Cine nu se teme sau cui nu-i este frică? Sunt mulți acei ce spun că lor nu le este frică de nimic, ei nu se tem.

Așa o fi oare? Cum reacționezi atunci când mama ta este lovită de cineva, din ce cauză reacționezi? Doar din spirit de aventură? Doar curajul te face să intervi când cel ce lovește îți este triplu ca ani, înălțime, greutate sau forță? Adevărat este și faptul că cel ce lovește nu este om ci brută, doar un animal îl lovește pe cel mai slab, pe cel mai mic. Oare ce te poate face să intevi? Oare nu frica, care atunci transformată în milă ți-a dat curajul s-o aperi pe mama ta? Groaznice clipe ce vrei să le uiți, momente pe care niciodată nu ai vrea să le retrăiești. Momente de
groază. De aceea nu mă poate convinge nimeni că nu teama, acea teamă transformată apoi în rușine, nu o face pe mamă să ascundă incestul soțului vitreg, când cea agresată a fost chiar fetița sa. Aceeași frică care de data aceasta e acea teamă de ziua de mîine, de acea zi care va fi, îi dă curajul aceleiași mame să strige întregii lumi adevărul, oricât de dureros sau murdar acesta va fi.

Ce om este acela ce face incestul? Părerea mea și al meu crez e că a fost bestie care avea doar chipul uman, iar în rest nimic. Cu toate acestea, frica transformată în alte stări de spirit l-a făcut pe acesta să își apere locul bine meritat.

Cine te îndeamnă să îți iei pușca și să tragi în cel ce îți intră în casă să fure, de nu acea senzație, acea stare pe care ți-o dă frica? Sau cine te învață să te interpui între mașina cu un șofer bezmetic cînd ai copilul de mână, dacă nu ea?

Ea, am ajuns să o numesc ca pe o persoană, deoarece trăiește, e vie în fiecare din noi. Fie că-ți aperi mama, copilul sau avutul, frica îți dă putere și starea de spirit, acea nebunie ce nu o poți avea în fiece zi, ea, frica, te ajută să învingi.

Nu spun că din cauza fricii este normal să ucizi, dar nici nu cred în acei oameni ce spun că lor nu le e frică niciodată, că lor nu li se pot întâmpla asemenea lucruri niciodată. Nu cred că frica ucide ci doar adevărul cel sumbru și negru ce-l face pe om să trăiască în frică, să se obisnuiască cu ea.

Cum poți scăpa de frică? Nicicum, ea este ancestrală. Trăiește și se naște deodată cu noi, mai mult crește în fiecare zi, tot cu noi deodată. Nu poți nimic să faci, doar poți să o controlezi. Ne supunem fricii cu toate că nu o spunem, cât stres ne crează ziua de mâine din cauza ei. Mult și multă durere...
Sărac sau bogat, mic sau mare, ne naștem și apoi murim. Dar avem și frica ce se naște și moare deodată cu fiecare din noi. Nu spun că nu trebuie să ne învingem teama și nu zic că trebuie să acționăm cum ne dictează clipa. Dar spun și îmi asum cele scrise adică: “frica păzește oile nu câinii și tot ea ne face să năzuim la ceva mai bun.

Nu credeți că multe invenții s-au făcut din frică sau pentru a ne apăra de ea, pentru a o opri sau pentru a o diminua. Deci nu uitați, mai suntem și oameni și uneori este bună și frica.

Uneori frica crează, ea aduce cu ea alte și alte sentimente, stări de spirit, iubiri, adevărat iubiri neînțelese, dar totuși iubiri.