cu dezlegarea ei. A reusi, テョnseamna a atinge (テョntelege) ceva din esenta prozei. Si nu mi-e teama ca nu voi reusi din nestiinta, caci stiu multe lucruri despre proza, ci sunt aproape sigur ca nu voi reusi, deoarece テョntotdeauna cテ「nd vorbesti despre ceva, nu o poti face decテ「t テョntr-un anume sistem de referinta. Asa テョncテ「t, toate ideile sunt false, caci nu se raporteaza nici una la absolut. Astfel ca orice idee, perfect valida テョntr-un sistem de referinta, e cu totul falsa テョn altul, deci, se poate spune, fara a gresi, ca toate ideile sunt false. Astfel テョncテ「t, cu ceva vreme テョn urma, am spus ca obiectiva e numai subiectivitatea. Adica, noi nu putem vorbi despre ceva adevarat, decテ「t テョn referentialul nostru cultural si テョn cunoasterea noastra subiectiva, pe care experienta practica (テョn cazul meu de prozator), ne-o ofera. Avテ「nd テョn vedere acest fapt, de care nu eu ma fac vinovat, ci natura, sa pornesc テョncercarea de a descoperi diferenta テョntre o carte ce テョmi apare artificiala, "Masinaria Rock and Roll" de Norman Spinrad si romanele de tinerete ale lui Cテゥline. Functia miturilor este similara tuturor miturilor ce au un continut sacru - fapt ce demonstreaza o nevoie comuna profunda tuturor oamenilor (nu si o ratiune identica, desigur). E vorba de テョmplinire. Mitul e o poveste despre realitatea ascunsa, dar ultima a lumii. Cunoscテ「nd-o si putテ「nd astfel sa o urmeze, omul e テョmplinit pe pamテ「nt. Orice religie are la baza mituri si, desigur, nici o religie nu spune despre ea ca e un mit (nu are cum sa o faca), deoarece pentru ea exista un Dumnezeu viu. Noi, astazi, numim mituri toate acele istorisiri ce au, pentru noi, zei defuncti, テョn care nimeni nu mai crede. Au fost, la vremea lor, religii. Toate "istoriile" unde apar divinitatile テョn care mai sunt oameni ce cred, sunt religii. Restul, mituri. E foarte probabil sa existe "matrice stilistice", asa cum le テョntelegea Blaga. Eu cred ca ele existau, foarte puternice テョnca, テョn societatile traditionale, deci nu foarte departe テョn timp de noi. Comunitatea nu era テョntr-atテ「t "culturalizata", テョncテ「t toate codurile ce controlau functiile mentale, sa fie reflexe culturale, asa cum se テョntテ「mpla cu noi. Oamenii nu "vedeau" cultural, ci ochii lor priveau spre natura ce-i テョnconjura. Miturile insularilor de obicei au asemanari frapante テョntre ele. Asisderea miturile celor ce traiesc テョn preajma marilor fluvii. Mediul テョnconjurator patrundea テョn mituri, pur si simplu pentru ca miturile sunt o dramatizare a existentei omenesti pe pamテ「nt, o dramatizare テョn care elementul sacru e viu. Dar indiferent de locul unde traiau (pe insula, テョn jungla, テョn tinuturi alpine etc.), oamenii vedeau deasupra lor cerul, astrii si miscarea boltii ceresti. Exista si aceasta asemanare テョntre mituri, dar de aceasta data テョntre toate miturile, nu テョmpartit pe tipuri de regiuni geografice. Realitatile naturale se テョmbina テョn mituri, caci sunt solidare existentei umane: ocupatiilor, modului de obtinere a hranei, misterului ce se テョntrupa. Dar acestei dramatizari realizate テョntr-un cadru al realitatilor naturale inspiratoare, li se adauga, pentru ca mitul sa fie mit (si chiar pentru a se naste) aspiratia. Aspiratia spre bunastare. Aspiratia spre nemurire. Aspiratia dominarii existentei. Acestea sunt de fapt cu adevarat miturile. Romanele sunt si ele o dramatizare a existentei omului pe pamテ「nt, dar o dramatizare din care elementul sacru lipseste. Romanele "artificiale" dau senzatia de artificial din foarte multe motive