s-au adunat ca torpilele în ploaia rece la masa din sufragerie, exclamând din tot ce știau mai bine suflul. erau toate pe traiectorie înspre bucate, dezgustate de cerul înnorat pe care au plutit până atunci. erau doar bale și stropi amestecate peste focoasele neatinse de țintă. era doar cioburi.
spre seară se coborau niște îngeri diafani, îndrăgostiți de Dumnezeu, cu aspiratoare și bandaje sperând să mai poată alege ceva. foile de scrisori parfumate puteau fi citite rugăciuni printre rânduri pentru zeu. prin ființele nevăzute clarul suferea de întrebări. spre dimineață spre rai.
cu mii de lumânări și torțe comunitatea venea la locul accidentului resemnată. suspinau pe tot întinsul îndrăgostiți nesatisfăcuți de viață. crize de negare și întunecări se năruiau sub cerul senin de noapte. o seară de vară numai bună pentru o plimbare, tăcută până la dezastru. pe deal focurile luminau ca un soare. sub cer oamenii se revoltau.
din păduri animalele urlau de spaimă și durere. erau puține și umile. nici sălbăticia nu mai era ceva important. pentru fiecare far grăbit pe autostradă jivinele se depărtau de oraș de spaimă că vor fi urmărite. vuiau pădurile de jale.
metalul sfărâmat cânta doar din clopote.