Știi zgomotele acelea pe care le auzim în fiecare seară?
ca o muzică sau strigăt sau doar un motor de avion tot încercănd sa decoleze
cred ca sunt tot felul de suflete
care vin zgomotoase, grăbite, julite în genunchi
să își înmoaie măinile în visul nostru
cuminți
să își lingă degetele lăngă zid
sa zămbească: al meu era roșu și avea gust de zmeură, seara
e o formă de a nu auzi
corpul diform care strigă:
armați!
pregatiți!
și tu să spui încet: al meu era albastru și avea gust de sare
*****
asta e o formă de expresie Li
la capătul clasicismului stă Neo
încătușat și deprimat
depravat de drepturile sale legale după contract
cu omenirea
pus în lanț chromat de cea mai bună calitate
atacat în ego de marele sau propriu defect:
își roade falangele cu dinții
stînd la timona corăbiei pe care o conduce elegant
după astrolabul de lux
călauzit de calea ceaiului
de urmele sănilor lasați în mare
de sirenele virgine
murindu-i în palme ...
****
Ai zburat cu avionul Li?
Acolo unde se termină norii, imaginația epuizată,
crestele înzăpezite apar mici, insignifiante ca niște termite albe scurmînd orizonturi fara granițe
un fel de plutire între două lumi penetrate de aceiași lumină guvernată de legile lui Maxwell, de vibrația cosmică pe care o simți cînd mergi la dentist:
-Bună ziua domnule doctor – și el cu vîrful acului de diamant îți pătrunde adînc în creer în timp ce pacientul caută scăparea într-un gînd dintr-o ilustrată văzută undeva sub palmieri, cămile și briză de Tanger care sulfă în ureche delicat dar cu semeție ca în filmele cu Guevara, ce zîmbeste militar și sexy din bluze și postere, dînd indicații actorilor care au terminat de citit scriptul ce pare o revoluție în sine, regizorul a plecat să mănînce scoici cu echipa de ziariști, iar pilotul striga in megafon să îmbrăcam parșuta de rezervă, cică am ajuns la capătul antimonumental al călătoriei. Doar tînăra de exact 20 de ani azi, frumoasă, inteligentă, talentată și nespus de atrăgătoare pasageră de lînga mine continuă sa repete rolul său din actul final :

" Oricît de strălucite au fost zilele trecutului
nu se pot asemui cu măreția zilelor noastre
eu zbor ca o cometă în drum spre soare
ma vedeți? sunt aici doar pentru voi…
Toate aceste lucruri sunt scrise în cărți. "