privesc neputincioasă
la moartea mea învelită
într-o bucată veche de ziar
dusă de o oarecare palmă
unui cerșetor care poate m-a iubit
printre țevile găurite de foamea îndurerată
a genunchilor noștri
urlîndu-ne sînii și nelaptele verde peste ultimul
spasm al geamului maror cărunt
al răvășirii de noi
caut o lanternă în mine
îmi caut cerșetorul
moartea mea e la el
ascunsă într-unul din buzunarele
de la pantalonii săi verzi
sărind precum o lăcustă de aer
peste brațele mele împăturite a semn
chicotind ca o puștoaică
pe patinoarul de lut al obrajilor tăi
moartea mea e la el
agățată papion în jurul ombilicului
așteptînd să o smulg
și să o doară albul ei nisipiu