Ar trebui să scrii total. Respirația sufletului tău să plutească liber prin spațiile dintre cuvinte, să te dizolvi complet în dialoguri, imagini sau idei. Total, nu cuprinzător, a încerca să "cuprinzi" e un scop, și scopurile sunt parșive. Dacă scrii cu un scop anume ai ratat. In cel mai bun caz, printr-un joc al hazardului, vei atinge un alt scop, al unui alt eu care s-a strecurat pe-acolo. Nu mă crezi? Citește-ți câteva texte mai din urmă, detașat, relaxat. Cât din tine e acolo? Ce-ai greșit? A scrie total nu înseamnă a te înghesui cu toate ale tale în niște idei din ce în ce mai stufoase. A scrie total înseamnă a te apropia de instrumentul de scris așa cum ai intra în templu, așa cum ți-ai așeza inima în fața lui Dumnezeu însuși. Cititorul dispare, chiar și tu dispari, Existența se scrie pe ea însăși. Personajele tale vor căpăta viață, în pagină se va așterne o lume creată, vie și nu una oglindită.

Nu scrie biografic. Mulți spun că autentic este numai realul. Aceștia sunt de fapt cei mai mari dușmani ai realului. Ei sunt prizonierii unui real în versiune proprie, un real acaparator și chiar agresiv, de fapt cea mai periculoasă iluzie. Observă-ți detașat (dar nu leneș) gândurile, lasă-ți dorințele să curgă, universul tău interior este cea mai autentică și mai prețioasă materie primă. Dacă alegi să ne povestești ce ți s-a-ntâmplat ieri, chiar dacă ieri te-ai întâlnit cu Dumnezeu, cu un extraterestru sau cu președintele, dacă vei povesti cu exactitate, cu precizie, vei reuși să plictisești pe toată lumea. Un om care scrie din interior nu are nevoie de istorii șocante. Magia lui te cuprinde indiferent de ce-ți povestește. Pari a fi uitat un amănunt esențial, noi, cititorii, suntem oameni. Vrem să vedem lucrurile din interiorul tău sau din interiorul personajelor tale, nu vrem istorii sau tratate filozofice, avem nevoie de ochi de împrumut, de inimă de împrumut ca să putem trăi în scrierea ta. Altfel mergem la film, la tv sau în parc. Exactitatea, nu-ți va folosi la nimic, ea nu este decât frica de a nu te contrazice. Ce dezastru ar fi pentru tine să se vadă că ești inconsecvent, că nu ai caracter. Ce e acela caracter? Nu facem afaceri aici, nu mă interesează caracterul tău, eu vreau să te simt, vreau să mă pot refugia în tine. Ai observat, oamenii care nu se contrazic pe ei înșisi niciodată sunt foarte rigizi, sunt lipsiți de viață. Unicul lor scop este imaginea proprie. Nici n-ar fi în stare să scrie altceva decât biografii, istorii sau filozofie. De-aia cărțile lor zac în biblioteci sub straturi de praf și ajung un fel de doctorie amară pentru cei cu prea multe sau prea puține dureri de cap. Dragul meu Kant, ar fi fost lumea mai bună sau mai rea fără tine? Poate un pic mai haotică, de acord, dar cu siguranță mai incitantă.

Inainte de a te apuca de scris, închide toate cărțile. Dă-le foc, aruncă-le pe geam. Nu veni cu citate, nu prelucra idei, nu sugera nimic din ce s-a mai scris înaintea ta. Dacă te vei referi la ceva ce-am citit deja, voi prefera originalul. Dacă nu, e mai rau, atunci chiar scrii degeaba. Autori celebri sau obscuri, filozofi, romancieri sau mistici, lasă-i pe toți deoparte. Þi s-a spus: "Despre toate s-a scris deja"... Nu! Numai acest lucru s-a spus. De prea multe ori. Dacă vei încerca cu disperare să ocolești ideile "folosite" ești pierdut. Cu siguranță că nu vei reuși. E o capcană, uite, nu cred că se află în viața ta, interioară sau de alt fel, măcar un minut care să fie identic cu al altui om care a trăit vreodată. Doar dacă nu cumva ești vreun mesia. Ca să fii original nu trebuie să ocolești nimic, e suficient să ajungi la tine însuți. Mai precis invers, să-l lași pe "tine" să iasă afară, să-i dai voie să respire, fă-ni-l cadou. Și fii sigur că atunci îl vom primi.