Urme de pași în nisipul fierbinte.
Nici valul n-a șters amintirile noastre.
Credeam c-ai uitat așteptarea prea lungă
Și-am dăruit nisipului numele meu.
Speram să rămână intact să-ți aducă aminte
De bune și rele...
Un amalgam de durere, de viață dar,
Apa i-a șters bucla din urmă,
Lăsându-i intactă doar simplitatea, un ideal!
Ce mă doare acum e amarul și-o urma de gând pustiit.
Vântul adie și-mi flutură părul la tâmple.
Trec anii și tu nu apari.
Mi-e dor să te am lângă mine!
Mi-e dor să-ți șoptesc al tău nume!
Să râzi, să mă mângâi pe cap,
Să-mi spui că va trece durerea.
Să fim iar noi doi și... un val.