Foarte rar cineva chiar respectă. Foarte rar cineva chiar este respectat.

Dintre nevoile oamenilor cea mai nuanțată pare a fi cea a respectului. Conținutul acestei situări relative și reciproce este la urma urmelor rezultatul unei aprecieri, fie ea dată sau primită. Aprecierea în întregul ei este o măsurare, o evaluare și nu a este o categorisire exclusiv pozitivă.

Cea mai simplă formă de respect este cea a relației naturale dintre două persoane care au doar singura calitate de a fi oameni. Este un respect de bază, la fel unui tratat de neagresiune. Acest respect primar poate fi atașat spre o formă morală de amabilitate, prin câteva schițe simple de gestică sau forme de adresare verbală și prin folosirea privirii.

Privirea reciprocă este obligatorie. Ea este mai mult o verificare a neagresiunii și mai puțin o formă de respect. Privirea reciprocă este o moștenire transmisă prin substratul de evaluare sexuală intuitivă.

Respectul chelnerilor este cea mai hidoasă formă de respect, de aceea este și parafrazat aici. Este în fapt respectul gol, adică respectul meserie. A se raporta cineva la respectul acestora este ca și cum o piesă de pe banda rulantă, din miile de piese identice, ar pretinde o deosebire.

Evident că respectul chelnerilor este necesar și obligatoriu dar numai în limitele în care farfuria și paharul și tacâmurile așezate pe masă sunt necesare și obligatoriu curate și dezinfectate. Formulele de respect ale chelnerului, chiar cuvintele lui, sunt cuprinse în tabelul din manualul de instruire.

Ludwig Wittgenstein remarca în limbajul modern apariția unei mari clase de interjecții, le fel celor primare, acelea sustrase din folosirea gratuită a cuvintelor de apreciere. Chelnerul, și nu numai, ci întregul grupaj social în care se adoptă respectul gol, cel al chelnerului, nu face decât să scoată niște exclamații simple sau niște gesturi prin cuvinte acceptate între oameni. Între cuvântul ,, încântător ,, și cuvântul ,,ah!,, nu este nici o diferență. Cuvântul ,,ah,,, o interjecție, nu mai poate fi folosit pentru că ar părea o imbecilitate. Este preferat cuvântul ,,încântător!,, folosit însă cu nonsens în relația cu o persoană necunoscută.

Respectul chelnerului este o marfă și se alătură celorlalte mărfuri. (scaun, masă, muzică, mâncare, băutură, etc) El este o mașină care aduce, duce și converseză la nevoie. Nu se poate confunda calitatea acestor mașini cu cea reală, a unor ființe umane, cele ce devin după încetarea serviciului.

Salutul cu ,,Bună ziua,, cel de pe stradă, are și el calitatea unei mărfi de schimb. În formă simplă, fără nuanțe, este echitabil și reciproc. ,,Bună ziua vă doresc,, este deja excesul pozitiv, iar ,,Bună,, simplu, este un regres negativ, mai ales ca răspuns la ,,Bună ziua,,.

În realitate cea mai mare parte a respectului manifestat între oameni este de forma respectului chelnerilor, ca si cel pentru autorități, pentru educatori, pentru structurile ierarhice, (șefi) de deasupra indivizilor. Mai degrabă respectul este manifest doar pentru a înlătura posibilitatea interpretării unei agresiuni, chiar și în cazul natural, cel al unei nepăsătoare ignorări. Frica, teama, nevoia, interesele, sunt izvoarele generale ale poziției sociale de respect. Acesta este respectul chelnerului, în forma sa nerăsplătită, constrânsă. Plăcerea de a fi respectat după formele de mai sus este doar o confirmare a unei posesiuni, a unei puteri, a unei poziții, care nu este de neglijat dar nu este altceva decât o poziție.

Totuși care este relația de respect real, cel care poate acoperi cerințele dicționarului explicativ: ,,Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau prețuire deosebită față de cineva sau ceva.,, Cât din respectul dintre membrii unei familii, dintre prieteni sau colegi este cu ,,prețuire,, adică teoretic, vorba DEX-lui și cât este altfel.

(Respectul sincer ar părea ca se poate stabili mai ușor între oamenii care nu se cunosc decât prin intermediul unor realizări ale lor. Asta pentru ceva strict.)

Respectul este o armă cu două tăișuri, cel al confirmări dar și cel al negării acelei prețuiri. Din acestă cauză înainte de a vorbi despre respectul teoretic, adică cel frumos, neaparținând chelnerilor, indiferent despre ce relație socială este vorba, este necesar a delimita orice dependență între persoanele respective.

Orice relație socială, aducătoare a unei posibile determinări, oricât de mici, înseamnă o rediscuție asupra respectului.