S-au scurs anii, fără încetare,
atât de nemilos e timpul, oare ?!
Sub dezmierdarea blândă
a zorilor firave,
din buchetul împlinirii,
din corola de floare,
au căzut una câte una
petalele iubirii...

Mă zbat mereu
din zori și până-n seară,
în hățișul de pe drum.
Uneori în miez de Taină
mă trezesc plângând.
Oare, umerilor mei
atât de obosiți și grei,
cine să le ia trista povară ?

- "La Mulți Ani, Elisabeta!"
Mă susțin Dragii mei Prieteni!
Fi optimistă!... Nu te intrista !
Nu va fi mereu atât de greu!
Viața este ca un munte
Coborâșuri și urcușuri!
Nu putem găsi în lacrimi
pierdutele-i comori
dar nici nu le putem lăsa...

Să mergem înainte
motivați de țeluri înalte!...
ce au nevoie de a fi fie exprimate.
Toate visele și viziunile tale
cu profundă semnificație...
se cer a fi realizate.
Privește jertfa lui Iisus,
în fața pietrei s-a expus,
de-a așezat o Lege bună a firii,
Sfanta Lege a Iubirii,
ținând pe brațe-i întreaga omenire,
pe care Tatăl i-a dat-o moștenire.

* * *

Fica Mea! Ostenelele la care te-ai înjugat pentru Mine, să nu-ți înfrângă curajul, iar necazurile să nu te umple de amărăciune, ci în toate peste câte vei da, făgăduiala Mea să te mângâie și să te întărească. Eu sunt atât de puternic, încât răsplata Mea va fi fără margini și nemăsurată. Nu te vei osteni prea mult și nu vei fi totdeauna plină de dureri. Așteaptă puțin și vei vedea în curând răsplata și sfârșitul durerilor tale. Va veni ceasul în care osteneala și amărăciunea se vor curma. Cele trupești trebuitoare sunt slabe și pier repede...

Fă ceea ce ai de făcut ! Lucrează cu credință în via Mea și Eu însumi îți voi fi răsplată. Scrie, citește, laudă-Mă, suspină, taci, roagă-te și rabdă necazurile cu bărbăție : viața veșnică este vrednică de toate aceste lupte, ba încă de altele și mai mari. Va veni ziua, pe care numai Domnul o știe, când va fi pace și nu va mai fi nici ziuă, nici noapte, ca pe pământ, ci o lumină necurmată, o strălucire fără sfârșit, o pace neturburată, o fericire veșnică ! Atunci nu vei mai zice : « cine mă va scăpa de acest trup muritor ?... Și nu vei mai striga : « vai de mine ; nenorocirile mele s-au îmulțit!! ». Moartea se va surpa și va veni mântuirea veșnică ; nu va mai fi necaz, ci numai bucurie slavă si fericire!

Ah!... De-ai fi văzut în ceruri cununile neveștejite ale Sfinților și slava de care s-au învrednicit acești oameni pe care lumea nici nu-i băga în seamă, ci-i privea ca pe niște nevrednici de viață, atunci pe dată te-ai pleca până la pământ și ai vrea să fi mai bine sluga, decât stăpânul tuturor. Atunci n-ai mai dori zile fericite în viața aceasta, ci mai degrabă te-ai bucura să suferi pentru Dumnezeu și ai privi ca la cel mai mare caștig, când lumea nu te-ar băga în seamă.

Ah!... De-ai putea să înțelegi aceste lucruri, de-ar pătrunde ele înlăuntru inimii tale, n-ai mai cârti o singură dată, măcar!...

Oare, e ceva care nu s-ar putea suferii pentru viața de veci?... Nu e puțin lucru să câștigi sau să pierzi Împărăția lui Dumnezeu!.

Ridică-ți ochii spre cer! Iată-Mă împreună cu toți Sfinții Mei; ei au dus în lumea aceasta un război crâncen iar acum se bucură, se mângâie și sunt feriți de orice primejdie. Acum se odihnesc și în veac vor fi cu Mine în nepieritoarele, nemuritoarele, necuprinsele și neatinsele frumuseți și bunătăți ale Tatălui Meu din Împărăția Cerurilor!
* * *

“ Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat și mai mângâiat.” (Ps. 85-16).