Se aude un fâlfâit de aripi și apare umbra unei păsări uriașe, zburând…)


Pajura: Mai avem?
Umbra: Mai avem.
Pajura: Mult?
Umbra: Mult.
Pajura: De unde știi?
Umbra: Așa e. Ar fi trebuit să te întreb eu pe tine. Dar știu. Nu știu de unde, însă e-adevărat, știu…hmmmm….
Pajura: E greu.
Umbra: Ce?
Pajura: Ar fi mai bine să întrebi cine.
Umbra: Cine?
Pajura : Făt Frumos.
Umbra: E prima dată când aud asta.
Pajura: Am îmbătrânit. Crezi că se poate?
Umbra: Ce?
Pajura: Să îmbătrânesc. Adică eu, pajura, să îmbătrânesc.
Umbra: Știu și eu?
Pajura: Ar trebui să știi, doar ești umbra mea.
Umbra: Și ?
Pajura: Cum... și? Tu mă conții în secret.
Umbra: Extraordinar! Frumos spus! Cred că e cel mai frumos compliment care mi s-a făcut până acum. Să conțin o pajură…!
Pajura: Nu te umfla în pene.
Umbra: Eu n-am pene, mă umflu în umbră de pene.
Pajura : Sau poate tu te umfli în umbră și eu în pene, după tine.
Umbra: Te rog, mă zăpăcești , devin confuză…
Pajura : Ce să zic de mine? Am îmbătrânit, îți spun eu, până și umbra mea e confuză.
Umbra: Vrei să ne certăm?
Pajura: Eu nu vreau să mă cert cu tine pentru că ultima dată când ți-am plesnit o aripă a fost inutil, mi-ai plesnit și tu o aripă, eu ți-am plesnit-o la loc, tu din nou… cum spuneam e inutil, dar dacă mă contrazici te dau jos.
Umbra : Păi… eu sunt jos.
Pajura : Ești jos pentru că sunt eu sus, că dacă n-aș fi, nu s-ar povesti.
Umbra : Mda…

( zbor)

Umbra: Ce ai pe aripi ? Cenușă?
Pajura: Eh… sunt pene cărunte. Cum îți spuneam…
Umbra: Știu, știu, îmbătrânești. Auzi, crezi că ne vede cineva zburând ?
Pajura: Faci o mare confuzie, o fi o dorință de-a ta, ascunsă. Tu ești umbra mea, noi nu ne suprapunem una peste cealaltă. Deci… mă vede cineva zburând și te vede cineva târându-te.
Umbra: Bine, bine… Acum te cred că îmbătrânești, te-ai acrit.

(zbor în liniște)

Umbra: Cine ne vede?
Pajura: Pamântenii. Care au ochi să vadă.
Umbra: Și crezi că le vine a-și crede ochilor văzând o asemenea arătare de pasăre târându-și o asemenea arătare de umbră după ea?
Pajura: Dacă au inimă-ntr-înșii...

(zbor însoțit de un zgomot ciudat)

Umbra: Se vede că ai îmbătrânit. Scârțâi.
Pajura: Pământeanu’ nostru sforăie. Dar îl trezesc eu imediat, mi-e o foame!!!
Umbra: Am auzit că omul are carnea tare.
Pajura: Tot de la mine ai auzit-o și pe asta. Mda… ațoasă…
Umbra: Brrrr!

( zbor)

Umbra: Mai avem?
Pajura: Mai avem
Umbra: Mult?
Pajura: Cine știe…?!

( fâl, fâl, fâl, fâl ,fâl………)