Amândoi s-au speriat. Mama că am covid, tata că am pneumonie. Să mergem, femeie, cu baiatul la doctor, nu să-l ţinem în paracetamol până moare. Doctorul era o doctoriţă drăgălaşă, m-a foit pe toate părţile, apoi m-a trimis la analize. La analize era o baborniţă acră de ţi se strepezea privirea, ea le făcea pe toate, şi de corona şi de pneumo. După câteva ceasuri în care am tremurat de frig şi de febră, m-am întors victorios cu analizele-n băţ la doctoriţa drăgălaşă. Numai că între timp la uşa ei se adunase ditamai cârdul de aşteptători, toţi mascaţi şi tremurânzi. N-am îndrăznit să intrăm. Ne-am programat la ghişeu pentru a doua zi la zece. Uitându-mă peste analize am văzut că ieşise negativ covidul. Aşa că mamei îi intră la loc inima în piept. Mai rămăsese tata, săracul. Ne-am întors acasă. Ceasurile se scurgeau către noapte, atunci te apucă cel mai tare demonul febrei. Noapte, aveam halucinaţii sexuale cu doctoriţa cea drăgălaşă, cocoşul mi se umfla în perne. Făceam dragoste cu ea după toate legile haosului. Din haos m-am trezit a doua zi, mama mi-a dat un paracetamol, iar tata se pregătea să pornească maşina. La zece punct intrăm pe uşa doctoriţei. Nu mi se mai păru aşa drăgălaşă, avea riduri şi puţin alb în păr. Îi înmânăm analizele. Da, covid n-aveţi... se uită lung peste filmul pneumo... da, o simplă viroză respiratorie.