țin minte locul
peste un gard doi pași și un zîmbet.
în negrul ce m-a cuprins
tu și acestea.
cîte o rază
o aripă ce-mi bate albă chipul tău
dar nu te cunosc pasăre din noapte.
lesne am pierdut lumea
renunțarea șoptește urechilor pace
pumnii strînși tremură.
întorc privirea spre lumina lăuntrică
gardul
zîmbetul doi pași o aripă
un chip.