ce se テョmbina テョntre ele. テ始 primul rテ「nd sunt romane de "mediu". "Mediul" pe care テョl au テョn vedere e artificial. E un mediu presupus, ce nu deriva din mediul テョn care oamenii テョsi duc テョn mod natural existenta si el este descris cu acribie, fiind de fapt personajul principal, テョn lipsa de altceva mai bun. テ始 "Masinaria Rock and Roll", Spinrad, prin oarece similitudini cu mediul social si cultural al industriei muzicale, prezinta テョn carte mediul exact ca pe un decor si acest decor capata テョntテ「ietate fata de orice altceva. E descris o data, de noua ori, de o suta de ori. Mereu, mediul, mediul - care e un decor. Pe o scena, cテ「teva masinarii, produc putinele miscari stereotipe posibile. Personajele nu pot avea sentimentele firesti ale oamenilor テョn acest mediu. Si テョntr-adevar, sentimentele lor sunt テョn asa masura amplificate de romancier, exagerate, テョncテ「t ajung caricaturi ale sentimentelor omenesti. E limpede ca observatiile pe care le-a facut romancierul asupra vietii sunt reductioniste, simpliste, caci explicatia alternativa posibila, anume ca exagereaza anume, pentru a fi vandabil テョntr-o economie de piata, nu se sustine. Si Faulkner a fortat, テョn ici-colo, dar prin asta nu a scris un roman artificial. Sa vedem si ce se poate descoperi la Cテゥline. Descoperi Franta, asa cum o poti regasi si la un memorialist ca Vollard: cテ「nd tテ「narul Vollard se afla gazduit la familia farmacistului, descoperi o Franta celiniana. Dovada ca Cテゥline a vazut テョn jurul sau, caci si altii marturisesc, テョntテ「mplator テョnsa, aidoma lui. テ始tテ「mplator, caci nu au un ochi cテゥlinian, care sa vada テョn toate cテ「te sunt, o unica realitate ce sta la baza existentei. Am mai spus テョntr-un loc. Cテゥline vede mizeria: "テョn ciuda splendorii, mizeria se revarsa peste tot" si deruta de a exista. Aceasta e Franta lui, o viziune asupra existentei, caci テョn rest Franta e padurea nu-stiu-care ce ar putea fi si テョn Romテ「nia, e Hotelul nu-stiu-cum, ce ar putea fi si テョn Alger, e o ferma la tara. Si, ciudat, desi nu se straduieste sa descrie Fanta, imaginea acesteia respira prin toti porii cartii. Franta lui Cテゥline devine topos-ul literar al unei realitati palpabile, テョn care oamenii traiesc cu nevoile, chinurile, nelinistile, bucuriile, negatiile si credintele lor. Dar cテ「nd Bardamu paraaseste Franta, mediuil sau natural, familiar, テョn care nimic nu-i e strain si deci nimic din ce テョl テョnconjoara nu-i atrage atentia, ajungテ「nd テョn America, テョntテ「i vederea ia cu asalt habitatul: niste zgテ「rie nori, agitatie pe strazi. Cテゥline nu se multumeste テョnsa doar cu a "vedea", deci cu a descrie. Ameria e luata テョn primire printr-o imagine-simbol, ce exprima convietuirea oamenilor. Bardamu intra la closet. Si acolo americanii, lasテ「nd grijile de o parte, produc o defecatie comuna: un cテ。cテ。 comunist, exclama Bardamu. O "formidabila familiaritate intestinala". Spテ「rcテ「iti si constipati stateau alaturi, fara discriminari. Iata imaginea-emblema prin care "eroul" ia テョn primire un tarテ「m geografic necunoscut. Caci literatura exprima o viziune despre relatia dintre un loc real si oamenii lui. S-ar putea spune ca exprima o profunda relatie ontos-topos. Realitatea este, テョn planul mental al omului, テョnsasi aceasta relatie テョntre el テョnsusi, omul si locul vietuirii sale. Mizeria care "se revarsa, musteste pe テョntreg pamテ「ntul", face din Bardamu un strain, fie ca el se afla テョn Franta sau テョn America. E テョnsa un strain fata de oameni, nu fata de locuri si テョn primul rテ「nd nu fata de Franta. テ始tre