Aud
șoapte
din adâncuri.
Mă prefac
fericită,
dar nu ești
aici
lângă mine.
M-ai lăsat singură
cu ei,
îmi macină
sufletul,
îmi ard
mințile.
De ce ai plecat?
Nu mai suport
lumea fără tine.
Șoaptele sunt aproape,
îmi sună în minte
ca clopotul
unei biserici gotice.
Vârfurile ei îmi străpung
inima – sulițele dușmanilor mei.
Nu mă lăsa să te aștept
până nu voi mai avea
sânge…
Vino și salvează-mă…
Renaște-mă…