agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-06 | [This text should be read in romana] |
"Cu zeii și cu moliile am cam aceleași relații" - este prima frază din cartea lui Octavian Paler "Calomnii mitologice". Cuprins de un acces brusc de greață, îndes imediat la loc volumul în bibliotecă. Ceea ce mă dezgustă la scriitorii contemporani consacrați este tocmai această pretinsă dezinvoltură în relația cu divinitatea, care în realitate nu este decât un soi de CINISM IMPOTENT, caracteristic Gloatei (adevăratul Zeu al scriitorului contemporan). Prin afirmația sa (pe care autorul pesemne o consideră fundamentală, de vreme ce a cocoțat-o în vârful grămăjoarei sale de mârâieli avortate) - este în asentimentul imediat și total al buruienii umane civilizate tipice de final de secol XX, început de secol XXI, vlăguită de orice formă de credință, avidă de orice prilej care i se oferă pentru a minimaliza, batjocori, subordona Ideea de Divinitate - singura ÎNCÃ în măsură să îi pună în pericol "dreptul" de a bălti în condiția sa de buruiană umană care refuză să devină om. Și vorba lui Noica: "Bălăcească-se în mlaștina vieții cel care nu vrea să fie om!".
Fără să vrea, poate dintr-o imprudență generată de Lehamitea la care spiritul său redutabil i-a fost constrâns pe timpul vieÈ›ii, Paler devine, tocmai prin această vorbă aruncată printre dinÈ›i, modelul tipic al scriitorului (detestabil) care, străduindu-se prea îndârjit să scoată de pe buze fluturi, nu reuÈ™eÈ™te decât să scuipe... molii! A citi "tot ce-È›i cade în mână" - "Citesc (devorez, etc) TOT ce-mi cade în mână" - nu există metodă de IMBECILIZARE mai eficientă... Un scriitor de "succes" nu are de ales decât să confirme (legitimeze) "principiile" speciei care l-a cumpărat. ÃŽn opinia mea un scriitor autentic ar trebui să aibă cu publicul exact tipul de relaÈ›ie pe care nefericitul pilot de la Le Mans* le-a avut cu spectatorii săi în 1955. El nu are dreptul de a deveni, aÈ™a cum tinde scriitorul contemporan de "succes", o limbă bine înfiptă în anusul infundibuliform al Opiniei Publice, acest anus niciodată bine spălat dar incontinuu parfumat È™i uns cu tot felul de licori È™i alifii artificiale... * La ediÈ›ia din 1955 a cursei de la Le Mans, chiar când se apropia de tribuna centrală, în toiul uralelor, un pilot abordează greÈ™it o depășire (probabil excitat de adoraÈ›ia publicului spectator) iar maÈ™ina sa, cu toÈ›i cei 170(?) km/h ai săi, descrie prin aer o curbă de o neobiÈ™nuită frumuseÈ›e, pentru a plonja , dezintegrată parÈ›ial, în mijlocul spectatorilor excitaÈ›i, continuându-È™i apoi, din inerÈ›ie, deplasarea, până când, frânată de masa de carne umană, se opreÈ™te fumegând în mijlocul tribunei...BilanÈ›: peste 100 de morÈ›i, foarte mulÈ›i decapitaÈ›i, copii et tout ça.... Toate astea desigur, după ce... "La 10 mai 1908, la cursele de cai de pe hipodromul Longchamps, trei rochii colante de muselină cu decolteu au provocat un adevărat scandal între spectatori. Au fost întâmpinate cu strigăte de mânie, disperare, bucurie..." (Arnold Helman, Calendar de bucătărie, Editura Flacăra, pagina din 21 aprilie 2010) (nu È™tiu cu ce să încep? cu balega din margarete...?) "El scoase un suspin al cărui abur se-nalță răspândind mireasma sângelui din inima sa" Nu mai era loc de reconciliere. ÃŽncepusem să recunosc în ochii ei zâmbetul răbdător al celor care aÈ™teaptă să înnebunesc. Am plecat. Bine am făcut. Dar oare am "plecat"? ÃŽn Dilema Veche, la rubrica "Cu ochii în 3,14", acest comentariu pe marginea afirmaÈ›iei lui Gigi Becali "Jur că la Steaua nu vor juca niciodată homosexuali": "O atitudine destul de rigidă pentru un fost cioban". ÃŽn copilăria mea, pe când ne uitam împreună la unele meciuri de fotbal, tata nu înÈ›elegea niciodată de ce echipa care a dat gol nu se retrage în apărare pentru tot restul meciului. Și chiar se enerva din cauza asta. SimÈ›eam că greÈ™eÈ™te, dar nu reuÈ™eam să-i dau nici un contra argument. Născut în religia lui "Rien ne va plus"... Nu pricep adoraÈ›ia generală (isterizată ca de obicei cu prilejul morÈ›ii) pentru actorul Gheorghe Dinică. ÃŽn toate rolurile, în toate apariÈ›iile, aceeaÈ™i grimasă, acelaÈ™i ton. I se citea permanent pe față efortul de a ascunde ceva urât... (proasta creÈ™tere?, lipsa de educaÈ›ie primordială?). O carismă fabricată... ÃŽn perioada 2009-2010 a apărut la BucureÈ™ti, la o editură cvasi-necunoscută, (Erc Press) o traducere uluitoare a celor "1001 de nopÈ›i", sub semnătura lui Haralambie Grămescu. ÃŽn faÈ›a unor asemenea traduceri te întrebi ce rost mai are să îți baÈ›i capul învățând limbi străine. Ce rost are să te întrebi cum sună în arabă asemenea fragmente: "... È™i peste capetele noastre, doisprezece palmieri, ca niÈ™te fete tinere, însoÈ›eau cu