Spovedania celor învinși

La cinci ani de la decesul criticului și istoricului literar Adrian Marino, Editura Polirom îi va publica volumul de memorii intitulat ‘Viața unui om singur’. Ce efect va avea cartea asupra lumii culturale românești? Vom vedea.
Deja, plaiul cu boi și limbricii marinarului se află cel puțin în doua dileme: una noua și una veche. Asteptăm în scris spovedania acestor bubaline cultivate, luînd exemplul bolșevicului Panait Istrati.
Aduc un omagiu distinsului cărturar pentru activitățile sale în cadrul Partidului Național Þărănesc și în susținerea Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma.

Scrisoare deschisă adresată IPS Andrei Andreicuț

21.03.2002, Blaj (Catholica) - Am primit la redacție următoarea scrisoare deschisă adresată Arhiepiscopului ortodox de Alba-Iulia. Scrisoarea poartă data de astăzi, iar semnatarii ei sunt indicați la sfâșitul textului.
Scrisoare deschisă adresată
Înalt Preasfinției Sale, Arhiepiscop Ortodox de Alba Iulia
Blaj, 21.03.2002
Înalt Preasfințite,
Ultimele comunicate de presă semnate de Înalt Presfinția Voastră sau de Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia dovedesc o necunoaștere a istoriei poporului român și exprimă o mentalitate încă tributară ideologiei comuniste printr-un acut spirit de intoleranță și prin metode care nu se dau în lături de la dezinformare și de la un limbaj ce frizează vulgaritatea. De fiecare dată după lectura textelor mai sus amintite, am crezut că este vorba despre o mare confuzie.
Refuzăm să credem că Înalt Preasfinția Voastră, în calitatea de Arhiereu și cetățean al acestei țări în mileniul al treilea, se poate coborî la atitudini total lipsite de spiritul lui Hristos. Văzând însă că aceste comunicate nu au fost infirmate de către Înalt Preasfinția Voastră, ci dimpotrivă au fost confirmate prin publicarea altora care merg pe aceiași linie anti-creștinească, am fost nevoiți să credem și să remarcăm faptul că forma și tonul asumat în discursul oficial de Înalt Preasfinția Voastră și de alți Ierarhi Ortodocși nu diferă în esență de haina comunistă pe care Biserica Ortodoxa Română și-a însușit-o în anii instaurării regimului comunist.
Caracterizarea înțelegerii și a colaborării dintre greco-catolici și ortodocși din perioada interbelică drept idilice denotă faptul că pentru un înalt ierarh ortodox lupta românilor de ambele confesiuni pentru emanciparea socială și politică a națiunii române constituie o realitate cel mult romantică. Trebuie să precizăm că alta a fost concepția clerului ortodox care, începând cu Supplex-ul și continuând cu momentul 1848, a știut să se înscrie în lupta pentru idealul național al românilor, ale cărei coordonate programatice au fost fixate de episcopul greco-catolic Inocențiu Micu Clain și promovate în principal de corifeii Școlii Ardelene. Înalt Preasfinția Voastră, nu de multă vreme ați afirmat că greco-catolicii luptă numai pentru privileghionuri. Afirmația Înalt Preasfinției Voastre are cel mult puterea sloganului care este eficient în manipularea neștiutorilor dar lipsit de eficacitate în fața intelectualilor autentici deoarece nu are temeiul realității. Biserica Română Unită cu Roma cere să aibă posibilitatea de a acorda asistența spirituală credincioșilor ei în propriile ei lăcașuri de cult, care au fost confiscate ilegal de regimul ateu. Cine caută privileghionuri? Greco-catolicii care sunt nevoiți să celebreze oficiile liturgice în aer liber indiferent de anotim și în spații improprii sau ortodocșii care în multe localități slujesc într-o duminică în biserica lor iar în cealaltă duminică în biserica greco-catolică, sau țin închise biserici greco-catolice tocmai pentru a împiedica folosința lor de către proprietarii de drept? Înalt Preasfințite, unde este dragostea creștinească? Nu vă este teamă că odată s-ar putea să vi se spună: “… flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat … Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești mai mici, nici Mie nu Mi-ați facut” (Mt. 25,42 – 43, 45).
Înalt Preasfințite, nu putem să înțelegem, de unde vine atâta patimă în tot ceea ce faceți împotriva Bisericii Române Unite cu Roma? Dincolo de rațiunile pur și simplu creștinești, vedem cel puțin două motive pentru care ar trebui să aveți o altă atitudine: proveniți dintr-o familie greco-catolică și ați fost apropiatul unor preoți greco-catolici în anii premergători intrării Înalt Preasfinției Voastre în clerul ortodox. De ce vă renegați faptic originea? Ce și cui încercați să demonstrați prin aceste acte de intoleranță religioasă, îndreptate împotriva acelora care astăzi trăiesc în credința părinților Înalt Preasfinției Voastre?
Înalt Preasfințite, vremurile s-au schimbat, nu mai trăim în epoca sloganelor și astfel de atitudini aduc mari deservicii atât României, care acum se străduiește să se integreze în structurile democratice europene, cât și Bisericii Ortodoxe Române care în felul acesta este pusă într-o lumina puțin creștinească și nedemocratică. De ce nu urmați exemplele pozitive din Biserica Ortodoxa Româna și continuați să-i persecutați pe aceia care după 1989 au avut tăria de a mărturisi credința părinților lor și a părinților Înalt Preasfinției Voastre? De ce oare nu urmați pilda Înalt Preasfinției Sale Corneanu, Mitropolitul Ortodox al Banatului, care a demonstrat multă înțelegere și iubire evanghelică restituind bisericile comunităților greco-catolice?
Cultivarea nedreptății este întodeauna generatoare de tensiuni care denatureaza relațiile inter-umane și contribuie la crearea unui climat de instabilitate. Nu credem că subminarea stabilității transilvane prin provocări și nerespectarea drepturilor greco-catolicilor slujește intereselor națiunii române. De aceea vă întrebăm Înalt Preasfințite, de ce nu doriți să fie liniște și bună înțelegere la noi acasă?

semnează: Doina Cornea, Monica Macovei, Nicolae Balotă, Nicolae Breban, Lidia Bote Marino, Adrian Marino, Ion Pop, Viorica Lascu, Adrian Popescu, Mircea Toma, Ioan Mureșan, Ioan Făgețan, Aurel Pantea, Ion Moldovan, Antoniu Poienaru, Pr. Cristian Barta

http://www.catholica.ro/2002/03/21/scrisoare-deschisa-adresata-ips-andrei-andreicut/