Artemis a crescut
împinge mașina spre locul de joacă
mută pe tata lângă mama cu un gest
trage obloanele dimineața
pune pauza de masă de pe joystickul invizibil de copil
blochează televizorul pe canalul cu desene animate
face liniște în lume noaptea când adoarme

Artemis a crescut
licuricii sting lumina
suntem din ce în ce mai puțin noi
din ce în ce mai mult ea
desenăm inimi pe pereții albi ai casei
invităm oamenii singuri
la cules

Artemis a crescut
în mâini mașina de pompieri încă oprește să dea pisica jos pentru bătrânica de alături
medicul este cavalerul în armură strălucitoare de pe câmpul de luptă în care nimeni nu câștigă
iar luna este un soare blând
care visează

anii se așază pe dinăuntru ca blocurile într-un joc tetris
care accelerează