aseară a fost furtună
valurile sparte de stânci imaginare
retrase sunt în larg
era noapte si marea mugea
defapt nu mugea dar m-am hotărât sa folosesc o figură de stil
ochii ei straluceau
o pipăiam pe întuneric
cortul se zgâlțâia izbit de vânt
mi-a venit sa râd
poate se rastoarnă și noi doi ne vom pierde printre falduri
în noapte
în vant
e o furtună de nisip
afară se șterg urmele de oameni
deodată plaja e ca înainte
a început să plouă - nu cred ca o sa reziste cortul
ea e fierbinte
am stat amandoi la soare
astăzi
da
a fost teribil de cald astazi
poate că din cauza asta e vreme de furtună
dar are degetele reci
imi șoptește ceva la ureche dar nu aud
e vântul
e cortul zgâlțâit de voci de zmei
se ceartă toți
ce mi-a șoptit?
mi-a zis că mă iubește ?
de ce n-a zis mai tare?
e rușinoasă, poate!
poate că m-a întrebat dacă mi-au mai rămas prezervative
de ce să mă întrebe asta?
e prima noastă noapte împreună
ieri nu știam dacă există
ieri există?
a existat ...
de ce să mă întrebe asta?
am șoptit și eu,
te iubesc
deși nu,
nu credeam asta
și mai presus de toate eram sigur că nu mă aude
am început să cotrobăi, să îmi găsesc prezervativul
oare mai am?
nu găsesc nimic
mă întreabă (tare)
ce-ai spus ?
zic...
când ?
nu-mi răspunde
cred că e goală
cred că s-a debrăcat pe întuneric
nu îmi găsesc prezervativele
aprind bricheta
nu e goală
mă uit la ea ca prostu'
tac
probabil că e rușinoasă
găsesc prezervativul
îl pun în gură
mă dezbrac
pe-aici ți-e drumul
o dezbrac
cortul se zgâlțâie
plouă
marea mugește
cred că afară nu sunt stele
dormim îmbrățișați
afară e furtună
oare cum o cheamă?
...
e dimineață
cerul e senin albastru clar
oare cum o cheamă?
ne spălăm pe dinți cu aceeași periuță
ne clătim cu apă minerală de ieri
stătută
plecăm să ne plimbăm
trebuie să fie plin de scoici, îmi spune
bine, să ne plimbăm
ce altceva să fac?
e dimineață
cerul e senin albastru clar
i-am aflat porecla
dar nu îmi place
adevărat
e plin de scoici și sub nisip sunt alge
picioarele îmi intră ântr-o clisă caldă
marea e moale
nu se văd oameni
își dă jos tricoul
poftim! ce atitudine!
vrea să se bronzeze
mie mi se pare că bate vântul cam tare
îl păstrez
zdrobesc o scoică cu sandala
mă gândesc că rimează cu mandala
era frumoasă scoica aia
încuvințez și mă îndepărtez un pic de ea
mă prefac că caut alta
găsesc o scoică mare, zgrunțuroasă
se uită la ea, cred și eu că-i place
ține-le la tine, eu nu am unde să le pun
are dreptate
ne întoarcem
am buzunarele pline de scoici
sunt mari și zgrunțuroase
ea e tot semi-goală
eu sunt tot semi-zeu, mă gândesc
vântul bate tare
nu mai e dimineață
pe cer au apărut copii de nori
marea e moale
pescărușii țipă
sânii ei sunt bătuți de vânt
ce idee
îi spun:
sânii tăi sunt bătuți de vânt!
râde
ce bine...
am tăcut aproape tot timpul
încep să-i povestesc la ce m-am gândit aseară
când mă uitam la ea ca prostu'
cu o brichetă aprinsă în mâna stângă
la mitul peșterii
da
de platon
râde
are un râs zglobiu
îmi place
defapt mint cu nerușinare
vroiam să văd dacă e goală
mai zic o dată:
sânii tăi bătuți sunt de vânt, semizeițo
râde din nou
sunt zeiță!
ce semne bune!
hai să mâncăm ceva.
ne încălțăm
a început pietrișul
am început să transpir
nu mai bate vântul
aș fi făcut o baie înainte
e 14:14
nu-mi place să ma-mbăiez după mâncare
mergem să mâncăm
oftez
ce-i? mă întreabă
nimic, îngaim
(hm .. nu e momentul să fac pe deprimatul)
îi povestesc ceva amuzant și râd prietenos
ea tace
nici măcar un zâmbet
la naiba ...
ajungem la terasă
comandăm, mi-e sete, îmi iau o apă mică
o dau pe gât dintr-o suflare
realizez târziu
o întreb natural, deși cu sticla goală în mănă...
ție nu ți-e sete? de ce nu-ți iei o apă? (ce idiot)
își ia o bere
îmi iau și eu o bere
(berea se înghite greu după apă)
fumăm
parcă mă simt mai bine
îi povestesc victorii
mă ascultă
încerc să o impresionez
mă dau mare
mă laud
vine ciorba
eu de legume, ea de vacă
credeam că ești vegetariană ...
ah nu ... îmi place carnea ... și duce lingura la buze ...
zâmbește semnificativ
se arde
se încruntă
și-a trântit și lingura în farfurie
te-ai ars? te doare?
dă din cap în semn că nu, dar rămâne încruntată
își mușcă buzele
eu mă prefac că nu observ și că o cred că nu o doare
suflu în ciorbă, de multe ori, ostentativ
dar nu exagerez
o sorb și zic:
mmm ! e bună !
începe și ea să mănânce
e resemnată; râd pe sub mustăți
(ce rău îmi pare că nu am mustăți)
vine felul doi
eu salata și ea pește
are probleme mari cu oasele de pește
eu ronțăi salata cu nesaț
îi fac poftă
vrea și ea salată
îi pun în farfurie
se plânge ... offf ... ce mult mi-ai pus
hm ... chiar că i-am pus prea mult
am exagerat (ce idiot)
ronțăie și ea salată
e mai bună ca peștele, zic
încuvințează și ronțăie de zor
nu poate vorbi, e cu gura plină
am terminat
ea mai are de ronțăit
dar se oprește ... uff ... m-am săturat
mai are salată în farfurie
aș mânca-o (dar mă abțin)
beau din bere
nu merge bine după salată
a început să-mi povestească despre concertele la care-a fost
în vara aceasta minunată
eu am lucrat
sunt în concediu
e rockeritză, poate
foarte bine, eu nu pot
mă prefac interesat, dar nu o ascult
mă uit aiurea
văd o cioară
și mai apare una
trei ciori se plimbă
trei ciori? de unde atâtea ciori la mare?
o întrerup
o întreb:
cine ar câștiga, dacă s-ar bate ciorile cu pescărușii
de-ar fi cerurile negre, de hoarde întregi, întunecate
și de cealaltă parte, dinspre mare
să vină stoluri mari de țipete
de pescăruși
să fie-o luptă în cer
pe viață și pe moarte
da
să fie moarte!
îmi spune
ar învinge ciorile
și pescărușii ar cădea sfărâmați pe plajă
printre noi
suntem turiști, îi dau dreptate
continuă:
pescărușii ar fugi spre mare
și hoardele de ciori ar zbura după ei
lacome, așa cum sunt ele, întunecate
și obosite
vor cădea în mare
iar pescărușii vor pluti
printre leșuri
de pe pământ venite îndoliate
completez:
și o să vină peștii să muște din cadavre
iar pescărușii vor mânca peștii
vor prinde puteri și se vor întoarce
vor învinge
îmi zâmbește. are ochi albaștri
mă ridic peste masă și o sărut
mergem la cort
ne dezbrăcăm și facem plajă
e amiază
picotim
tot nu știu cum o cheamă
facem și baie
ne stropim
ce bine ar fi daca am avea o minge
se duce la un cort vecin și cere o minge
se întoarce cu ea și ne jucăm în apă
ne stropim, mingea e roz
ce râs zglobiu are
oare cum o cheamă?