foÈ™netul palmilor lor cântecul adierilor de noapte..." sau "... Iar tu, în noaptea care-È™i cere vamă Nimic altceva n-ai să auzi mai mult Decât cum se deschide trandafirul Și inima-mi cu-adânci fiori bătând..." sau "... Nu-i nici un martor care să ne vadă Doar portocalii ce-È™i trimit prin vânt Miresmele care ca vinu-mbată Și ape doar ce, iată, curg râzând..." sau "... BraÈ›ul alb È™i-atât de dulce Al iubitei, braÈ›ul care Când îți reazemi pe el fruntea Puf de lebădă îți pare Cercetează-l È™i ia seama Căci te duce la pierzare..." sau "... Și am stat multă vreme pe gânduri, privind, fără s-o văd, apa râului; È™i toată viaÈ›a mea cea atâta de otova în dulceaÈ›a trecutului ei mi se prefiră pe dinaintea ochilor, în niÈ™te luntrii plutind una după alta È™i toate la fel, pe firul acelei ape..." sau "... Și atunci, numaidecât, săgeata cea ageră a dorinÈ›ei de desfătare cu ea lovi adânc inima mea. Și rămăsei dinaintea ei cu gura căscată, pe când copilul ce-mi fusese lăsat moÈ™tenire de la tatăl meu se însufleÈ›i amarnic È™i nu mai râvnea nimic alta decât să adulmece văzduhul vremilor... La priveliÈ™tea aceea copila cea lunară își încruntă sprânceana, îndemnată parcă de ruÈ™ine, în vreme ce privirea-i plină de vicleÈ™uguri își da îngăduinÈ›a... Și ea se repezi la mine împinsă parcă de un dor nebiruit È™i mă luă în braÈ›e È™i nu zăbovi a se zmuci, a zvâcni È™i a icni cu atâta foc încât atunci, pe loc È™i numaidecât, copilul cel nătărău se È™i strecură în leagănul său, fără È›ipete ori necaz, întocmai ca peÈ™tele într-un pârâu. Ori într-un iaz..." (Cu privire la arborele cu tălpi al bunului nostru Nicetas, de cercetat È™i apelativul cu care Latifa i se adresează prinÈ›ului rătăcit prin grădina ei în a nouăsutenoua (909) noapte: " - O, chiparos umblător din grădina frumuseÈ›ii, ce păcate de tinereÈ›ele tale!") Gândire LUETICà Omul este o ființă raÈ›ională. Pentru a se întoarce la Natură, acolo unde îi este locul firesc, el are nevoie de argumente - È™i nu de argumente abstracte, teoretice, demonstrative, filozofice, poetice etc - ci cât se poate de palpabile. Din acest punct de vedere apariÈ›ia bombei atomice în evoluÈ›ia umanității este un fapt cât se poate de firesc. Și util. "Când un È™oarece vede un liliac zburând, strigă fermecat: Iată un înger!" (Michel Tournier). Tot ce scria era mai frumos chiar decât profilul unui copil nordic... ÃŽntr-un film nocturn această replică: "ViaÈ›a e o curvă... È™i mai are È™i niÈ™te surori!" Nu se È™tie exact cum a murit Lautréamont, dar dacă s-a sinucis, aÈ™a cum se bănuieÈ™te, omul este de plâns. Să pleci de pe lumea asta cu imaginea unui Dumnezeu boÈ™orog, plin de "trufie tâmpă", invadat de ciumă bubonică È™i înfășurat în cearceafuri umede de spital - e un deznodământ până la urmă lamentabil... Și apoi, de ce numele ăsta, Lautréamont, îmi evocă mereu zborul în zig zag al unui liliac? AdepÈ›ii cultului lui Horus sorbeau apa pe care o lăsau să se scurgă pe monumentele inscripÈ›ionate cu imaginea È™i textele lui - pe post de medicament... "Dacă ziua orb e liliacul Ce-are vină soarele săracul?" (Saadi) Lautréamont, Pascal - rezumat: "Omul e biruitorul himerelor, armonia după care geme haosul... El nu e un vierme... El ajunge să înÈ›eleagă că e SORA îngerului. Nu e nimic de neînÈ›eles" ("Inima stă aiurită în faÈ›a acestor pagini pe care o fantoșă le mâzgăli. Această siluire o iluminează. Ea închide cartea. Ea varsă o lacrimă în memoria scriitorilor sălbatici") Saadi: "De Allah o mie de-nrudiÈ›i de-s înstrăinaÈ›i È™i rătăciÈ›i piară pentr-un singur ins străin ce-l cunoaÈ™te pe Allah deplin" "Cozile frumoasei lanÈ›uri sunt pentru ale minÈ›ii picioruÈ™e" (Cămilarii arabi obiÈ™nuiesc să cânte cămilelor pentru a le îndemna la drum. Cântecul are uneori un asemenea impact încât cămilele își pierd capul È™i aleargă în neÈ™tire prin deÈ™ert până mor) "Cineva-l boci pe-un muribund pân-a dat de-al lacrimilor fund Și, după o noapte, -n zori de zi Cel bolnav scăpă iar el muri" "Vorbele-mi vedeam că n-au răsunet È™i că focul predicii n-aprinde lemnul ud din inimile lor" "Fulger e Extazul vezi cum se-nfiripă ochii-È›i umple de lumini È™i piere în aceeaÈ™i clipă" ("... omule, tu, searbădul meu frate...") "Cine îți înÈ™iră în murmururi despre alÈ›ii sute de cusururi sigur fii că lipsurile-È›i toate iute-n faÈ›a altora le-o scoate" "Un bărbat adevărat ce-ascultă pe-nÈ›elepÈ›i cu minÈ›i de diamant niciodată nu dă piept, nu luptă cu dezlănÈ›uitul elefant" "ViaÈ›a aleargă-n veÈ™nicie, ca-n deÈ™ert uscatul vânt Bine, Rău È™i bucurie È™i mâhnire - trec pe rând Cred tiranii că ne-apasă cu opreliÈ™ti, fărdelegi: Pentru noi sunt trecătoare dar pe ei i-apasă-n veci" ("ÃŽncă mi-amintesc, È™i-acuÈ™ murmur stihuri de demult făr' de cusur ce mi le È™optea pe mal