Datorită multelor și deselor dumneavoastră scrisori legate de sacrificarea adecvată a porcilor, mă văd nevoită să-mi las rând la coadă la cozonaci, ca să vă răspund. Redau mai jos scrisoarea D –lui Anton din comuna Sastisiți, scrisoare pe care o consider reprezentativă pentru marile dileme care au cuprins populația rurală:

“Stimată duduie redacție,

Cu respect vă rog să ne lămuriți într-o problemă de viață, dar mai ales de moarte. După normele de sacrificare a animalelor, adoptate și de noi, pentru o armonizare legislativă cu normele UE, trebuie să tăiem porcul doar după ce-l adormim, sau cum se zice la dumneavoastră, să-l euthanasiem după ce îl anesteziază careva, careva fiind medicul veterinar sau asistentul, felcerul, agentul... Și ce zic eu să-l tăiem, că trebuie împușcat și nici să-i punem sîrma în gură cică n-avem voie. Acum, noi înțelegem și sîntem în total consens de aprobare cu aceste directive, dar ce ne facem dacă nu avem mijloacele, procedeele și resursele necesare acestui eveniment de peripeție care e tradițională pe meleagurile noastre? Am putea, adică am avea voie să-l gîdilăm pînă îl aducem în starea de nesimțire, extaz și catarsis și după aia să-i luăm gîtul? Dar să-l pîrlim pe paie sau cu arzătorul de la butelie? Nu ne amendează careva? Că noi sîntem crescuți cu frica și în spiritul legii și n-am vrea să cădem în păcat doamne ferește? Și nici copiii nu se mai bucură săracii, că de un an tot așteaptă să-i mănînce urechile și să stea călare pe el. Sau să-l chemăm pe domnu Sandu, care e vînător și are pușcă, îi trage una cu brenecu în cap de-l liniștește mintenaș? Deși ar fi păcat că îi piere creierii și eu tot ascut de o lună la cichie. Cum să procedăm?”

Stimate Domnule Anton,

Porcu’ este prietenul omului încă din cele mai vechi timpuri. Porcu’ îi este folositor omului prin multe lucruri: carne, șorici, cârnați, țuică fiartă, barometru. Că nu degeaba concetățenii noștrii mai pun o pătură în geam când văd porcul umblând cu paiul în gură, ci pentru ca nu au bani de geam.
Normele UE sunt umane, chit că se aplică porcilor, așa cum se întâmplă cu tot ce importăm (mai puțin bolile lumești). Eu m-am gândit și cred că vă pot face câteva sugestii cu privire la modul de sacrificare:

În primul rând trebuie să încercați metoda amețirii prin artă. Îi arătați câteva picturi suprareliste (Chagall dă niște rezultate formidabile după ultimele sondaje) și când începe să dea ochii peste cap, pac!, îi puneți batista cu eter la nas. Porcu’ devine nesimțitor și puteți să-l electrocutați cu reșoul.

O altă metodă este să-l invitați la un pahar de palincă (sau palinka, în funcție de areal și climă) dar să-i strecurați și niște distonocalm în băutură. Asta îl pune la pământ în nici o oră, numai să nu fie rudă cu alde Fruntelată, că atunci se mărește cheltuiala la un tub întreg de distonocalm ceea ce afectează culoarea bășicii, dar copiii se dau în vânt după bășici multicolore, se simt ca la plajă.

Puteți să faceți cascadorii prin curte cu automobilul personal și, ca din întâmplare, să loviți patrupedul. Aveți grijă la găini! Perfidele astea se pot arunca în fața mașinii fără motiv, de ajungeți să mâncați găină la tavă până de Paști. Dar poate preferați piftia de înaripată.

Vedeți dumneavoastră, idea e că porcu’ trebuie să fie nesimțitor când îl sacrificați, ca…Dar eu nu mă ocup de politică.

După ce l-ați nesimțizat, puteți să-l pârliți fără grijă, cam cum v-a pârlit pe dumneavoastră agentul de circulație când ați trecut pe roșu.
Îi faceți electroșocuri cu orice sârmă de înaltă tensiune care atârnă pe stâlpi, cu grijă să nu-l ardeți și să ajungeți să vă uitați cu jind la găini că, vorba aia, creștini suntem și așa o să rămânem, iar de Crăciun mâncăm porc! Amin!

P.S. Domnu’ Anton, când ne mai scrieți, vă rugăm să vă adresați politicos și să nu mai folosiți cuvinte urâte, cum ar fi “eutanasia”.

19.12.2002

Notă: Mulțumesc lui Liviu Nanu – Anton pentru doamne – care, prin comentariul făcut azi la prima Poștă a redacției, m-a îndemnat să-i răspund în felul ăsta. Îi mulțumesc din nou, pe cale scrisă, pentru permisiunea de a-i folosi comentariul.
Mulțumesc, Liviule!