iată-mă așadar cocoțat pe sternul acesta
ca pe malul unui râu în care oamenii și-au făcut balastiere nenorocite
și-au excavat ultima fărâmă de bunătate
iată-mă așadar întrebându-mă dacă nu e mai bine
să mă arunc în acest vin oțetit pe care-l numesc sânge
și să pun punct
mă simt vinovat ca un greiere care-a petrecut o viață întreagă
și-apoi a cerut împrumut prin vecini o zi să mai simtă ceva
dacă am iubit la mine vreodată ceva a fost felul în care mă iau peste picior atunci când
cei din jur tac la-ntâmplare
poate că da
ar fi mai bine să punem punct
nu mi-au plăcut niciodată
cărțile care se încheie prea descriptiv
filmele care se lungesc inutil
oamenii care bat cu pumnul în pieptul altora cerând înțelegere
ca niște bețivi în miezul nopții care-și confundă casa cu apartamentul vecinului

toți spun că nu le e frică de moarte ci de faptul
că nu au timp să termine ce-au început
de aia tot ceea ce fac fac pe jumătate
cu toate acestea mi-e frică de moarte pentru că doare
curiozități nu mai am să aflu ce-i dincolo
a fost o vreme în care prindeam sfinți cu mâna în ape puțin adânci
la dumnezeu renunțasem demult
îl momisem un timp cu muște porumb fiert fapte bune
ba chiar nu mâncam vinerea carne
când îmi pierdeam speranța catadicsea dumnezeu să trimită la suprafață
două trei bule de oxigen două trei concursuri pentru un post
în administrația publică

uneori nu-mi doresc decât un balcon fără viespi și un prieten
poate un pepene galben căruia să-i pictez ochi și gură
poate o minge de handbal căreia să-i spun mirabilis
să-mi închipui că sânii ei sunt tari ca acvamarinul și coapsele ei
au gust de vișine aproape coapte
să ne certăm copilărește cine a fost mai bun
jimbo sau jagger
când nu mai văd niciun rost în lucruri mărețe
să-mi spună banalități cum ar fi că atunci când
dumnezeu îmi închide ușa diavolul deschide
fereastra

uneori mă întreb dacă nu ar fi mai simplu să urăsc oamenii
dintre toate creaturile care amușină pe țeasta pământului
numai ei nu se întorc la ceea ce-au fost ori au pierdut
albinele se întorc întotdeauna acolo undea au făcut miere
elefanții își dau ultima suflare acolo unde au luat prima gură de aer
la ce bun toate aceste cuvinte când nu am de spus nimic important
în locul lor aș prefera o tuse uscată
o cameră de hotel în paris
o cadă plină cu apă în care să mă scufund și să întreb
are you still here?
îți spun adevărul
m-am săturat să tot îngropăm oamenii mici în oamenii mari
oamenii mari în copii
m-am săturat să ne tot îngropăm unii într-alții
apoi să ne marcăm teritoriul pentru ultima dată
ca niște rinoceri hăituiți de un dumnezeu braconier
care face din cornul lor afrodiziac pentru nou-născuți