umil paznicul de elefanÈ›i la Nil") "La vizir È™i È™ah în poartă nu te arăta când proptele n-ai pe lume decât umbra ta" "Mâței de i-ar creÈ™te aripioare Neamul rândunicii ar dispare" VAUVENARGUES - un nume ca o cămașă cu zimÈ›i Scriitori care pentru contemporanii lor nu înseamnă nimic, dar care în noaptea singurătății lasă pe cer o dâră fosforescentă... ÃŽn Patristică, plictiseala este numită DEMONUL AMIEZII... "Crearea cărÈ›ii Mathnawi a întârziat o vreme. Nevoie e de timp ca sângele să se preschimbe în lapte. Până ce soarta-È›i nu renaÈ™te asemeni unui prunc, sângele nu devine lapte plăcut È™i dulce pentru minte" (Rûmi) Mihaela Rădulescu: "Momentan sunt indisponibilă emoÈ›ional" (despre profunzimile vulgarității) Dacă există o navă cosmică, tangibilă, accesibilă, care te poate purta oricând în călătoria printre È™i dincolo de stele pe care o visezi - aceea este chiar patul... Patul tău. O tu, care eÈ™ti atâta de frumoasă frumoasă, frumoasă, frumoasă, È™i ascunsă ca dorinÈ›a de taină a unei mame zdruncinată de primul fior sexual față de fiul ei adolescent È™i care se simte îndreptățită în dorinÈ›a ei subconÈ™tientă deci curată spunându-È™i: "E al meu eu l-am făcut" după ce ani de zile înainte È™i după moartea bunului său tovarăș de viață îi rămăsese credincioasă (deci stătută) acestuia È™i îți ofer È›ie, iubito, frumoaso, ascunso viaÈ›a mea pe această tavă pe care È›i-o întind cu mâinile amândouă deasupra capului plecat ca pe tava pe care un copil iubitor i-ar întinde în semn de suprem respect È™i adoraÈ›ie mamei sale maÈ›ele, bojocii, creierii, penisul È™optindu-i "Ia-le preaiubito, căci ale tale sunt, tu le-ai făcut" Devuelvo il ramo AtenÈ›ie: "Pe inimă cuÈ›itul gândirii îl ascut", nu înseamnă că inima lui Baudelaire împietrise... Adeseori citindu-l pe Nicetas, când îl simt adresându-mi-se, adeseori când îl văd, el stă ghemuit - sau poate ghebos - nu-mi dau prea bine seama - poate înghesuit într-o sticlă goală de lapte È™i are, pe faÈ›a complet albă, niÈ™te bube roÈ™ii, ca de vărsat de vânt... ... Nicetas, atunci când ne vorbeÈ™te, sau când ne citeÈ™te, sau când îl scriem, sau când ne scrie, sau când ne citeÈ™te, dar mai ales în rarele momente când toate acestea se întâmplă simultan, este, pentru ochiul setos, asemeni unui pahar cu lapte dezechilibrat de pe colÈ›ul mesei È™i întins, prelins pe covor, Ceea ce, pe noi, ochiul setos, nu ne împiedică, ba dimpotrivă, ne împinge în genunchi, apoi de-a buÈ™ilea să lingem obiectul setei. ... El s-a lățit ca un lapte, căutând marginile Firii ... dar mai ales IeÈ™irea. TotuÈ™i, - È›ine-È›i limba în gură È™i linge numai cu ochiul obiectul setei. Mănânc iaurt cu zahăr cu linguriÈ›a. Zahărul crănțăne în dinÈ›i. Uitasem senzaÈ›ia. Din copilărie. Am regăsit-o azi, 11 iunie 2010, ora 20.35. Haina maturității nu este o fatalitate. Ea poate fi înlăturată. Ca o cămașă murdară. Cu aceeaÈ™i meticulozitate perversă cu care È›i-a fost îndesată pe gât. Linguriță cu linguriță. ObservaÈ›iei lui Noemi Kroenstadt cum că riscul major atunci când cazi pe gânduri este să rămâi pentru totdeauna acolo i se răspunde astfel: "Privirea prea lungă sfârÈ™eÈ™te prin a naÈ™te fiinÈ›e..." ÃŽn ultima vreme, când merg cu bicicleta la mare, euforia pe care mi-o provoacă drumul în sine începe să eclipseze euforia mării. Este acest fenomen o alunecare sau o decolare? Degeaba mă mai duc "la mare". LiniÈ™tea mea nu este la ea È™i nici dincolo de ea, ci Dincolo È™i în Afara a tot ceea ce o susÈ›ine È™i o încheagă... DiferenÈ›a dintre un critic literar È™i un scriitor este de aceeaÈ™i natură cu cea dintre o curvă care își primeÈ™te clienÈ›ii în ordinea sosirii, fără nici un alt criteriu de selecÈ›ie È™i una cu clienÈ›i stabili, atent programaÈ›i È™i notaÈ›i în condică... Alunecă ochiul cititorului experimentat - el vrea să-È™i păstreze la final zâmbetul cu care emite aprecieri fundamentale; de fapt el citeÈ™te doar cu gândul la acel zâmbet de triceratops... Dumnezeu a făcut lumea aÈ™a cum se fac È™i marile averi: din nimic... Asemeni Omului Care Tunde Iarba, odată intrat în computer, încântat de minunățiile întâlnite acolo, dar până la urmă plictisit de moarte, dorind să iasă, tastează disperat parola pe diversele tastaturi interioare ale computerului, cu acelaÈ™i È™i acelaÈ™i rezultat: "Access denied! Access denied! Access denied!" "Pe jumătate doar din ea copilul îl născuse. Astfel ea două capete avea. Timpul încremenise" N.S.