năvalnicul păsărilor o trimise înapoi

ce cauți aici, bătrâno?
am fereastra ruptă, domnișorul meu. piciorul în apă n-a mai intrat de când
coasa buzelor a tăiat bârlogul. băiatul m-a lăsat lângă sacul cu făină

psaltire, făptură de ceară
lumina…

vino,
striga ea

mare fu hortensia, monico. mi-a dat-o la capătul scării. fețișoara lui stătea ascunsă
mi-a zis: urcă.
nu pot, domnul meu

căsuțe frumoase cu geamuri deschise, flori și verdeață. întinsei mâna spre norul de vată

coboaaară


îmi zice:
să îi pui numele Ioan



au trecut 9 ani. într-o dimineață, Cosmin vine la mine și cu două degete lipite îmi atinge fruntea:

mama, îți fac semnul lui Ioan