Ce se petrece astăzi în Ucraina? Suntem oripilați de „invazia„ rușilor pe teritoriul Ucrainei și, ținând seama de principii și de tratate internaționale care în urma unor acorduri internaționale, ratificate și respectate multă vreme, au statuat înghețarea granițelor, neamestecul în treburile interne ale altor state, asigurarea integrității naționale și teritoriale a statelor Europei dar...cutia Pandorei a fost deschisă încă din 1990.
Pentru cei din noua generație, și poate și pentru unii din vechea generație, să amintim că vestita cutie a Pandorei a fost un dar din partea zeilor. Pandora, prima femeie de pe pământ, a fost creată de Hefaistos, din apă și pământ, iar Afrodita i-a dat frumusețe, Atena înțelepciune, Apollo talent muzical, Hermes putere de convingere( în greacă pandora înseamnă „cu toate darurile”), creație menită a înfrunta pe Zeus care crease numai bărbați. Răzbunarea lui Zeus s-a materializat prin creare acelei vestite cutii în care zeii au așezat „daruri”: Ares cruzimea, Poseidon aroganța, Hefaistos suferința, Hermes lăcomia, Hera gelozia, Afrodita pofta carnală, Artemis ura, Atena lăcomia, Apollo bolile, Dionisos lenea, Demetra tristețea, Zeus teama și înșelăciunea, Hades suferința și moartea, Hestia speranța, daruri oferite Pandorei la căsătoria ei cu fratele lui Prometeu( cel care a furat focul din Olimp,pentru oameni), Epimeteu.
Să revenim, dară!
În 1990 provincia Kosovo a „stricat”ceeace istoria a denumit drept „pactul rușinii„ acea înșelăciune și umilință la care au fost victime 130 milioane de europeni după ce Roosevelt și Churchillau cedat, contrar promisiunilor, o jumătate de Europă lui Stalin. Principiul naționalităților s-a aplicat inconsecvent, doar atunci când convenea Aliaților victorioși, atât după primul război mondial, prin tratatul de la Verssailes, cât și după cel de-al doilea război mondial
Să nu uităm vechea colaboarare dintre nemți și ruși în domeniul împărțirii teritoriilor și nu numai, acțiune consecventă care a permis lui Hitler să declanșeze atacul asupra Poloniei conform Planului alb și a permis Rusiei punerea în practică a acordului secret , ca la 23 august 1939 să atace și ea Polonia.
Teritoriile Europei au fost împărțite de cei puternici prin desenarea de noi granițe pe șervețelele de la masa discuțiilor. Tratatele de pace dintre puterile aliate și asociate și "sateliții" Germaniei naziste au fost semnate la 10 februarie 1947, în prezența delegațiilor celor cinci state învinse: Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. Tratatele erau alcătuite dintr-o parte introductivă și din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum și unele prevederi privind reparațiile și restituirile. Clauzele teritoriale au fost in centrul atenției, prilejuind dezbateri si confruntări. Ele prevedeau modificari ale frontierei în favoarea Franței din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; orasul Trieste era declarat oraș liber; Bulgaria păstra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovietice localitatea Petsamo; Ungaria era readusă la granitele din 1938. În privința României era legalizată pierderea Basarabiei și Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul său asupra Nord-Vestului Transilvaniei. Tratatul de pace cu România recunoștea participarea activă la coaliția antihitleristă dar nu-i recunoștea statutul de țară cobeligerantă, care, însă, i-a fost recunoscut Italiei! Tratatele au intrat în vigoare la 15 septembrie 1947.
Să revenim la oile noastre adică la Kososvo, țară recunoscută în 1990 de 75 țări ONU, teritoriu născut prin intervenția armată a NATO, intervenție nesprijinită de Consiliul de securitate al ONU! Dacă până în 1946 Provincia autonomă Kosovo și Metahia, a fost prvincie otomană și până în 1974 a aparținut Iugoslaviei, pe rațiuni necunoscute publicului larg, armatele NATO au sprijinit cu specialiști și tehnică militară separatiștii. Sentimentul național sârb a suferit amarnic, poporul neuitând faptul că la 15 iunie 1389, boierii sârbi, în luptă cu Imperiul Otoman au semnat actul de naștere al unui popor, la Câmpia Mierlei, teritoriu inclus în actuala zonă despre care se spune că este sub administrare ONU. Din acea luptă, vis-a vis de mulțimea militarilor turci, a rămas expresia:” dacă toți ne-am transforma în sare nu am reuși să sărăm mâncarea pentru armata turcă„
Ucraina, sau „teritoriul de la graniță „ așa cum s-ar traduce,, în secolul al XIII-lea se numea Rusia Mică, atunci când s-a separat de Rusia Mare În secolul al IX-lea(Rusia Kieveană) era populată pe majoritatea teritoriului de ruși. În secolul al IVX-lea Ucraina a fost preluată de Marele Ducat al Lituaniei iar în 1569 o mare parte din teritoriu trecea la Polonezi. Politica de rusificare a Ucrainei de pe timpul Rusiei țariste a lăsat urme adânci.
În 1939 trupele ruse și germane și-au împărțit teritoriul.
Astăzi, Ucraina este a doua țară din Europa ca teritoriu având 603.700 km. pătrați
Până în 1992 Ucraina avea al treilea arsenal nuclear din lume, arsenal pe care l-a cedat Rusiei conform tratatului START, permițând astăzi lui Putin să amenințe cu arme nucleare și aducând Ucraina la poziția unei țări de nebăgat în seamă. Armata Ucrainei era a doua ca mărime în Europa după armata rusă dar astăzi este o putere militară derizorie.
Statele NATO au creat precedentul și nimeni din vest nu poate să reproșeze Rusiei că sprijină rebelii cu arme și specialșiști.
Germania, în buna tradiție a amiciției cu Rusia iar face înțelegeri pe sub masă pe principiul „cincizeci la curul altuia„ , pe față condamnând acțiunile Rusiei în Ucraina dar în secret asigurându-și energia necesară dezvoltării industriale. Germania nu va lăsa lucrurile în voia sorții și să își slăbeaască puterea economică în cadrul UE, statut ce îi conferă o poziție dominantă.
Aceste fricțiuni din Europa, sprijinite prin lipsa de poziție a Chinei, nu fac decât să lase cheia sub preș pentru China care domină din ce în ce mai autoritar economia lumii!
Rusia are o armată bine dotată și atât de mare încât ne revine în minte expresia cu sarea și cu numărul soldaților iar armata NATO este un mozaic de forțe ce se supun intereselor politice nicidecum principiilor afișate, principii atât de frumoase pe hârtie.
La final aș atrage atenția asupra mișcărilor antiromânești ale maghiarilor din Harcov și Mureș și a lipsei de reacție din partea politicienilor români ce se perindă la putere făcând adesea concesii de neacceptat prin aprobări tacite sau oficializate..