* ÃŽn relaÈ›ia pe care încerc să o leg - de la distanță - cu sufletul individual al cititorului meu, intervine mereu Ceva. Se interpune Ceva. Un Paravan sau poate un filtru. O sită. Ce este acel Ceva È™i cu ce drept există între noi? Cine l-a chemat aici? Cine l-a proțăpit aici? AfirmaÈ›iei imperiale a poetului Nicetas "Poezia nu constă în cuvintele ei. Poezia se foloseÈ™te de cuvinte din disperare!", i se propune următorul corolar: "ViaÈ›a nu constă în trupurile sale. EA SE FOLOSEȘTE DE TRUPURI DIN DISPERARE!!!!!!!!!!!!!". Ajunsese la acea vârstă la care te încumeÈ›i să guÈ™ti primele cireÈ™e stricate... Era originar din Placentia, o mică localitate din California... "Și am găsit că mai amară decât Moartea este Femeia, a cărei inimă este un laÈ› È™i ale cărei mâini sunt ca niÈ™te lanÈ›uri. Cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea" (Ecleziast) - Și ne mai întrebăm de ce iubitele noastre caută intermediari care să le "explice" Biblia, în loc să o citească cu frumoÈ™ii lor ochi... Nu poÈ›i să refuzi, să respingi BătrâneÈ›ea, să lupÈ›i eficient împotriva ei, fără ca, în prealabil, de-a lungul întregii vieÈ›i, să nu fi luptat cu toate armele, cu toate mijloacele È™i pe toate căile împotriva Maturizării... Eu nu produc. Eu secret. Vino la mine ca la un arbore de cauciuc. Crestează-mă cu maceta atârnă-È›i găleata È™i du-te! Acasă la ambasadorul Argentinei, privindu-i încântătorii copii, mă gândeam: "Oare cât căcat să fi mâncat ca să le asigure copiilor săi o asemenea splendoare de apartament È™i ce sacrificii nebănuite face pentru a se asigura că È™i ei, la timpul lor, vor înghiÈ›i cu poftă, dezinvoltură È™i diplomaÈ›ie cantitățile corespunzătoare de căcat pentru a-È™i continua vieÈ›ile în aceleaÈ™i condiÈ›ii È™i a le asigura È™i ei, la rândul lor, copiilor lor, etc, etc, etc..." Baudelaire, despre "Florile Răului" - citat de Cioran: "Rezultatul a 15 ani de Furie È™i de Răbdare". "Negând miracolul, raÈ›iunea își neagă existenÈ›a" Paul Doru Mugur M-am retras din Joc imediat ce am înÈ›eles regulile lui, inclusiv cele care permit imbecililor nu numai participarea la Joc dar È™i dreptul de a modifica, actualiza din mers REGULILE lui... Când în sfârÈ™it am priceput că imbecilii nu sunt doar TOLERAÞI în Joc, ci chiar ei dictează regulile... - Ai să revii? - Doar atunci când acest Adevăr îmi va deveni indiferent... Când voi putea sta liniÈ™tit în fotoliu, picior peste picior, eventual cu o È›igară bună în colÈ›ul gurii privind cum AmbiÈ›ia își subordonează Bunul SimÈ›, umilindu-l... "Am rânduit o civilizaÈ›ie în care cele mai decisive (!) elemente depind enorm de È™tiință È™i tehnologie. ÃŽn acelaÈ™i timp am rânduit lucrurile în aÈ™a fel încât aproape nimeni nu înÈ›elege È™tiinÈ›a È™i tehnologia. Poate că o vreme o să ne meargă bine aÈ™a dar, mai devreme sau mai târziu, acest amestec inflamabil de Putere È™i Ignoranță o să ne explodeze în față" (Carl Sagan în "Dilema Veche", 17-23 iunie 2010). "Timpanistul Alcides Radaelli profita de poemele simfonice ale lui Richard Strauss pentru a-i transmite mesaje Morse logodnicei sale care avea abonament la fotoliile de orchestră, rândul opt pe stânga. Un telegrafist al armatei, fiind de față la concert pentru că meciul de box de la Luna Park fusese anulat (din pricina unui doliu în familia unuia dintre luptători) a descifrat, spre uluirea sa, următoarea frază ce țâșnea din mijlocul lui "AÈ™a grăit-a Zarathustra": "Þi-a mai trecut urticaria, Păsărico?" (Julio Cortázar, "Un oarecare Lucas", traducere din limba spaniolă È™i note de Maria Þepeneag, Polirom 2010) "Suntem datori o maturitate" (Vintilă Mihăilescu) ÃŽn fond ce au la bază asemenea sloganuri? Datori cui? Am semnat vreun contract È™i nu È™tiu eu? Am cerut eu viaÈ›a, pentru ca cineva să-È™i poată permită să-mi pretindă vreun fel de plată pentru ea? Asta e o obrăznicie mai neruÈ™inată decât a celui mai neruÈ™inat comis voiajor. Comis voiajorul are bunul simÈ› de a încerca să te convingă că cumperi, pe când o mamă îți bagă ViaÈ›a pe gât fără să te întrebe nimic. "... acel viteaz È™i falnic Ședad, care trăise vârsta a 7 vulturi..." (1001 de nopÈ›i) Þinând cont de arborele meu genealogic, doldora de plugari, ceferiÈ™ti, textiliste È™i asistente medicale, a experimenta anti-sclavia ca mod de viață e, probabil curată sinucidere... De aici probabil È™i Vidul în care alunec când mi-e lumea mai dragă... Tot È™irul acesta de strămoÈ™i care s-au străduit să sădească în mine seminÈ›ele unei neutralități care nu-mi aparÈ›ine... "ÃŽn pădurea aceea dimineaÈ›a părea a fi noapte, iar noaptea asemenea răsăritului cel negru al ÃŽnvierii de Apoi" (1001 de nopÈ›i) "Sunt poet, deci trebuie să justific tot ceea ce mă răneÈ™te" (Borges) Să-mi justific până È™i propria mamă. Dar cum? "...