Hai, mă, că a plecat mai devreme, e înaintea ta!
Un fel complicat de a te îndemna să scurtezi drumul către casă, să nu mai priveşti în urmă, să te prefaci că te așteaptă în poartă, cu braţele deschise.
Du-te acasă!
Alt fel complicat, de a te fugări, ca pe un câine pe care l-ai mângâiat. Te urmezi peste tot. Azi cu genunchii juliți, mâine cu umărul zdrobit... Cât de aproape părea cerul văzut din vârful cireșului!
Nu plânge!
Atât de simplu este să îți aduci aminte cum te furișai la ușă să îl vezi pe Moș Crăciun care era prefăcut într-o femeie mică de statură, cu mânecile suflecate, obosită... Nu cred că s-a prefăcut vreodată în altceva mai frumos!
Pui câteva ramuri de brad pe crucea de piatră, naivă încercare de ademenire.