ceea ce îmi place e culoarea gri, culoarea mea preferată
pentru hainele mele de damă obeză și în vârstă
griul care acoperă cerul din gând cu liniște și echilibru și calm și
maturitate și neutralitate și pace – asta îmi place mie cel mai mult –
faptul că oamenii pot găsi multe sensuri ale unei povești,
ale unui cuvânt, ale unei idei – cel mai mult mă încântă
jocurile rațiunii
iată de pildă lumina roșie altfel spus culoarea roșie
Produsă după cum bine știm printr-o abstracție – căci doar lungimea de undă a radiației roșii ne stimulează creierul astfel încât să vedem roșu și noi știm că ne putem imagina culoarea roșu cu ochi închiși și albul la fel și atunci ne întrebăm firesc dacă porțiunea de creier unde se cuibărește și eclozează senzanția de roșu diferă și în ce fel de cea care ne produce albul sau dacă albul cuprinde o zonă cu toate culorile, așa cum în realitatea fizică lumina albă, prin refracție într-o prismă, se scindează în curcubeie. Asta îmi place mie cel mai mult – că avem creiere și suntem creaturi raționale și reflectăm – deci și noi prin scindarea gândului nostru ne conectăm fertil cu alte creiere și integrăm și ajutăm la diferențierea și specializarea spiritului și logosului prin scindare. Un rol important îl are prezența individului în relații de coordonare și ierarhice ale sistemului - atât social, cât și ecologic și geofizic - ceea ce duce la constituirea adevărului psihologic despre individ. Relația individului cu alte entități noetice.

Astfel rezultă noțiuni noi și poate alte și alte nuanțe de culoare și alte și alte dimensiuni ale gândului și faptei și noi produse de sinteză chimică și noi mecanisme și totul e măreț și gri legat în logica limbii și altor sisteme de semne.
doamne, când am ajuns la 35 de ani și am înțeles deodată și singură totul m-am simțit în paradis! Sociologia și psihologia și medicina și biologia toate celelalte mi s-au părut deodată fleacuri și lucruri sublime totodată.