ÃŽnfrunzească sfârÈ™itul pe anii mei sfârÈ™iÈ›i, căci clipele pe care mi le-ai dat sunt niÈ™te bube negre..." (Partea bună e că tocmai acum, în tăria nopÈ›ii de nimic, sub norii care umbresc luna, albatroÈ™ii continuă să strige...) Toate femeile care au născut, toate cele care nasc în această clipă È™i toate cele care vor naÈ™te vreodată fără să-È™i fi pus niciodată în prealabil întrebarea "Oare sufletul copilului meu doreÈ™te să intre în această lume?" nu sunt decât haznale ambulante în care Statul continuă să își facă nevoile. Nu È™tiu ce zace în mine, dar s-ar părea că există un "în" È™i un "mine"... Martin Luther: "Berea bună e făcută de oameni pricepuÈ›i. Dar vinul bun e făcut de însuÈ™i Dumnezeu" - la gradul de derută È™i confuzie în care mă aflu, asta îmi mai lipsea să citesc... Există un prag de degradare a indivizilor unei specii dincolo de care perpetuarea acelei specii capătă un caracter profund NOCIV. DIVIZIE - INDIVID. ÃŽn Politică lucrurile sunt gândite ca È™i cum la început ar fi fost Găina, abia apoi Oul. (Politica are în vedere AparenÈ›a nu SubstanÈ›a: un observator limitat tinde să ia în considerare găina care se ouă È™i nu eclozarea în sine. Ca să observi eclozarea trebuie să ai puÈ›ină răbdare. Or găina care se ouă predomină, pentru că ea È™tie să-È™i facă publicitate). Oul este o Găină indivizibilă. Găina o Divizie de Ouă. Pe Jupiter există o furtună cu diametrul de trei ori mai mare decât al Pământului, care durează neîntrerupt de 300 de ani... . Dacă Pământul ar fi reprezentat printr-un bob de mazăre, atunci raza Sistemului Solar ar fi de 2 km. Triton, o lună a lui Neptun, este solidă, dar nu stabilă... Sistemul solar vecin Alpha Centauri are în mijloc nu unul ci TREI sori. AceÈ™tia rămân grupaÈ›i prin forÈ›a gravitaÈ›ională dar nu se strivesc unul în altul datorită forÈ›ei centrifuge cu care se rotesc... A căuta acul în carul cu fân cosmic... Verde È™i Violet - adică Hidrogen È™i Heliu - materiile prime ale Universului... Un Pulsar este o stea muribundă, contractată până la un diametru de cca 20 de km - materia ei ajunge la o asemenea densitate încât o linguriță din această materie ar cântări MILIOANE de tone O Gaură Neagră este un pulsar care CONTINUà să se contracte: ajunge la un diametru de 1-2 km... "Universul se stinge, dar nu la fel de brusc cum a explodat, ci treptat, cu un tânguit prelung..." De îndată ce încep să înving mi se face milă de ceea ce înving. Dacă îmi înving Lenea mi se face milă de ea. Era a mea! Foze loreale - organe pereche pe părÈ›ile laterale ale capului viperei - detectează variaÈ›ii de temperatură de 0,003 grade Celsius... Când în timpul anumitor lecturi experimentezi senzaÈ›ii comparabile ca intensitate È™i profunzime cu cele provocate de actul sexual (È™i uneori chiar È™i mai È™ic) e absolut logic să ai ceea ce se numeÈ™te "probleme cu femeile". Evident reciproca e valabilă... Nu mă sinucid, dar de È™ase ani îmi petrec viaÈ›a pedalând printre maÈ™ini conduse de cretini. E È™i ăsta un soi de laÈ™itate... Nu poÈ›i să rămâi inocent atâta timp cât ai o ConÈ™tiință. Eram CONVINS că televiziunea este un instrument de imbecilizare dar azi, schimbând canalele, în răstimp de doar câteva minute, am dat peste: 1. "Călătorie stelară" pe National Geographic, de unde am notat detaliile cosmice de mai sus; 2. Un documentar Animal Planet în care privirile umane, DEZNÃDÃJDUITE ale unui pui de gorilă m-au paralizat; 3. O scenă din serialul Maddie È™i David în care scorÈ›oasa Maddie încearcă să-È™i apropie subordonaÈ›ii spunându-le bancuri, dar la orice poantă aceÈ™tia o privesc împietriÈ›i, spre disperarea ei... Un pic mai târziu citesc la Cioran: "Orice CONVINGERE provine dintr-o insuficientă examinare a lucrurilor, nu e decât un punct de vedere ÃŽNCREMENIT" (Caiete II, pag 301) - Să mor. Să mor în această stare aÈ™ vrea... Nu accesul la sufletul pereche sau contopirea cu acesta este adevărata problemă a Dragostei, ci imposibilitatea teleportării conglomeratului astfel format - în acea lume în care Dragostea poate respira... Această carte este alcătuită din pietre stârnind în apă inele. Și nu am de gând să aÈ™tept ca suprafaÈ›a apei să se liniÈ™tească pentru a arunca următoarea piatră... "Zi-i, o, fluiere, cu mine, cântecul cel păstoresc! Ah! pe-o mamă tot Amorul a-nvățat-o să-È™i întine mâna-n sângele-i de mamă! Crudă-ai fost tu mamă! Cine: mama oare-a fost mai crudă ori mai crud Amorul fu? Crud a fost È™i el, copilul, crudă însă-ai fost È™i tu! Zi-i, o, fluiere, cu mine, cântecul cel păstoresc!" (Virgiliu, Bucolica a opta, "Vrăjitoarea") Cioran mă muÈ™că din nou: "Numai laÈ™itatea te face subtil" Duc totuÈ™i gândul până la capăt È™i zic: "Numai fiind laÈ™ în faÈ›a oamenilor îl vei vedea pe Dumnezeu" - eliberându-mi astfel respiraÈ›ia Și oare care femeie, ajunsă iubita lui Cristos, nu i-ar fi È™optit acestuia în plete, în ceasul cel mai subtil: "De ce eÈ™ti prost? De ce nu le ceri drepturi de autor?" Pe drumul de întoarcere de la înmormântarea unui bătrân drag, ceilalÈ›i bătrâni pe care îi zăreÈ™ti pe stradă îți par niÈ™te copii... Numai