Drapelul țării mele

Drapelul țării mele, de la poartă,
L-am coborât în bernă ca protest.
Azi din speranță mi-a rămas un rest,
Și o visare mică și deșartă.

Încerc să înțeleg cum de se poate
Să îți dorești aceleași suferinți,
Să uiți de unchi, mătuși, părinți
Și să optezi târându-te pe coate.

Aceiași hoți, aceeași guvernare
Care-a batjocorit și a tăiat,
Mă va sfida din umbră și scăpat
Va fi tot clanul de la închisoare.

Conducătorii care-au fost, cu încă,
Vor fi din nou la furt și la tăiat,
Mă rog la Domnul ca să fiu iertat
Dacă greșesc dar mi-au furat din muncă!

O, țara mea, frumoasă și bogată,
Azi ai ajuns să nu ai nici un țel
Când hoții toți se strâng iar în cartel
Și înc-o dată fi-vei violată.

Justiția ne minte că e dreaptă,
Poporul își dorește alt destin
Dar știe oare lumea ce puțin
Se-nfiripează din promisiuni? dar iartă!

Ar trebui noi penitenciare
Să ridicăm ca să le facem loc
Celor ce-au fost părtași la jaf și troc
Au târguit și-au strâns averi cu care.

Speranță am că Doamna-nțelepciune
Nu s-au mânjit cu case și averi
Și mâinele nu va mai fi ca ieri
Când strâmbii au domnit și-n rugăciune

Vor duce țara-mi dragă și eternă
Spre binele atât de mult dorit
Când eu voi fi un mort dar fericit,
Iar steagul meu s-o ridica din bernă!