picotim
facem plajă
mă duc după apă
mă întorc
ea face plajă
e goală
mă dezbrac . am o erecție
la naiba
mă întorc pe burtă și mă gândesc la formule matematice
nu dispare
mă jenez
dacă o să vrea să intrăm din nou în apă?
sânii tăi bătuți sunt de vânt, zeițo!
mă prefac că dorm și adorm
visez pescăruși țipători și ciori croncănitoare
un zmeu aruncă buzduganul în nouă porți de fier
mugește marea
tălăzuită
e roșie ca sângele
simt miros de sânge și scoici prea putrezite
o văd pe ea cum sapă o groapă în nisip
e semigoală și sânii ei bătuți de vânt
mă duc lângă ea, mă uit în groapă
nu este soare
nu știu de unde e lumina
în groapă sunt eu, stau cu ochii închiși
am nasul plin de nisip
ea mă dezgroapă
o întreb ceva
ea cântă
sapă, sapă, sapă, sapă
până dai de stele-n apă
mă gândesc să o ajut să mă dezgroape
dar mă trezesc
nu mai am erecție
e aproape seară
e răcoare
mă îmbrac
ea e îmbrăcată
mă dezbrac din nou și mai fac o baie
ea stă pe mal și nu știu ce face pe acolo
înot
mă simt atât de bine
ies din apă
au apărut iar norii
unchi de nori
mătuși de nori
sunt mari și vântul bate tare
iarăși furtună
dârdâi
îmi întinde un prosop dar îl refuz
mă stâpânesc și nu mai dârdâi
mă scutur ca un viking și mârăi bărbătește
privesc marea ca un lup de mare
sunt un pirat! închid un ochi
privesc aspru în zare
zic:
mii de tunete și fulgere !
e amuzată, îmi zâmbește
iar îmi întinde prosopul
zâmbesc, îl iau, mă șterg pe cap
mă bag în cort
o trag și pe ea înăuntru
o sărut
iar am erecție
o sărut
ne sărutăm
e caldă
atât de caldă
am o erecție uriașă
îmi respinge ușor capul
mă mângâie pe păr
are ochi albaștri
o sărut
iar mă respinge
iar mă mângâie
ce mama dracu ???
iar o sărut
iar mă respinge
vrea să se joace?
miorlăi ca un motan și o împing încet pe spate
sunt deasupra ei și o privesc în ochi hipnotic
sunt albaștri
mă întreabă:
cum mă cheamă?
oare cum o cheamă?
îi spun porecla ...
nu mai sunt hipnotic
ma privește
cred că e hipnotică
tac
ce să zic?
iar mă întreabă
mă împinge delicat și iese afară
mă îmbrac
sunt consternat
nu mai am erecție
oare a plecat?
oare cum o cheamă?
ies afară din cort
mă așteaptă
nu zice nimic
nu pare supărată
mergem spre o terasă
povestim aiurea
mă opresc brusc și o întreb
da' chiar! cum te cheamă?
se oprește
se întoarce
mă ia de mână,
vii?
mergem pe terasă
ea mă așteaptă
eu mă duc după bere
stau la coadă
mă uit la oameni
trag cu urechea
nu las bacșiș - nu am atâția bani
iau berile și mă întorc
nu e
unde e ?
s-a mutat ?
s-a întâlnit cu cineva ?
să strig?
oare ce să strig?
oare cum o cheamă?
mă uit în dreapta
și în stânga
am berile în mână
beau din una
mă așez
iar mă ridic
mă uit ... mă plimb puțin
a dispărut
o aștept
termin o bere
ce să fac?
nu pot să o aștept
se încălzește berea ei
beau și berea ei
e a mea acum
mai îmi iau una
vin niște prieteni
ciocnim berile
mă întreabă ce fac
zic: bine!
bem bere
prietenii îmi dau să beau jinars dintr-o sticlă de plastic
e tare
mai beau
mai beau o bere
cu berea ei e a patra
și cu prima mea bere
a cincea
sau a șasea
iar beau din plastic
vine o piesă preferată
cântăm
eu cânt mai tare decât toți
am vocea prea puternică
de la o masă vecină se aud râsete
mai multe fete îmi trag cu ochiul deodată
sunt 7 fete
sau am băut eu șapte beri
sau invers
mă așez la masă și povestesc ceva de zeii antici
sunt beat dar am limbajul elevat
vin și prietenii mei toți la masă
ei sunt cu toții mai timizi
răcnesc și urlu
sunt viking !
ba nu ! războinic dac !
a opta bere
explic unei fete că 8 e infinitul
sau infernul
dar întors
hipnotizez în masă
am ochii albaștri dar mă bâlbâi
limbajul râmâne elevat
dar pleoapele devin cam grele
o melodie
prietenii mei încep să cânte
mie mi-e lene
las capul greu pe masă
văd nisipul
fac semne în nisip cu o sanda
scuip
acopăr scuipatul cu nisipul
înjur în gând sticla de plastic
afară vocile vin din altă lume
încerc să îmi ridic capul dar se învârte pământul
mă întreabă cineva ceva
nu știu cine nu știu ce
și răspund tare
se învârte pământul !
iar mă întreabă cineva ceva
și răspund tare !
nu știu ! Nu vreu ! Nu am ! Nu dau !
mă lasă în pace
oare câți bani am cheltuit?
cred că adorm
sunt zgâlțâit
mă trezesc
nu am dormit mult
plouă
bate vântul
mă ridic în picioare
mă clatin
fetele au plecat
nu mai e nimeni la masă
prietenul care m-a zgâlțâit mă întreabă:
poți?
da ... da ...
mă duc spre cort
plouă
bate vântul
nu e furtună
doar plouă
la mare plouă
mă descalț și merg prin apă
e bine
ajung la cort și mă trântesc
sunt picuri rari
se aud pe cort
nu plouă tare
ce noapte a fost
noaptea trecută.
adorm
visez urât
mă trezește
hai!
mi s-a părut ?
sau am visat
scot capul în afara cortului
ea stă în picioare
se uită spre mare
e crepuscul
ce frumoasă e
hai!
m-am încălțat
încă mă clatin
ce porcărie
de ce am băut ? (ce idiot)
ea tace
mă clatin și se observă
mă ia de mână
am palmele moi și transpirate
mă strâmb
mă dezbrac în mers
ce faci? ... ea mă întreabă
trebuie să fac o baie
nu este timp ... îmi spune ...haide ...
unde mergem ?
e crepuscul
e liniște
puțini pescăruși țipă
ceilalți dorm
e încă noapte ?
nu, e dimineață. e crepuscul
mergi tu pe mal, eu înot prin apă ...
îmi ține hainele
e cu sandalele mele în mână
în mâna stângă
înot
mă scufund
dau din mâini și din picioare
respir
respir
respir
ies din apă
mă îmbrac din mers
mergem
o iau de mâna
mâna mea e udă
a ei e caldă
acum s-a uscat
o strâng de mână
și mă strânge
îi arăt cu cealaltă mână
uite Luceafărul
e Venus
mergem
unde mergem?
la un pescar, îmi răspunde. Îl cunosc
am încredere
s-a mai luminat
dar tot crepuscul
strănut
am ajuns la barcă
pescarul are părul alb și creț
el e feciorul? o întreabă
zic: Bună dimineața !
el zice: Hai! Urcați!