acceptând eticheta de "laÈ™" pe care i-au lipit-o pe frunte cu scuipat oamenii, Dumnezeu își poate păstra subtilitatea... Nu poÈ›i fi subtil fără să fii laÈ™. Nu poÈ›i fi curajos fără să fii vulgar. - De ce nu publici? - Pentru că nu reuÈ™esc să găsesc o minimă legitimitate lumii în care trăiesc. Nu înÈ›eleg cum această lume călduță, sclerotică, atent programată, asemeni unui campionat de fotbal (grupe, optimi, sferturi, semifinale, FINALA), poate avea vreun soi de autoritate în a spune DA sau NU sufletului meu. Nu È›in neapărat să fiu ACCEPTAT, nu văd de ce! Bucuria mea, raÈ›iunea mea de a fi, raÈ›iunile care mi-ar putea aduce mulÈ›umire, nu au nimic de a face cu acel entuziast, pseudostenic È™i în fond idiot "Ce meci avem azi?". CoÈ™ciugul cu eclere... Visul, până a fi spulberat, are o Forță a lui (care e sursa acelui efect stenic nemaipomenit) de care uităm imediat după spulberare, pe care nu o folosim, pe care o amestecăm cu praful care s-a ales. Dar locul acelei ForÈ›e nu acolo, în praf, este... Ca să meditez, ca să gândesc, nu am nevoie de incantaÈ›ii, respiraÈ›ii, picioare încruciÈ™ate È™i izbirea curului de pământ ca în Cântecul Eliberatului. Am nevoie de un singur lucru: să nu am oameni în preajmă. Să nu aud geamătul acela surd al sufletului închis în trup. Tânguitul acela prelung al Universului care se sfârÈ™eÈ™te încet... "Pompeius, cel mai vechi dintre prieteni Cu tine-adese-ncetineala zilei O am scurtat golind pocale" (HoraÈ›iu) Există oameni care își călăresc viaÈ›a neîncetat, alÈ›ii care o biciuiesc ca pe hoÈ›ii de cai, alÈ›ii care o mint neîncetat, ca pe o femeie pe care încearcă să o cucerească, alÈ›ii care o mulg ca pe o vacă, alÈ›ii care o calcă în picioare ca pe o jucărie despre care nu È™tiu cum funcÈ›ionează, alÈ›ii care o piaptănă, o parfumează neîncetat (fără să o spele), alÈ›ii care o fumează, alÈ›ii care o aruncă la câini... È™i alÈ›ii care È™i-au pus-o în vitrină, o mai vizitează din când în când, îi zâmbesc... sau o bombăne... ca mine Să-l scoÈ›i din minÈ›i pe Dumnezeu cu încăpățânarea de a nu-È›i "trăi" viaÈ›a. Să-È›i laÈ™i inteligenÈ›a pe mâna viermilor. Să nu faci NIMIC. Să aÈ™tepÈ›i. Să-l determini să vină El la tine... "Căci dacă m-ai închis în acest trup, tăindu-mi aripile, coboară Tu atunci, aici, da, Tu, aici, la mine..." Și apoi... sunt scriitor. Adică din cei care nu sunt buni de nimic, decât după ce au murit... Sunt Pasărea Phoenigrec: pot oricând să-mi accelerez roiul de neuroni... Se spune cu adâncă "pietate", cu real "respect" È™i infinită "admiraÈ›ie" despre cutare sau cutare poet sau scriitor: "El nu era de aici..." Ca È™i cum vreun om de pe pământul ăsta ar fi! Ca È™i cum ar fi de aici! Ca È™i cum pământul ar fi o sursă! O sursă de carne, da, poate, dar restul? Nu vreau să mor în braÈ›ele unei femei, ci ale unei cărÈ›i. Ale acestei cărÈ›i! Să aduci un copil pe lumea asta este, cel puÈ›in din punctul de vedere al sufletului care urmează să locuiască ÃŽN acel copil, un act la fel de responsabil È™i inteligent cu cel de a reteza cu foarfeca ochiul erect al unui melc. Născut dintr-o spermă neagră... - Cu ce te ocupi? - Sunt dresor de berze. ÃŽncerc să le determin să-i ducă pe copii înapoi, EXACT acolo de unde i-au luat. Este o problemă de dirijare a intenÈ›iei. ÃŽntrebaÈ›i-l pe Pascal... Orice acÈ›iune porneÈ™te de la o eclipsă de gândire. Cine reuÈ™eÈ™te să vadă TOATE faÈ›etele unei probleme plonjează în NON-ACÞIUNE, ca într-un lac de cristal... asemeni copilului ÃŽn filmul "Pact cu Diavolul", acesta (Al Pacino) afirmă în pledoaria finală: "Eu am fost aici de la bun început, aici, printre oameni. I'm a fan of man!..." etc. Dar e INEXACT! El nu a fost aici de la începutul omenirii, ci de la începtul CivilizaÈ›iei. El a apărut abia în clipa în care Omul a ieÈ™it din Natură È™i s-a închis în cetățile Politicii. După sinuciderea Mădălinei Manole un preot citează la TV Canonul 14 (?): "Preotul trebuie să documenteze starea celui care s-a sinucis". "Responsabilitățile" nu vindecă ci doar ameÈ›esc frica de moarte... ÃŽn sângele meu, ca dintr-o scoică, sufletul tatălui meu încearcă să-mi transmită un legământ, pe care nici el însuÈ™i nu È™i-l poate explica. ÃŽmi transmite un plic pe care nu l-a desigilat niciodată. Peste această voce trec periodic valurile înspumate ale frivolității ostentative ale mamei mele È™i totul redevine haos redevine È›ipăt redevine spaimă. Apparizioni marianiche... Nu asumându-È›i responsabilități scapi de frica de moarte. Ele doar o ameÈ›esc. Dacă subtilitatea depinde de laÈ™itate, atunci toÈ›i scriitorii "cunoscuÈ›i" sunt simple (È™i vulgare) dansatoare de cabaret. ÃŽn sala întunecată rămâne mereu un spectator fantomatic fumând... Nu am nimic cu ideea de luptă (e chiar simpatică) dar în cazul