Astept vara. Parca o simt obosita ca de fiecare data. Mirosul caldurii este destul de apasator, simt doar o adiere calda care imi deranjeaza suvitele de par. Sunt intr-un parc cu tine... suntem decat noi. Asfaltul se topeste usor, adancindu-ne, vrand sa ne inghita. Mi-e atat de cald, pielea imi este uscata. Esti singurul care ma racoreste pe vremea asta chiar daca si tu esti cald. A picat o frunza. Ciudat. E vara... si ea se scufunda in asfalt. Noi inca ramanem la suprafata. Te uiti in ochii mei si te uiti atat de adanc incat iti vezi imaginea intoarsa pe cristalinul mei. Sunt limpezi... Ma atingi usor pe obraz. Arde. Dar nu mai simt nimic. Ne ascundem dupa umbra frunzelor unui stejar. E placut aici cu tine. Dar trebuie sa pleci... Vine intunericul, am ramas in parc. In capul meu ti-am pastrat iamginea, o holograma impachetata ca sa incapa in creierul mic. Ti-am pastrat zambetul, el e singurul care nu l-am schimbat. Sunt stele... E senin. Ma afund cat mai mult si pivesc cerul. Il imbratisez, iar stele se tin strans de patura neagra. Nu le fac rau,vreau doar sa ma primeasca langa ele cand n-oi mai fi. Mai e mult? Mai exist? E racoare, dar acelasi miros greu de caldura. Zambesc...