Pentru a mă obișnui cu moartea,
noapte de noapte, pe ascuns,
fac imense provizii de întuneric.
Apoi adorm liniștit, așteptînd-o
cu mîinile împreunate
pe piept.

Ca să-mi prelungești agonia,
tu îmi arăți un mormînt gol,
dar îmi ascunzi chipul morții
și numele celui ales
de ea.

Terminînd cu pămîntul, cîrtițele
afînează acum cerul, pregătindu-l
pentru însămînțările
de primăvară.