relaÈ›iilor interumane lupta se dă totdeauna la un nivel prea JOS. Procesul de creÈ™tere a craniului la puii de lup durează cu câteva săptămâni mai mult decât la căței. Prin domesticire creierul câinelui s-a micÈ™orat. Iar dacă prin civilizare creierul omului s-a mărit, este pentru că domesticirea nu a fost ideea lupului! O acÈ›iune "bine gândită" - e o contradicÈ›ie în termeni. O idee devine acÈ›iune TOCMAI pentru că nu a fost gândită până la capăt (È™i ca să scapi de ea o pui în practică). Orice acÈ›iune este o idee alterată, degradată, este REBUTUL unei idei. Exemplu: o masă de naÈ™teri abia folosită, dar necurățată încă... ÃŽntocmai cum această lume este rebutul Ideii primordiale. Este rezultatul direct al unei FRACTURI MENTALE. Te însori pentru că nu mai ai răbdare să descifrezi mesajul divin. Publici din acelaÈ™i motiv. Aduci copii pe lume din acelaÈ™i motiv. Răspunzi cu amabilitate (È™i chiar afecÈ›iune) valurilor de Idolatrie care È›i se vomită în cap din EXACT acelaÈ™i motiv. Nu public pentru că mă tem să fiu idolatrizat. Idolatria este caracteristica cea mai relevantă a Muierismului care guvernează această lume. Nefiind capabilă de Dragoste, lumea nu cunoaÈ™te decât extremele ei (putrede, alterate, redundante, slinoase): URA È™i IDOLATRIA. Muierismul nu-l atribui în mod exclusiv Femeii - el este mai ales principiul potrivit căruia bărbatul își foloseÈ™te toate energiile È™i inteligenÈ›a pentru a-È™i "mulÈ›umi" muierea, pentru a-i satisface dorinÈ›ele deviante pe care Statul i le implantează în creierul ei molcuÈ› de "nevastă" ... pentru "un pic de liniÈ™te" (È™i nu pentru a înÈ›elege È™i a-È™i înÈ›elege divinitatea) Muierismul care mi-a întunecat bucuria de a dărui. Și pentru că refuz să-i dăruiesc lui totul, el, Muierismul, este cel care mă acuză că mă "risipesc"... Muierismul din privirea unei femei care atunci când îmi primeÈ™te trandafirul spune ochilor mei: "PoÈ›i mai mult!" - nimicind astfel Spiritul Sigur că pot mai mult, dar ... ÃŽn curtea redacÈ›iei un porumbel ciuguleÈ™te firimituri. Un alt porumbel încearcă tenace să se apropie È™i el de firimituri, dar este alungat de fiecare dată cu lovituri la fel de tenace de cioc în cap. ÃŽncearcă diverse strategii, îl ocoleÈ™te, aÈ™teaptă răbdător ca primul să ajungă la o extremitate a grămezii, pentru a se apropia încet, pe o traiectorie larg ocolitoare, umil, de cealaltă. ÃŽn zadar. După minute întregi de încercări eÈ™uate, celălalt pare resemnat È™i priveÈ™te de la distanță cum primul se îmbuibă. ÃŽntre timp câteva vrăbiuÈ›e își fac apariÈ›ia È™i încearcă, evident, să se înfrupte. Resemnatul parcă explodează: ripostează cu violență È™i cu o agilitate uimitoare. Orbit de furie face salturi spectaculoase pentru ca nici una să nu apuce nimic. Totul sub nepăsarea primului, care continuă să se îmbuibe. AbluÈ›iuni cu mercur (conÈ›ine È™i primele tentative de definire a Muierismului) După sinuciderea Mădălinei Manole, la sfârÈ™itul unei cascade de declamaÈ›ii răsuflate, un preot își încheie discursul sclerotic de la TV cu o sentință care mi-a luminat tot restul zilei: "Cine se sinucide nu merge nici în Rai nici în Iad!" - E tocmai ce îmi doresc! Iar cărturarului care în această clipă citeÈ™te aceste rânduri pentru a decide dacă merită o carte care să fie aruncată la oameni îi strig: Excelsior! "Drum la deal È™i drum la vale ÃŽmi fac veacul tot pe cale N-am în lume sărbătoare. Ostenit, mereu de ducă, Noaptea-n codru mă apucă Copacilor sunt nălucă" (folclor cules de Blaga) " - Tu te-ai dus È™i m-ai lăsat Cine, bade, È›i-a dat sfat? - Sfat mi-a dat frunza de prun Să iubesc È™i să nu spun. Sfat mi-a dat frunza de nuc Să iubesc È™i să mă duc" (idem) NoÈ›iunea de talent a fost gândită pentru a înlocui noÈ›iunea de dragoste. ÃŽn loc să spui despre un artist: "Uite un om care È™i-a păstrat intactă capacitatea de a iubi" Spui "Are talent". Pentru că în prima variantă, tu, observator, ar însemna să recunoÈ™ti că nu eÈ™ti capabil de dragoste, că eÈ™ti diferit de cel care "È™i-a păstrat intactă capacitatea de a iubi". Poporul trebuie să aibă contact cu arta numai în măsura È™i în termenii în care acest contact nu-l fac să înÈ›eleagă că el, individul, el, consumatorul de artă, în fond, e incapabil de iubire, că ceea ce face È™i trăieÈ™te el, acasă la el, înainte È™i după ce se desparte de obiectul de artă, el, cu familia, cu serviciul È™i cu grijile lui, trăieÈ™te, de fapt, un gunoi existenÈ›ial, - care este însă necesar pentru supravieÈ›uirea noÈ›iunii de Stat. Un cititor tembel îmi transmite că în ceea ce scriu neg "valorile universale". Valorile acestei lumi el le numeÈ™te "universale". Scuip pe acest "uNIVERS" atunci. O treime din neuronii caracatiÈ›ei sunt în tentacule... Ea are trei inimi È™i sângele albastru