cândva
pământul era mai larg la dus-întors
zilele petrecute singur nășteau clipe-n oglindă
și toate păsările-mi râvneau cuibul
nemăturat

cândva
soarele mă dezmierda în prelungi săruturi
amânându-și echinoxurile-n firească rătăcire
printre copacii surprinși
în verdele adolescenței ademenitoare

cândva
distanța dintre noi era atât de acoperită
de adezivii ecologici ai tinereții
încât toate fotografiile păreau
trucate-n dorință

cândva
aniversările-mi erau prietenii

acum
singurătăți