ne urcăm în barcă
împinge barca
e puternic
sare în barcă
ne stropește
e crepuscul
pescărușii se iau după noi
vin copiii la pește zice
și zâmbește
îl întreb stingher
cu o voce involuntar mai groasă
să iau și eu o vâslă?
moșul zâmbește și zice pașnic
-Nu e nevoie ...
atât
altceva nu zice
ea se uită la pescăruși
pescărușii țipă
o întreb ceva în șoaptă ...
de ce șoptesc?
cred că mi-e rău
la urma urmei ... am băut aseară ... 0pt beri?
mă țin bine de barcă
îmi vine să vomit
vomit
la naiba
peste barcă
moșul nu zice nimic
ea nu zice nimic
pescărușii țipă
mă aplec
scufund mâna în apă
mă spăl pe față
abia se mai vede malul
nu mai e crepuscul
e lumină
dar o lumină roșiatică
soarele
nu mai văd malul
o întreb
-tu mai vezi malul?
nu răspunde
ce tăcere ...
vâslele cad ritmic în apă
unde mergem? dacă ne pierdem?
soarele răsare
apa e roșie
cum adică roșie ?
soarele e roșu
cerul e roșu
apa e roșie
îmi vine în minte o poezie
scrisă de mine mai demult ...
"tu știi cum e să simți în gură gust de sânge
și casa sentimentelor bune să își golească oaspeții pe drumuri
înghesuiți să stea afară
cu inima oprită"
am uitat-o
pe mare nu sunt drumuri
simt în gură gust de sânge
îmi bag discret un deget în gură
îl scot cu sânge
îmi bag mâna în apă
să mă curăț
o scot plină de sânge
încep să tremur
simt în nări miros de sânge
pescărușii țipă
ea tace
moșul vâslește
venele lui se umflă
are ochii negri
soarele a răsărit
e sus, pe cer
e roșu
ar fi trebuit să strălucească
marea e roșie
îmi bag din nou mâna în apă
e caldă
o iau de mână
ea e caldă
tac
ar fi trebuit să îmi fie frică
cred
o țin de mână
mă privește
îmi scutur mâna cea stângă
cea scufundată în mare
și mă șterg de haine
o miros
e sânge
moșul sare în sânge
zice:
mă duc să pescuiesc, copii!
tac
nu știu ce să zic
mă uit la ea
e liniștită
tace
mă uit lângă barcă
câțiva bulbuci
în rest, nimic
barca se oprește
e împinsă de valuri
totul e roșu
nu mai disting cerul de apă
pământul a amuțit de mult
nu vrei să știi cum mă cheamă?
mă întreabă...
mă ridic în picioare, în barcă
sunt talazuri
mă așez unde stătea moșul
vâslele se mișcă singure, împinse de valuri
le ridic în barcă
sângele picură pe lemn
se încheagă
nu zic nimic
o privesc
ba da... răspund ...
o să vezi, îmi zice ...
tăcem și ne privim
suntem amândoi atât de roșii
miroase tare a sânge
îmi vine iarăși să vomit
mă stăpânesc
îmi trece
marea se potolește
se face calmă
plutim încet
eu văd o insulă
e roz
e doar un punct?
nu
e o insulă
e albă
plutim spre ea
suntem în derivă?
barca se proptește între două stânci
nici nu am pus mâna pe vâsle
insula e albă
nu e roz
văd marmură
găsim statui și un templu mare
ne plimbăm
e foarte cald este dogoare
ne ținem de mâna
hainele mi le-am dat jos
le simțeam pătate
s-a dezbrăcat și ea
ne ținem de mână și intrăm în templu
e mai răcoare aici
lumina, roșiatică
sunt două statui de marmură albă
lângă altar
sub altar, o masă
tot albă, tot de piatră
statuile sunt goale
și noi suntem tot goi
ne întindem
semănăm
sau suntem noi, chiar noi
ne îmbrățișăm
și adormim
afară, lumea moare
și noi dormim
dormim
dormim
dor