Animale de companie, câini (în lesă), flori (în glastră), păsări (în colivie), bărbaÈ›i (cu serviciu), copii (la È™coală): s-ar zice că femeia nu se simte "în siguranță" decât înconjurată de fiinÈ›e întemniÈ›ate Oricât ne-am strădui să demonstrăm contrariul, singurii care È™tiu exact câți bani face această viață sunt morÈ›ii... Jean Anouilh: "Să conduci lumea înseamnă să-i faci pe tâmpiÈ›i să creadă că gândesc cu mintea lor ceea ce i-ai determinat tu să gândească" - Este exact principiul după care părintele îi suceÈ™te mintea copilului său dinspre Vis spre "RaÈ›iune", pe parcursul "EducaÈ›iei" Este în mine cineva (sau ceva) mic (probabil negru) care se încăpățânează să provoace Destinul: "Doar atât poÈ›i mă? Doar atât?" Și râde. N-aÈ™ putea spune că mă molipseÈ™te râsul ăsta... Adesea, în locurile aglomerate, nu reuÈ™esc să scap de gândul că undeva, într-un ungher, o privire bolnavă își prelungeÈ™te agonia hrănindu-se din mine... DiferenÈ›a dintre o minte ALTERATà și una AVARIATÃ. Un Rolls Royce cu farurile sparte È™i cu roÈ›ile dezumflate rămâne un Rolls Royce. Un dovleac stricat nu mai ESTE nimic, nu mai RÃMÂNE nimic. (Dar emite duhori care atrag o mulÈ›ime de fiinÈ›e...) ÃŽn cutia colorată pe care mi-o întindea erau frumos aranjate nenumărate mici morminte de ciocolată... ÃŽnaintea plecării spre Troia, dau întâmplător în caietele lui Cioran peste această observaÈ›ie-avertisment: "Hölderlin nu s-a dus să viziteze Grecia. Când vrei să reînvii niÈ™te zei morÈ›i, nu trebuie să bântui pământul călcat de paÈ™ii lor. Nu poÈ›i să-i readuci la viață decât de departe. Turismul taie orice legătură vie cu trecutul" De ziua lui își invitase prietenii la un pahar de insecticid. "Doar n-o să mă lăsaÈ›i să mă îmbăt singur!" spunea. Moscul este o căprioară cu colÈ›i de vampir. Parfumul lui însă... Salamandra siberiană hibernează, îngheÈ›ată bocnă, la temperaturi de sub -40 de grade Celsius, timp de ani de zile. "Când se trezeÈ™te E CA NOUÃ" (National Geographic) AcÈ›iunea de a gândi este o prostituare a ideii de meditaÈ›ie. AcÈ›iunea de a scrie este o prostituare a ideii de gândire. AcÈ›iunea de a publica este o prostituare a ideii de a scrie. (Scriu È™i public pentru că sunt la fel de mort ca voi toÈ›i. Și în mijlocul acestei ciume bubonice, vreau să scutur de pe scrierile mele sufletele călduÈ›e, ochiÈ™orii umezi de tipul "È™tiu, È™tiu cum e", aÈ™a cum câinele, cu eforturi apocaliptice, se contorsionează pentru a-È™i scutura păduchii din blană) ÃŽn Siberia există (vara 2010) 7 milioane de kilometri pătraÈ›i de pădure. Deci fiecărui locuitor al planetei i-ar reveni 11 ha de pădure (numai din Siberia, fără să socotim jungla amazoniană, etc) Greutatea tuturor furnicilor de pe planetă este egală cu cea a oamenilor. (NG) Pentru mine, ca român È™i trăind (de bună voie È™i nesilit de nimeni) în România, a acÈ›iona înseamnă a interacÈ›iona cu alÈ›i români. Iată argumentul suprem împotriva ideii de acÈ›iune... SenescenÈ›a la un caracatiÈ› decrepit: refuză să se mai camufleze, aleargă haotic - "un fel de demență" (National Geographic) "Uneia dintre găini creasta îi atârna peste ochi È™i scutura din cap ca un om fără mâini căruia părul i-a căzut peste față" (Herta Müller, Leagănul respiraÈ›iei) "Gura LUI e făcută să elibereze sperma. Trupul EI nu este mai mare decât un telefon mobil, dar trompa (care îi adăposeÈ™te È™i creierul) poate atinge 1 metru lungime" (National Geographic, despre sexualitatea unei specii rare de viermi) "Pentru că ei Vor să vadă zilnic cum mă-mbrac, Ce am cumpărat È™i ce mai fac, Prin casă, Sincer vă spun nu sunt rea dar nu-nÈ›eleg ce vor Doamne, ce vecini. Pentru că ei Stau acasă È™i se cred boieri, Au prea mult timp liber Și păreri, vecinii Râd uneori, pentru că îi simt cum tot pândesc Doamne, ce vecini. Refren: Și vorbesc, È™i vorbesc Ei le È™tiu pe toate Spun minciuni din plictiseală Numai ei au dreptate Și vorbesc, È™i vorbesc Toacă o întâmplare E ciudat, nu obosesc Cât e ziua de mare". (Cântecul "Vecinii" al Mădălinei Manole, È™i, poate, unul dintre motivele REALE ale sinuciderii ei) Unde este castelul de nisip construit de mine aici, la malul mării, în vara anului 1973? - întreb azi, după 37 de ani - Și dacă nu mai este, cine È™i cu a cui autorizaÈ›ie l-a dărâmat? Este psihiatrul interesat de sănătatea sufletului individual sau scopul lui este doar readucerea gândirii ieÈ™ită de pe orbită la nivelul comun, social rezonabil? (Aheloi, 13 august 2010) Se spune că atunci când eÈ™ti echilibrat sufleteÈ™te un înger poposeÈ™te pe umărul tău. El zboară de îndată ce te-ai enervat. ÃŽn seara aceea însă am simÈ›it în umăr ghearele îngerului. Vroia să mă avertizeze sau doar să mă ridice cu el, în zbor? |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy