tu faci cafeaua în fiecare dimineață
eu fierb vinul în fiecare noapte
înainte de zapezile reci ale iernii albastre...

cui mă mint? lucrurile astea se întâmplau
cand purupurul cerului încă mai colora marea în verde...
iar algele perindau îmbogațite natural
printre stanele de piatră umană

eu ador paginile furate din jurnale miriapodice...
tu urăști mirosul de ceară în bezna camerei de noapte
conviețuim de unul singur
eu privind pe fereastra aburindă
biserica dărăpănată din colțul cartierului de zmoală
tu mângâind colțul opus al unei pagini
prin care răzbești către afară...

nesfârșită fugă după cărturarul ce te-a ferecat -

și uite asa mă intoxic de unul singur...
pagină după pagină...
filă după filă...
cheie dupa cheie...
stâncă... după cavou...