după multe încercări nereușite
am intrat în vorbă cu o femeie cu glezne subțiri
semn de noblețe la o iapă de rasă
hotărât să o impresionez și neștiind cum
mi-am amintit de poezie
dar nu-mi mai era capul decât la ceva mult mai practic
și atunci am găsit soluția
să fac o parafrazare
rețetă aproape brevetată

am scris-o pe hârtie albastră cu times new roman 14
în colțul din dreapta am pus un trandafir galben
am printat-o color la magazinul de peste drum
și am cumpărat un buchet de gladiole roșii să am succes garantat

cum ne-am întâlnit m-am pornit

"duh adus de vânt

acum vin de departe berzele
pete albe în cerul tăcut
au migrat în nord căutând
clime mai blânde să-și dureze cuiburi
când plouă acasă la ele
iată-le iar cu mine duhuri ale vântului
dincolo de veghea mâinilor de zei
ele călătoresc purtate de instinct înspre toate punctele cardinale
tot din voința zeilor eu stau în fața ta femeie pe-această stâncă
privindu-le cum vin și pleacă
de la răsăritul la apusul soarelui
cu duhul ce se ridică înăuntrul lor
se ridică și un lac roșu se bate și fiecare undă a lui este
o chemare vitală a instinctului
o dorință într-un milion de celule..."

m-am oprit din citit și am ridicat un pic circumspect
privirea spre ea

râdea

poemul ăsta l-a tradus tata
și cred că ești unicul lui cititor în afară de mine
te iubesc pentru asta deși urăsc gladiolele pentru că au aspect de mătură

după asta
ne-am iubit mult și frumos
deși era clar
poezia nu era a mea
eram patetic și puțin plagiator

dar asta nu a prea contat
pentru ea