om si loc, forta relatiei e data de un transfer reciproc de substanta. Problema, ascunsa la Cテゥlin テョn spatele consideratiilor ultime despre conditia umana exprimate de narator, este ca テョn relatia dintre om si loc intervine, se interpune civilizatia, lumea croita de oameni, cum ar putea fi ea numita, o civilizatie bolnava, alcatuind un conglomerat social etatizat, structura nascuta de-a lungul istoriei omenesti, o ordine ce a falsificat telurile テョmplinirii individuale. Sa-i spunem acesteia "lume interpusa". La Spinrad e limpede ca nu apare altceva decテ「t numai aceasta lume interpusa. Nimic din ceea ce e natural si nimic din sentimentele naturale omenesti nu exista la Spinrad. Toate sentimentele sunt fortate テョn "Masinaria Rock and Roll", adica sunt sentimente provocate de "mediu", de ceea ce mediul ofera ca pseudo-テョmplinire. Si, daca vrem sa depasim planul cartii, pseudo-テョmplinirea テョnlocuieste, テョntocmai unui surogat, sentimentele firesti de テョmplinire: テョncテ「t succesul si avutia putreda, ajung sa テョnlocuiasca, treptat, テョn plan mental, pテ「na si aspiratia imortalitatii - asta, pentru o critica a lumii テョn care traim. Aceasta critica Spinrad nu o are テョnsa テョn vedere, caci, テョntocmai personajelor sale e un perfect adaptat mecanismelor succesului de piata si sentimentelor artificiale, artificial create de "valorile" pe care civilizatia le proslaveste. Un roman de Cテゥline e complet. El prezinta omul, topos-ul si lumea interpusa, cuprinde adica realitate profana テョn テョntregul ei. Astfel un loc real se preschimba テョntr-un topos literar - si ramテ「ne doar putina distanta pテ「na la a fi realizate tarテ「murile imaginare de catre Faulkner, de catre Marquez sau Stefan Banulescu (desigur, pastrテ「nd proportiile, caci scriitorii romテ「ni preiau ideea, nu テョi dau nastere). Orasul lui Spinrad nu e relevant pentru un topos (nu va duce la un topos literar, ci e un decor stereotip, ce apare si テョn alte romane artificiale), iar personajele sale nu au o relevanta fiintiala si existentiala. Acest oras nu e o realitate preschimbata テョn "fantasma" (si asez cuvテ「ntul テョntre ghilimele, deoarece el are un sens aparte pentru mine, sens la care voi face mai tテ「rziu referire). La Cテゥline, topos, ontos, relatia lor si lume interpusa se preschimba テョntr-o "fantasma", care e realul umanizat, umanizat テョn sensul ca este o viziune despre lume si aceasta viziune devine literatura. Spinrad nu are o viziune despre lume, ci doar o viziune despre cum trebuie sa arate cartea vandabila, despre stereotipiile ce au priza la un public larg de carte, despre laturile ce trebuie exagerate, ca de pilda sentimentele, spre a da lectorului neavizat impresia de viata. Contextul nu permite si o discutie asupra certelor calitati artistice ale cartii lui Norman Spinrad. Cum, cel putin deocamdata, o generalizare a diferentei dintre un roman artificial si un roman realizat nu ne este テョnca la テョndemテ「na (poate parcurgerea unui vast material romanesc comparat sa o faca mai tテ「rziu posibila), sa remarcam faptul ca relatia テョntre loc si om exprima ceva fundamental: constiinta umana. テ始 romanele artificiale topos-ul (fiind doar presupus), ontos-ul (fiind nesemnificativ) si relatia dintre ele, constiinta personajului, a naratorului, lipsesc. Astfel si cartea se naste fara constiinta de sine. O constiinta de sine a cartii? Desigur. Florin Slapac, cテ「nd a fost テョntrebat cum vede cartea ideala a raspuns: "cu o divina constiinta de sine". |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy