mi-e frică, mamă, minţile mă lasă
e-ajun de grai păgân de bisturie
o pagină în trup ce mi se scrie,
m-am rezemat prea des în plumb de Coasă.

la sân crescut-am vrajă de sicrie
acum din rană viaţa mă apasă
cotrobăind prin Cer azi taina-i joasă
mă strigă existenţa, carnea-mbie.

chirurgul are sânge-n a lui voce
prin vene-i curge de cruzimi cuvânt
chemându-mi traiul înapoi atroce.

de mine născătoare, dă-mi ce-i sfânt
curajul pe la porţi să mă invoce
de fapt îs zile încă pe pământ.