Sunt clipe în care mi-as sacrifica un testicul doar ca sa ma pot bălăcii în noroiul porcilor.
Ha, ce chestie tipica unui visător, unui lipsit de speranță am putut scrie mai sus. Totuși nu am decis sa o elimin din textul asta de doi lei. Negativismul ma caracterizează în ultima perioada poate din cauza ca sunt, în sfârșit, eu însumi. E trist sa te temi de tine însuți. Nu, am greșit, e mai degrabă demn de mila, în zilele noastre. Putea recurge la o confesiune online, în loc sa scriu un text oarecum lipsit de sens și importanta.
Sunt constant urmărit de întrebarea vârstei a treia "Ce va rămâne în urma mea?". E oarecum anormal având în vedere faptul ca abia ma pot considera matur.
Trebuie sa lupt contra lucrurilor ce constant ma atrag într-o rebeliune comuna. Azi a te împotrivi, a fi rebel, este la fel de obișnuit ca și fumatul. M-am născut într-un timp greșit, pentru asta trebuie sa găsesc metoda de a nu ma năpusti în noroi cu viziuni de înălțare.
Mărețul nostru regat și măreața noastră civilizație sa ma ajute, căci eu nu ma mai pot ajuta singur.