spinări de gând ce cară-n beznă multe
necunoscute existențiale
se adâncesc pe la icoane ale
acelor care stau să le asculte.

și zornăind din cozi ce-s ideale
ușor poeme grase să rezulte
temuți poeți (privirea să-ți insulte)
au voci precum un susur de metale.

și sare prin ciocnirea lor scânteia
(aceea de e mută și e oarbă)
spre a cunoaște omul ori femeia.

poverile luminii nu-s, să fiarbă
prea mult la țâța laptelui ideea...
în rest sărutul fals e să vă soarbă